2ra-1133/17 — Nulitatea contractului de donație

Dosarul nr. 2ra-1133/17

Judecătoria Nisporeni

Judecător: Petru Triboi

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Maria Guzun, Ala Nogai și Vladimir Brașoveanu

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dascalu

Galina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dascalu

Galina împotriva lui Dascalu Vasilii, privind declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care

apelul declarat de Dascalu Galina a fost respins, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Nisporeni din 13 iulie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 18 mai 2016, Dascalu Galina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dascalu Vasilii, privind declararea nulității actului juridic.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 24 ianuarie 2014 a avut o înțelegere

cu nepotul său Dascalu Vasilii, privind înstrăinarea bunurilor sale casa de locuit,

cotele de teren cu condiția întreținerii pe viață.

Reclamanta a menționat că împreună cu Dascalu Vasilii a fost la Biroul

notarial, unde a semnat unele acte, fiind convinsă că s-a întocmit un contract de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață. Din anul 2014 a rămas să locuiască în

casă, prelucra cotele și aștepta întreținerea contractată.

Ulterior Dascalu Vasilii s-a mutat cu traiul în imobilul care a făcut obiectul

tranzacției, fiind întrebat de ce nu-i acordă nici un ajutor, a fost atenționată cu

evacuarea din casă, comunicându-i-se faptul că nu are careva drepturi asupra

imobilului.

Dascalu Galina a invocat că în rezultatul unor investigații personale, a

constatat că de fapt a semnat un contract de donație și nu un contract de

1

înstrăinare a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață.

Reclamanta a precizat că nu putea să doneze casa și terenurile, dat fiind

faptul că nu dispune de alt spațiu locativ, acestea reprezentând unica protecție și

ajutor la bătrânețe, iar înțelegerea dintre părți poate fi confirmată și de martorii

Cojocaru Elena, Dascalu Elena locuitorie a s. Vărzărești.

Solicită Dascalu Galina declararea nulă a contractului de donație nr. 748 din

24 ianuarie 2014, încheiat între Dascalu Galina și Dascalu Vasilii cu readucerea

părților la poziția inițială.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 13 iulie 2016, cererea de chemare

în judecată, depusă de Dascalu Galina împotriva lui Dascalu Vasilii, privind

declararea nulității actului juridic, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 45, 51-52).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile Legii.

La 29 iulie 2016, nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Dascalu

Galina, a declarat apel.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Dascalu Galina, fiind menținută hotărîrea Judecătoria

Nisporeni din 13 iulie 2016 (f.d. 72, 73-76).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate și nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 27 ianuarie 2017, Dascalu

Galina, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

apricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 22 decembrie 2016 a fost expediată copia decizie instanței

de apel în adresa părților, însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data

2

recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanța de recurs constată că

recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 12 mai 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția

față de temeiurile recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu

materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de

fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de Dascalu Galina asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Dascalu Galina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Dascalu Galina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4