3ra-822/17 — anularea actului

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-822/17

Judecător: O. Melniciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruiuanu

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Vidrașco Tatiana, Barbaroș Dumitru, Homițchi Ghenadie, Balan Veaceslav,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Vidrașco, Dumitru Barbaroș, Ghenadie Homițchi, Veaceslav Bălan împotriva

Uniunii Avocaților din R. Moldova, Comisia de Licențiere a profesiei de avocat

privind constatarea ilegalității refuzului, anularea hotărârii, obligarea la adoptarea

hotărârii privind admiterea în profesia de avocat și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Petru Drăguța și a fost casată parțial hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 03 august 2016 Tatiana Vidrașco, Dumitru Barbaroș, Ghenadie

Homițchi și Veaceslav Bălan au depus cererea de chemare în judecată împotriva

Uniunii Avocaților din R. Moldova, Comisia de Licențiere a profesiei de avocat

privind constatarea ilegalității refuzului, anularea deciziei din 03.06.2016 și

08.07.2016, obligarea la adoptarea hotărârii privind admiterea în profesia de

avocat și restituirea sumei de 5000 lei pentru fiecare reclamant.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că prin hotărârea Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat din 03.06.2016 au fost respinse cererile prin care

au solicitat a fi admiși în profesia avocat, pe motiv că nu întrunesc condițiile

art.10 alin.2 din Legea cu privire la avocatură, specificând că ilegalitatea

hotărârilor Comisiei de licențiere din 03.06.2016, au reclamat-o prin înaintarea în

adresa Uniunii Avocaților la 30.06.2016 a cererii prealabile.

Susțin că, examinând cererile prealabile, Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat prin decizia din 08.07.2016 a refuzat în satisfacerea cerințelor invocate,

fără informarea solicitanților în modul prevăzut de lege despre decizia adoptată,

mai mult ca atât, fără a o motiva specificând că, respingerea cererii prealabile

depuse prin hotărârea comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08.07.2016

este neîntemeiată.

Susține, că hotărârea Comisiei de licențiere din 03.06.2016 și cea din

08.07.2016 sunt acte ce denigrează imaginea Comisiei de licențiere a Uniunii

Avocaților, precum și însuși a profesiei de avocat. Precizează că, aceste acte nu

corespund condițiilor de formă și conținut ale unui act oficial, deoarece: nu este

indicat în baza căror motive și temeiuri a fost respinsă cererea depusă, inclusiv și

cererea prealabilă; nu a fost indicat care condiții prevăzute de art.10 alin.2 din

Legea cu privire la avocatură nu sunt întrunite; nu este indicat care a fost

modalitatea de examinare a cererilor, precum și modalitatea de votare, câte voturi

au fost expuse, pro și contra

Specifică reclamanții, că de către Comisia de licențiere pe caz au fost

încălcate flagrant și intenționat prevederile legale, după cum urmează: art. 16 al.

2, art. 43 al. l al Constituției; art. 3 lit. e, art. 10 al. 2 din Legea cu privire la

avocatură, art. 8 CEDO, și că nu este clară poziția Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat la interpretarea și aplicarea neuniformă a legislației în vigoare,

precum și la aplicarea selectivă și discriminatorie a prevederilor legale, deoarece

în unele cazuri, în baza acelorași principii, persoane care practic dețin același

statut, solicitanții sunt admiși în profesia de avocat. La fel, menționează că poziția

contradictorie și ambiguă a comisiei, care pe de o parte, prin hotărârea din

05.05.2016 diferențiază două etape de accedere în profesia de avocat, după cum

prevede și Legea cu privire la avocatură, admiterea în profesia de avocat și

licențierea profesiei de avocat ca prin hotărârea din 03.06.2016, adoptată în

privința lor, din motive necunoscute și contrare propriei poziției, să ia o poziție

diametral opusă, fără nici un fel de motivare și explicare de ce a s-a ajuns la o

asemenea decizie.

Indică că, nu este clar în baza căror raționamente și temeiuri, unii solicitanți,

care cad direct sub incidența art. 10 al Legii cu privire la avocatură sunt admiși în

profesie, pe când subsemnații, de asemenea cade sub incidența aceleiași norme au

fost respinsă, specificând că aceste acțiuni ale Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat urmează a fi examinate prin prisma Legii cu privire la asigurarea

egalității, prevederile căreia în mod repetat dovedesc interpretarea și aplicarea

discriminatoare a legislației, or contrar deciziilor adoptate de către Comisia de

licențiere a profesiei de avocat, consideră că au respectat și întrunesc condițiile

prescrise în dispoziția art. 10 al. 2 din Legea cu privire la avocatură.

Indică că, legislatorul a instituit 2 etape pentru exercitarea profesiei de

avocat: prima etapă fiind admiterea în profesia de avocat și a două etapă fiind

eliberarea propriu zisă a licenței de avocat, act în baza căruia și este exercitată

profesia de avocat, iar cea de-a doua etapă este o atribuție exclusivă a

Ministerului Justiției, or conform art.22 alin.2 a Legii cu privire la avocatură

prima etapă, și anume: admiterea în profesia de avocat este în competența

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, conform art.43 alin.3, iar tapele

enunțate, se precedă una alta, respectiv eliberarea licenței de avocat, se efectuează

obligatoriu și numai după admiterea, solicitantului în profesia de avocat.

Indică, că la momentul solicitării lor de a fi admiși în profesia de avocat,

consideră că nu sunt careva temeiuri ce ar fi impus Comisia de Licențiere a

respinge cererile subsemnaților, or în altă ordine eventuala motivare a comisiei

prin faptul incompatibilității este lipsită de careva legal și chiar contravine

legislației în vigoare cât și drepturilor și libertăților garantate și inclusiv și de

CEDO.

Mai indică, că pentru a asigura proporția intereselor individuale în raport cu

cele publice, Comisia de licențiere la etapa admiterii în profesia de avocat este în

drept să admită în profesia de avocat solicitanții angajați în câmpul muncii în

funcții retribuite, conform art. 10 alin.2 din Legea privire la avocatură și nimic nu

îngrădește retragerea licenței respective, în ipoteza în care nu va respecta

prevederile art. 11 din Lege, la etapa licențierii profesiei de avocat, specificând că

cele două etape de accedere în profesia de avocat prevăzute de legiuitor la

Capitolului III și IV din Legea cu privire la avocatură, asigură respectarea art. 11

din Lege, pe de o parte, și dreptul la viața privată, inclusiv dreptul la exercitarea

oricărei funcții retribuite, pe de altă parte, or dreptul la alegerea ocupației perfect

se interferează cu prevederile art. 8 CEDO, care reafirmă că în raport cu propria

jurisprudență viața privată are un câmp larg care include în sine pe lângă celelalte

aspecte dreptul la dezvoltarea personală, libertatea de a decide în privința

propriului viitor, posibilitatea de a-și dezvolta identitatea personală și socială a

fiecărui individ, prin relaționarea cu cei din jurul său, or viața profesională face

parte din zona de interacțiune între individ și ceilalți care chiar și într-un context

public, poate să țină de viața privată.

Consideră că subsemnaților nu le poate fi imputată încălcarea art.21 alin.4

din Legea cu privire la avocatură, deoarece, conform art. 10 alin.2 este stabilit că

de aceleași drepturi și în acelea condiții beneficiază și persoanele care, după

demisia din funcția de judecător au continuat si activeze în domeniul dreptului, or

procedura de obținere a licenței, ca orice altă procedură, necesită timp, pregătirea

actelor necesare și prevede luarea unei hotărâri de organul abilitat, în cazul de față

de Comisia de licențiere, or stare de incompatibilitate nu survine în momentul

depunerii cererii de admitere în profesie de avocat, dar în momentul în care

candidatul/solicitantul capătă dreptul de a desfășura activitatea de avocat în

conformitate cu art. 12 din Legea cu privire la avocatură, specificând că Comisia

de licențiere urma doar să verifice dacă, după admiterea în profesia de avocat a

subsemnaților, dar înainte de a obține licența în corespundere cu art.22 din Legea

cu privire la avocatură, nu abuzează de acest drept, fiind antrenați în alte activități

profesionale incompatibile cu statutul de avocat. Susține, că eventuala invocare

de către Comisie a incompatibilității subsemnaților la admiterea în profesia de

avocat în condițiile art. 10 alin.2 din Legea cu privire la avocatură, nu ar avea

temei legal, cu atât mai mult că cerința imperativă de neparticipare în alte

activități profesionale, față de candidații scutiți de efectuarea stagiului profesional

și de examenul de calificare, în lege nu este prevăzută și respectiv nu este

interzisă.

Specifică că ilegalitatea și abuzul comis de către Comisia de licențiere a

profesiei de avocat în partea ce ține de impunerea achitării taxei de 5000 lei, fapt

ce denotă că la moment nu există nici un temei legal de a percepe vreo taxă

pentru admiterea în profesia de avocat a persoanelor care cad sub incidența

prevederilor art. 10 alin.2 din Lege, or în temeiul acestui articol, persoanele

menționate sunt scutite de efectuarea stagiului profesional și de examenul de

calificare, iar legiuitorul nu a investit nici chiar Congresul cu o asemenea

atribuție, precum stabilirea cuantumului taxelor pentru această categorie de

solicitanți. Indică că, de către Comisia de licențiere nu au fost informați despre

examinarea cererii depuse, nu li s-a acordat dreptul de a participa la ședința

Comisiei pentru a-și reprezenta drepturile sale și a motiva cererea depusă, precum

că nu au fost informați de Comisia de Licențiere.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016

chemare în judecată înaintată de Tatiana Vidrașco, Dumitru Barbaroș, Ghenadie

Homițchi și Veaceslav Bălan a fost admisă parțial și s-au recunoscut ilegale

refuzurile Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova privind admiterea lui Tatiana Vidrașco, Dumitru Barbaroș,

Ghenadie Homițchi, Veaceslav Balan în profesia de avocat. S-a anulat hotărârea

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat din 03.06.2016 în partea respingerii

cererilor lui Tatiana Vidrașco, Dumitru Barbaroș, Ghenadie Homițchi. Veaceslav

Balan în admiterea în profesia de avocat. S-a obligat Comisia de Licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova să admită pe

Tatiana Vidrașco, Dumitru Barbaroș, Ghenadie Homițchi, Veaceslav Bălan în

profesia de avocat. În rest pretențiile din cererea de chemare în judecată în partea

ce ține de anularea hotărârii din 08.07.2016, prin care s-au respins cererile

prealabile și restituirea taxei de 5000 lei fiecărui dintre reclamanți, s-au respins ca

nefondate (f.d.86, f.d.89-f.d.94).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 a fost admis apelul

declarat de avocatul Petru Drăguța în interesele Uniunii Avocaților din R.

Moldova. și a fost casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09

decembrie 2016 în partea admiterii cerințelor privind constatarea ilegalității

refuzului, anularea hotărârii, obligarea la adoptarea hotărârii privind admiterea în

profesia de avocat, și în această parte s-a emis o hotărâre nouă prin care s-au

respins ca neîntemeiate cerințele privind constatarea ilegalității refuzului,

anularea hotărârii, obligarea la adoptarea hotărârii privind admiterea în profesia

de avocat. În rest hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie

2016 s-a menținut (f.d.109, f.d.110-120).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2017, în termenul

prevăzut de lege, Vidrașco Tatiana, Barbaroș Dumitru, Homițchi Ghenadie, Balan

Veaceslav au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016.

La data de 23 iunie 2017 recurentul Barbaroș Dumitru a declarat recursul

suplimentar, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 06 aprilie 2017 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 09 decembrie 2016.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenții au indicat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, a interpretat în mod eronat normele de

drept material, a comis erorile care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentatele ale omului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vidrașco Tatiana,

Barbaroș Dumitru, Homițchi Ghenadie, Balan Veaceslav nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenții nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici

ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanța de apel respectiv

nu constituie temei de casare a actului judecătorești recurat.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Vidrașco Tatiana, Barbaroș Dumitru, Homițchi

Ghenadie, Balan Veaceslav ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vidrașco Tatiana, Barbaroș Dumitru, Homițchi

Ghenadie, Balan Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Ala Cobăneanu

Ion Druță