2r-403/17 — Ridicarea sechestrului

Instanța de fond: Dj. Chistol 2r-403/17

Instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

D E C I Z I E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Luiza Gafton

examinând recursul declarat de către Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tcaciuc Violeta și

Tcaciuc Vladimir către Ludmila Iudina, intervenient accesoriu Procuratura Centru

mun. Chișinău cu privire la ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta

împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 iulie 2016,

co ns tată :

La data de 29 mai 2015, reclamanții Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta s-au

adresat în instanța de judecată cu cerere către Ludmila Iudina, intervenient

accesoriu Procuratura sectorului Centru, mun. Chișinău, solicitând scoaterea

sechestrului de pe apartamentul 31 din bd. Dacia nr. 17, mun. Chișinău și

apartamentul 15 de pe str. Petru Rareș nr. 39/1, mun. Chișinău, aplicate în baza

încheierii judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 mai 2010.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 iulie 2016, acțiunea

înaintată de Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 05 august 2016, reclamanții Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta

au depus apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, nu s-a dat

curs cererii de apel, fiind indicată necesitatea achitării taxei de stat în mărime de 75

lei până la prima ședință din 06 decembrie 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, s-a restituit

cererea de apel depusă de reclamanți pe motiv că aceștia nu au înlăturat

neajunsurile specificate în încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie

2016.

La data de 14 februarie 2017, Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta au declarat

recurs la încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, solicitând

anularea acesteia.

În motivarea poziției sale, recurenții au indicat că încheierea, prin care s-a

restituit cererea de apel, au primit-o la data de 30 ianuarie 2017, la o altă adresă, iar

în cadrul examinării cauzei în fond și în apel au fost reprezentați de avocatul Bosîi

Ion, care nu le-a comunicat despre rezilierea ulterioară a contractului de asistență

juridică.

Mai mult ca atât, au menționat că în cererea de apel a fost indicată greșit

adresa lor, or ei domiciliază pe adresa: mun. Chișinău, str. Zelinski, 28/6, ap. 36 și

nicidecum: mun. Chișinău, str. Zelinski, 28/5, ap. 32, și ca consecință încheierea

instanței de apel, prin care nu s-a dat curs cererii lor de apel, fiind expediată pe o

adresă greșită, ei nu au primit-o.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc

Violeta urmează a fi respins din următoarele motive.

Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează

în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Verificând înscrisurile anexate la dosar prin prisma pretențiilor deduse

judecării, instanța de recurs constată că recurenții au recepționat încheierea Curții

de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, la data de 30 ianuarie 2017 (f.d. 152), iar

cererea de recurs a fost declarată la data de 14 februarie 2017, astfel recursul

împotriva încheierii instanței de apel fiind depus cu respectarea termenului

prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (6) al Codului de procedură civilă citația

sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la

proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau

înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află, iar

potrivit art. 105 alin. (1) al Codului de procedură civilă, citația și înștiințarea se

trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana

împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie pe citație

sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe cotor, care

se restituie instanței.

Conform art. 30 al Codului civil, domiciliul persoanei fizice este locul unde

aceasta își are locuința statornică sau principală. Se consideră că persoana își

păstrează domiciliul atâta timp cât nu și-a stabilit un altul.

Prin prisma normelor de drept citate raportate la înscrisurile speței, Colegiul

constată că atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel ca

locuință statornică sau principală unde domiciliază recurenții este indicată adresa:

mun. Chișinău, str. Zelinski, 28/5, ap. 32, iar ambele acte procesuale nominalizate

sunt semnate de către recurenți personal. În așa fel, fiind lipsite de temei

argumentele acestora precum că instanța de apel eronat a expediat încheierile,

inclusiv cea contestată, pe adresa dată, și că eroarea respectivă se datorează

avocatului lor, ori după cum s-a stabilit cererea de apel a fost semnată de ei

unipersonal, în așa mod revenindu-le responsabilitatea de a verifica cele semnate.

Semnarea actelor procesuale enunțate de către recurenți, în redacția prezentată

instanței, prezumă acordul acestora cu cele indicate în ele, inclusiv și cu adresa

conținută în textul lor. Realmente faptul dat obligându-i la folosirea cu bună-

credință de drepturile sale procesuale.

Față de cele expuse, Colegiul precizează că în conformitate cu prevederile art.

9 Cod civil, art. 61 Cod de procedură civilă, buna credință a părților se prezumă a

fi și în situația în care aceștia depunând o cerere în instanță (fond, apel), urmau să

se intereseze de soarta dosarului intentat de ei, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile sale.

În context, recurenții fiind reprezentați în proces de către un avocat ales prin

contract, deși i-au acordat toate drepturile procedurale prevăzute de lege, urmau și

ei să se intereseze nemijlocit de fazele judecării litigiului.

Mai mult ca atât, procesul de emitere a actelor de procedură ale instanțelor

naționale este transparent, în acest sens, instanța de apel sesizată de recurenți, a

plasat pe site-ul oficial data, locul și ora ședinței, și soluțiile adoptate la caz, iar

recurenții, prin prisma principiului bunei credințe, urmau să monitorizeze cursul

judecării cauzei.

Cu referire la argumentele recurenților, privind rezilierea contractului de

asistență juridică cu avocatul care-i reprezenta în instanța de fond și apel, iar ca

urmare nefiind în cunoștință de cauză, Colegiul conchide că acestea sunt

declarative și lipsite de suport probatoriu, or recurenții invocând responsabilitatea

exclusivă a avocatului de faptul că ei nu au cunoscut de ședințe și actele emise de

instanța de apel, nu au prezentat careva înscrisuri în acest sens. La fel, argumentele

recurenților specificate supra sunt în contradicție cu normele legale citate, iar ca

urmare sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert

obligația pozitivă a apelantului de a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel

și de a prezenta apelul motivat, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale, precum

și necontestarea actului procedural prin care nu s-a dat curs cererii de apel, instituie

prezumția de recunoaștere a legalității acestui act procedural și, în consecință,

obligația de a se conforma în termenul stabilit cerințelor instanței de apel, fapt care

denotă întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că

cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017

urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, cu menținerea încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către Tcaciuc Vladimir și

Tcaciuc Violeta.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care

a fost restituită cererea de apel, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Tcaciuc Violeta și Tcaciuc Vladimir către Ludmila Iudina, intervenient

accesoriu Procuratura Centru, mun. Chișinău cu privire la ridicarea sechestrului de

pe bunurile imobile.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Luiza Gafton