1ra-2079/2021 — art.art.190 alin.5, 361 alin.1 CP

1ra-2079/2021 — art.art.190 alin.5, 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2079/2021

1-17133612-01-1ra-19102021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală

Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, de către

inculpată, de către partea vătămată Iudina Liudmila și de către avocatul acesteia

Scutelnic Constantin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Oroșciuc Galina XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03.2017 – 26.07.2019;

Instanța de apel: 21.11.2019 – 30.06.2021;

Instanța de recurs: 19.10.2021– 03.05.2022.

a c o n s t a t a t :

Oroșciuc Galina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza :

- art.190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis pentru femei și privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma organizatoric-

juridică și de tipul de proprietate pe un termen de 5 ani;

- art.361 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa 8 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei și privarea de dreptul

de a ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de

forma organizatoric-juridică și de tipul de proprietate pe un termen de 5 ani.

În baza art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial

pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06.12.2012,

1

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 15 închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis pentru femei și privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma organizatoric-

juridică și de tipul de proprietate pe un termen de 7 ani.

Sechestrul aplicat în baza încheierii instanței de judecată din 05.05.2019

asupra imobilelor s-a menținut până la definitivarea sentinței.

timp, noiembrie 2007 - februarie 2010, Oroșciuc Galina, acționând intenționat,

urmărind scopul dobândirii prin înșelăciune a mijloacelor bănești în urma înstrăinării

apartamentelor amplasate pe str. XXXXX, ce-i aparțin lui Iudina Liudmila, având

un plan bine premeditat, dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,

folosindu-se de relații bune și încrederea exagerată a cet. Iudina Liudmila, deținând

setul de acte ce confirmă dreptul de proprietate asupra apartamentelor amplasate pe

str. XXXXX și copia buletinului de identitate a lui Iudina Liudmila, a falsificat

buletinul menționat, obținând ca rezultat un buletin de identitate fals, în care erau

incluse datele cu caracter personal cei aparțin lui Iudina Liudmila și poza cei

aparținea lui Oroșciuc Galina.

Succesiv, în ședință de judecată s-a stabilit că, la 29.12.2009, Oroșciuc

Galina, s-a prezentat la biroul notarului Boico Liliana, situat pe XXXXX, unde sub

pretextul că este Liudmila Iudina, prezentând în acest sens buletinul de identitate

fals, confecționat anterior și prezentând actele ce confirma dreptul de proprietate

asupra apartamentelor amplasate pe str. XXXXX, documente pe care le-a obținut

anterior, prin abuz de încredere de la Iudina Liudmil, a solicitat întocmirea unei

procure din numele Iudina Liudmila pe numele Oroșciuc Galina.

Ulterior, Oroșciuc Galina, deținând procura obținută pe cale ilegală, cu nr.

14638, prin care i se conferea dreptul de a acționa din numele lui Iudina Liudmila,

inclusiv cu dreptul de a înstrăina apartamentele amplasate pe XXXXX, sub pretextul

că este eliberată de Iudina Liudmila, care conform raportului de expertiză nr.

XXXXX, s-a stabilit că înscrisurile din numele Iudina Liudmila din procura din

numele acesteia datată cu 05 noiembrie 2009, nu au fost executate de către Liudmila

Iudina, dorind să obțină mijloace bănești prin înșelăciune în urma înstrăinării

apartamentelor cei aparțin cet. Iudina Liudmila, a găsit un potențial cumpărător pe

nume Grigoriu Valeriu, căruia la 29 decembrie 2009, prin contractul de vânzare-

cumpărare i-a înstrăinat apartamentul de pe XXXXX, contra sumei de 200 000 lei,

după care tot acestuia la 19 ianuarie 2010, i-a înstrăinat apartamentul de pe XXXXX,

contra sumei de 100 000 lei, dobândind pe cale criminală suma totală de 300 000 lei,

totodată cauzându-i părții vătămate Iudina Liudmila un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari, în valoare totală de 317 900 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, individualizată

prin – „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

2

fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, actului

juridic anulabil, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul

dolosiv, care a produs daune în proporții deosebite de mari”.

2.1. Tot ea, pentru realizarea scopului dobândirii prin înșelăciune a

mijloacelor bănești în urma înstrăinării apartamentelor amplasate pe XXXXX, ce-i

aparțin lui Iudina Liudmila, deținând copia buletinului de identitate pe numele lui

Iudina Liudmila, a falsificat buletinul menționat, obținând ca rezultat un buletin de

identitate fals, în care erau incluse datele cu caracter personal cei aparțin lui Iudina

Liudmila și poza cei aparținea lui OroșciuGalina.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, individualizată

prin – „Adică, fabricarea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi”.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie scoasă de sub urmărirea penală și clasat

procesul penal.

În motivarea cererii a indicat că, instanța de judecată doar a preluat faptele

indicate în rechizitoriu fără a le supune unor cercetări și fără a fi probate în cadrul

cercetării judecătorești, nu este clar în baza căror probe s-a stabilit despre existența

unui buletin de identitate fals, confecționat de inculpată, deoarece la materialele

cauzei nu există nici un mijloc de probă care ar confirma faptul dat.

Totodată, instanța de judecată a lăsat fără examinare declarațiile inculpatei și

nu a ținut cont că partea vătămată a declarat că de sustragerea buletinului de

identitate îi bănuiește pe Rusu Alina și Comariov Iurie, constatările precum că

Oroșciuc Galina a solicitat întocmirea unei procuri din numele lui Iudina Liudmila

pe numele său se contrazic cu declarațiile părții vătămate care a declarat că inculpata

niciodată nu i-a cerut să-i elibereze careva împuterniciri.

De asemenea, partea vătămată a declarat că Rusu Alina i-a solicitat să-i

elibereze procură pe numele său ca să se ocupe de vânzarea apartamentelor sale, iar

după ce i s-a furat buletinul de identitate a încercat să o contacteze pe Rusu Alina,

care nu ia răspuns la telefon. Partea vătămată a mai declarat că nu a fost informată

că a fost încetat procesul penal în cauza respectivă în privința lui Rusu Alina și

Grigoriu Valeriu, deoarece aceasta consideră că aceștia doi și Comariov Iurie sunt

vinovați.

La fel, inculpata a menționat că din declarațiile Iudin Alexandru, Tcaciuc

Violetta și Tcaciuc Vladimir rezultă clar că în comiterea faptei au fost implicate cu

totul alte persoane, circumstanță care nu a fost elucidată de procuror în cadrul

urmăririi penale. A remarcat că Rusu Alina și Comariov Iurii nici nu au fost audiați

în cadrul urmăririi penale, iar Grigoriu Valeriu care a obținut apartamentele și le-a

comercializat într-un timp destul de scurt a fost scos de sub urmărire penală de către

procuror, fără a oferi careva declarații în cadrul urmării penale.

Vânzarea-cumpărarea unor apartamente presupune efectuarea unor proceduri

inclusiv de prezentare a acestor imobile cumpărătorilor. Astfel, aceste apartamente

3

au fost prezentate lui Grigoriu Valeriu și ulterior soților Tcaciuc, fără ca despre acest

fapt să fi cunoscut partea vătămată.

Mai mult, prin raportul de expertiză nr. XXXXX, s-a stabilit că înscrisurile

din numele lui Iudina Liudmila, au fost executate de una și aceeași persoană,

probabil de către Oroșciuc Galina, din aceste considerente instanța la pronunțarea

sentinței s-a bazat și pe o concluzie probabilă formulată în raportul de expertiză, care

urma a fi interpretată în favoarea inculpatei.

Referitor la temeiul de încetarea prevăzut de art.391alin.(1) pct. 4) Cod

procedură penală, apelanta a indicat la constatările Curții Constituționale din 14 mai

2015 și prevederile articolelor art.7 alin.(6) și 251 alin.(1) Codul de procedură

penală, subliniind că potrivit ordonanței procurorului în Procuratura sectorului

Centru, mun. Chișinău, Gonța Oleg din 21.12.2010 a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a lui Oroșciuc Galina.

Ulterior, prin ordonanța Procurorului adjunct al Procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău, Afanasii Oleg din 07 iulie 2016 a fost dispusă anularea ca

neîntemeiată a ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Oroșciuc

Galina, care nu a fost contestată.

Respectiv, ordonanța prin care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală

a lui Oroșciuc Galina, învinuită în baza art.190 alin.(5) și art.361 alin.(1) Codul

penal, echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea

de lucru judecat, care nu permite declanșarea unei noi proceduri cu privire la aceiași

faptă și aceiași persoană.

Pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport cu

reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de legiuitor în

articolele 466 - 467 Codul de procedură penală. Astfel, reieșind din prevederile

art.467 alin.(1) Codul de procedură penală, indică că hotărârile judecătorești

definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale prin care au

fost aplicate sancțiuni în conformitate cu art.285 alin.(10) din Codul de procedură

penală sunt obligatorii și au putere executorie.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin

„non bis in idem” - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu

privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei

judecăți pentru care există deja o hotărâre definitivă.

Sub acest aspect, inculpata a notat că, potrivit legislației procesual-penale,

ordonanța procurorului din 21 decembrie 2010, prin care a fost dispusă scoaterea de

sub urmărire penală a lui Oroșciuc Galina învinuită în baza art.190 alin.(5) și art.361

alin. (1) din Codul penal, echivalează cu hotărâre judecătorească irevocabilă și

reprezintă autoritatea de lucru judecat.

Însă, contrar exigențelor legale, s-a constată că potrivit ordonanței

procurorului adjunct al Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău din

07.07.2016, adică peste aproximativ cinci ani și șapte luni de la dispunerea scoaterii

de sub urmărire penală a lui Oroșciuc Galina, s-a dispus anularea ordonanței din

21.12.2010 și reluarea urmăririi penale, în privința persoanei în cauză fără a fi

invocate temeiurile exhaustiv indicate în art.287 alin.(4) din Codul de procedură

4

penală, care permit reluarea urmăririi penale.

În expunerea argumentelor privitor la necesitatea anulării ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a lui Oroșciuc Galina și reluarea urmăririi penale în

privința acesteia, procurorul a indicat că: ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală a bănuitei Oroșciuc Galina, emisă de procurorul în Procuratura sect. Centru,

mun. Chișinău, Oleg Gonța este ilegală și neîntemeiată, nefiind soluționate toate

circumstanțele investigate. Prin urmare, hotărârea nominalizată necesită a fi anulată,

cu efectuarea de acțiuni suplimentare în scopul de a adopta o hotărâre justă, care să

identifice toate acțiunile ilegale și răspunderea pentru comiterea acestora. Aceste

concluzii își au suportul probant prin următoarele: nu a fost efectuată confruntarea

între Oroșciuc Galina și Iudin Alexandr; nu a fost efectuată confruntarea între

Oroșciuc Galina și Grigoriu Valeriu; nu au fost audiați cumpărătorii apartamentelor

Tcaciuc Valentina și Tcaciuc Valeriu. Fiind examinat raportul de expertiză nr.

XXXXX, s-a indicat clar că înscrisurile din numele Iudina Liudmila din procura pe

numele acesteia datată cu 05.11.2019, nu au fost executate de către Iudina Liudmila,

conform raportului de expertiză nr. XXXXX, s-a constat că înscrisurile din numele

Iudina Liudmila din procura pe numele acesteia datată cu 05.11.2009, au fost

probabil efectuate de către Oroșciuc Galina.

În speță, nu a fost stabilit că, la data adoptării ordonanței procurorului adjunct

al Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău, Afanasii Oleg din 07.07.2016, prin

care s-a dispus anularea ordonanței din 21.12.2010, au apărut circumstanțele de care

nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței din

21.12.2010, cu atât mai mult fapte care existau la data adoptării ordonanței din 2010,

însă care nu puteau fi descoperite s-au existența unui viciu fundamental.

În acest context, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost anulată

de procurorul ierarhic superior, contrar pct. 77) al Hotărârii Curții Constituționale

nr.12 din 14.05.2015 „privind excepția de neconstituționalitate a art.287 alin.(1) Cod

de procedură penală (reluarea urmăririi penale)”, care stabilește că reluarea urmăririi

penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire de către procurorul ierarhic superior prin

ordonanța dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat

luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire, este

contrară garanțiilor instituite prin articolul 21 din Constituție.

Prin urmare, reluarea urmăririi penale în privința lui Oroșciuc Galina, urma a

fi dispusă prin încheierea judecătorului de instrucție. Or, la data examinării plângerii

de către procurorul adjunct al Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău,

Afanasii Oleg - 07.07.2016, art.287 alin.(1) Cod de procedură penală, care acorda

dreptul procurorului ierarhic superior de a relua urmărirea penală în privința

persoanei scoase de sub urmărire penală era declarat neconstituțional.

În altă ordine de idei, stipulările din art.6 din hotărârea Curții Constituționale

nr. 6 din 23.11.2010 cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

alin.(6) art.63 din Codul de procedură penală, potrivit cărora principiul constituțional

de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune

5

în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat

persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru aceeași

faptă.

Reieșind din textul ordonanței procurorului din 07.07.2016 de reluare a

urmăririi penale în privința lui Oroșciuc Galina, rezultă că, nu au fost constatate

careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi

condiționat reluarea urmăririi penale.

Având în vedere hotărârea Curții Constituționale cu privire la declararea

neconstituționalității prevederilor din art.287 alin.(1) din Codul de procedură penală

și de cele stipulate în art.251 din Codul de procedură penală, s-a stabilit că dacă

ordonanța de reluare a urmăririi penale, în cazul în care anterior a fost încetată

urmărirea penală motivat pe motive de reabilitare sau cu aplicarea unei sancțiuni în

conformitate cu art.55 Cod penal, nu este întemeiată pe circumstanțele prevăzute în

art.287 alin.(4) Cod de procedură penală este lovită de nulitatea absolută și nu poate

produce careva consecințe juridice.

Pe de altă parte, inculpata a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin (1) Cod penal, deși conform art.60 Cod penal

a expirat termenul de prescripție.

Având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(1) Cod penal

în condițiile art.16 alin.(2) Cod penal, este o infracțiune ușoară, corespunzător de la

data comiterii faptei, februarie 2010, până la data pronunțării sentinței din 26 iulie

2019, termenul de doi ani a expirat.

La fel, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară, sub formă de privarea

de dreptul de a ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații

indiferent de forma organizatoric-juridică și de tipul de proprietate pe un termen de

7 ani, contrar art.65 alin.(2) Cod penal și art.84 alin.(2) Cod penal.

Deși instanța întemeiat a stabilit că judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea

termenului rezonabil, a redus nesemnificativ termenul de pedeapsă, stabilindu-l în

limita minimă prevăzută de lege. Or, la caz urmărirea penală a durat mai mult de 7

ani, iar judecata în prima instanță, mai mult de 2 ani și 6 luni.

În speță, nu poate fi apreciat drept plauzibil argumentul instanței, precum că

examinarea în termen rezonabil s-a datorat faptului: complexității ridicate a

dosarului, personalității inculpatei, numărului părților vătămate.

3.1 Tcaciuc Vladimir a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie ridicat sechestrul asupra bunurilor

imobile din speță.

În motivarea cererii a indicat că, prin sentință de condamnare sechestrul

aplicat în baza încheierii instanței de judecată din 05.05.2019 asupra imobilelor din

proprietatea lui Iudina Liudmila, din str. Petru Rareș 39/1, ap.15 și din bd. Dacia 17,

ap.31, mun. Chișinău s-a menținut până la definitivarea sentinței.

Prin aplicarea și menținerea sechestrului prin sentință asupra bunurilor

imobile sunt direct atinse drepturile apelantului.

Acesta nu a fost informat despre emiterea prezentei sentințe, deși conform

art.401 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, are dreptul de a declara apel

6

împotriva sentinței, deoarece prin sentință a fost menținut sechestrul asupra

bunurilor imobile cei aparțin cu drept de proprietate.

Despre emiterea acestei sentințe a aflat la data de 17.01.2020 de pe portalul

„instanțe.justice.md”, urmare a solicitării de la Agenția Servicii Publice la

17.01.2020 a Extrasului din Registrul bunurilor imobile din str. Petru Rareș 39/1, ap.

15 și din bd. Dacia 17, ap. 31, mun. Chișinău.

Dat fiind faptul că a aflat mai târziu despre emiterea sentinței din 26.07.2019

a solicitat să fie repus în termenul de declarare a apelului.

3.2. avocatul Ticu Ion în numele lui Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta

a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie scoasă de sub urmărirea penală inculpata și clasat procesul

penal în privința acesteia și ridicat sechestra de pe imobilele din speță.

În motivarea cererii a indicat că, Tcaciuc Vladmir și Tcaciuc Violetta sunt

proprietarii bunurilor imobile situate în XXXXX, iar prin sentința instanța de

judecată a menținut sechestrul a considerat că interesele legitime ale acestor

persoane au fost prejudiciate prin sentința instanței de judecată, deoarece acestor

persoane le este încălcat dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile menționate

și anume cel de-al treilea element al dreptului de proprietate – dreptul de dispoziție

asupra bunurilor imobile.

Temei pentru aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile a servit emiterea

la data de 03.05.2010 a ordonanței de către ofițerul de urmărire penală, Tudor Ruslan

din cadrul Comisariatului de Poliței Centru mun. Chișinău.

Pe 05 mai 2010 procurorul din cadrul Procuraturii sect. Centru, mun.

Chișinău, Răilean Aliona, a copiat integral ordonanța ofițerului de urmărire și a

înaintat un demers către Judecătoria sect. Centru, mun. Chișinău prin care solicită

autorizarea punerii sub sechestru pe bunurile imobile proprietate a Iudina Liudmilei

situate în XXXXX.

Prin încheierea Judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei sect.

Centru, mun. Chișinău, demersul procurorului a fost admis, fiind aplicată punerea

sub sechestru asupra bunurilor imobile proprietate a lui Iudina Liudmilei, situate în

XXXXX.

Ulterior, în cadrul efectuării urmăririi penale, dar și în cursul cercetării

judecătorești asupra acestor bunuri imobile nu au mai fost aplicate sechestre, iar

mențiunea din sentință precum că sechestrul aplicat în baza încheierii instanței de

judecată din 05.05.2019 asupra imobilelor din proprietatea Iudina Liudmilei, din

XXXXX se menține până la definitivarea prezentei sentințe, a considerat-o ca o

eroare material evidentă, în partea ce ține de menționarea datei 05.05.2019, care

urmează a fi considerată 05.05.2010

Fiind studiată ordonanța organului de urmărire din 03.05.2010 s-a observat că

aceasta nu este motivată, fapt ce contravine art.255 din Codul de procedură penală.

În partea dispozitivă a ordonanței, care se pretinde a fi de aplicare a sechestrului din

03.05.2010 este indicat că „se solicită autorizarea punerii sub sechestru pe bunul

imobilului din proprietatea cet. Iudina Liudmila, amplasate în XXXXX. Astfel,

potrivit dispozitivului nu este dispusă aplicarea sechestrului asupra bunurilor

7

imobile, dar se solicită autorizarea aplicării sechestrului.

În continuare, apelanta a făcut referire și la prevederile art.205 alin.(l) Cod de

procedură penală, punerea sub sechestru a bunurilor se aplică în baza ordonanței

organului de urmărire penală, cu autorizația judecătorului de instrucție.

Din această normă rezultă cel puțin două aspecte legate de aplicarea

sechestrului care se cer întrunite cumulativ, în calitate de condiții de formă: existența

ordonanței privind aplicarea sechestrului; autorizarea aplicării sechestrului de către

judecătorul de instrucție. Or, în lipsa ordonanței privind aplicarea sechestrului este

imposibilă autorizarea aplicării sechestrului. În cazul dat s-a întâmplat exact invers.

Sub alt aspect, avocatul a învederat că aplicarea sechestrului era permisă doar

în privința bunurilor bănuitului, învinuitului, inculpatului, precum și ale părții

civilmente responsabile, în cazurile prevăzute de lege, indiferent de natura bunurilor

și de faptul la cine se află acestea. Ad contrariu acestor prevederi sechestru au fost

puse pe bunurile ce aparțin părții vătămate, Iudina Liudmila, dar nu bănuitului,

învinuitului sau părții civilmente responsabile.

Cu trimitere la prevederile la art.205 alin.(1) Cod de procedură penală, în care

este menționat că o interdicție referitor la aplicarea sechestrului. Astfel, conform

acestei norme era interzisă aplicarea sechestrului în două cazuri, care pot fi aplicate

separat: când nu este înaintată o acțiune civilă în procesul penal; când pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate bănuitului, învinuitului, inculpatului nu poate fi

aplicată confiscarea specială a acestora.

În primul caz nu se întâmpină nici o dificultate în legătură cu stabilirea

acestuia, deoarece o acțiune civilă în prezenta cauză penală în temeiul art.art.219-

222 Cod de procedură penală nu este și nici nu a fost înaintată în acest proces penal,

atunci în ceea ce privește cel de-al doilea caz trebuie de făcut trimitere la prevederile

art.106 din Codul penal care erau în vigoare la data „aplicării” sechestrului, adică la

data de 05.05.2010.

În legătură cu aplicarea confiscării speciale era prevăzut că aceasta putea fi

aplicată în privința persoanelor care au comis infracțiuni, astfel în cadrul urmăririi

penale se admite faptul că poate fi aplicată în privința bănuitului și învinuitului.

Totodată, Codul penal mai prevedea și posibilitatea aplicării confiscării speciale și

față de alte persoane, care nu au calitate de bănuit sau de învinuit, dar pentru aceasta

se cerea a fi întrunită condiția că acele persoane să fi cunoscut despre proveniența

ilegală a acelor bunuri și le-au acceptat în asemenea condiții.

Potrivit materialelor cauzei deduse judecați s-a stabilit că pe 03 mai 2010

proprietari ai apartamentelor erau deja Tcaciuc Vladimir și Violetta Tcaciuc, dar nu

Iudina Liudmila, așa cum pretinde organul de urmărire penală.

În consecință, sechestrul a fost „aplicat” asupra bunurilor în lipsa existenței

persoanei bănuite sau învinuite în această cauză penală. Mai mult, în cadrul

efectuării urmăririi penale nici nu a fost stabilit că Tcaciuc Vladimir sau Tcaciuc

Violetta ar fi cunoscut că bunurile imobile care au aparținut Liudmilei Iudina ar fi

ieșit ilegal din proprietatea acesteia urmare a comiterii unor infracțiuni. Acest fapt

se confirmă prin aceea că aceste persoane au fost audiate în calitate de martori.

În aceste condiții, în privința lui Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta nu pot

8

fi aplicate prevederile art.106 Cod penal - confiscarea specială. Rezultă că și din

aceste considerente sechestrul asupra acestor bunuri imobile nu putea fi aplicat.

O altă condiție de aplicarea a sechestrului rezultă din art.205 alin.(1) Cod de

procedură penală în care este prevăzut că se permite numai în cazurile în care probele

acumulate permit de a presupune întemeiat că bănuitul, învinuitul, inculpatul sau

alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot tăinui, deteriora, cheltui.

Din ordonanța organului de urmărire penală, demersul procurorului și

încheierea judecătorului de instrucție nu rezultă că familia Tcaciuc poate tăinui,

deteriora sau cheltui aceste bunuri imobile, iar careva probe în acest sens nici nu au

fost prezentate.

În altă ordine de idei, avocatul a enunțat că, în privința inculpatei a fost ilegal

emisă ordonanța de punere sub învinuire și întocmit rechizitoriul cu expedierea

cauzei penale în instanța de judecată, fiind încălcat principiul expus în art.22 Cod de

procedură penală, iar Oroșciuc Galina a fost judecată de două ori pentru comiterea

aceleiași fapte.

apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în baza

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Oroșciuc Galina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.190

alin.(5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis pentru femei și privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în

întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma organizatoric-juridică și de

tipul de proprietate pe termen de 5 ani;

Oroșciuc Galina a fost recunoscută vinovată în baza art.361 alin.(1) Cod penal

și s-a liberat de pedeapsa penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție

de atragere la răspundere penală în temeiul art.60 alin.(1) Cod penal.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 26.07.2019 și prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2013 i

s-a stabilește definitiv inculpatei închisoare pe termen de 14 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei și privarea de dreptul de a ocupa

funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma

organizatoric-juridică și de tipul de proprietate pe termen de 6 ani.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile din str. Petru Rareș 39/1, ap.15 și

din bd. Dacia 17, ap.31, din mun. Chișinău în baza încheierii instanței de judecată

din 05.05.2010 s-a ridicat.

Cererea avocatului Ticu Ion în numele părților interesate Tcaciuc Vladimir și

Violetta, privind anularea ordonanței procurorului Afanasii Oleg din 07.07.2016

prin care a fost anulată ordonanța din 21.12.2010 privind scoaterea de sub urmărire

penală a Oroșciuc Galinei, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel cu referire la apelul declarat de

inculpata Oroșciuc Galina în partea care se referă la faptul că, infracțiunea nu a fost

comisă de inculpată și în acțiunile acesteia nu există faptul infracțiunii, a fost notat

9

că s-a constatat cu certitudine vinovăția acesteia în comiterea infracțiunilor imputate

și a fost dovedită prin cumulul de probe administrate și anume prin declarațiile părții

vătămate, declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din materialele dosarului,

care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vina inculpatei în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) și art. 361 alin.(1) Cod penal.

Deși, inculpata a negat vina în comiterea faptelor prejudiciabile, susținând că,

instanța de judecată doar a preluat faptele indicate în rechizitoriu fără a fi probate în

cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a apreciat poziția inculpatei ca o

modalitate de eschivare de la răspundere penală, deoarece vinovăția ultimei a fost

confirmată atât prin declarațiile părții vătămate Iudina Liudmila, cât și prin

materialele scrise administrate la faza urmăririi penale, dintre care raportul de

expertiză judiciară nr. XXXXX, raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX, raportul

de expertiză nr. XXXXX.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile inculpatei ce se referă la faptul că,

nu este clar în baza căror probe s-a stabilit despre existența unui buletin de identitate

fals, confecționat de aceasta, deoarece la materialele cauzei nu există nici un mijloc

de probă care ar confirma faptul dat, or, starea de fapt reținută în acțiunile inculpatei

a fost demonstrată prin declarațiile părții vătămate Iudina Liudmila care a specificat

despre pierderea buletinului de identitate, iar declarațiile acesteia apreciate din punct

de vedere al coroborării cu concluziile raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX,

raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX și raportului de expertiză nr.XXXXX

indică că acțiunile inculpatei Oroșciuc Galina cuprind elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

Referitor la considerentele inculpatei precum că, partea vătămată a declarat că

de sustragerea buletinului de identitate îi bănuiește pe Rusu Alina și Comariov Iurie,

instanța de apel nu le-a reținut ca fiind pertinente, deoarece acestea nu echivalează

cu pronunțarea unei sentințe de achitare, or, prin concluziile raportului de expertiză

judiciară nr.XXXXX, procura din 05 noiembrie 2009 înregistrată de notarul privat

Zgardan Diana, cu numărul de înregistrare XXXXX, precum și procura înregistrată

de notarul privat Boico Liliana din 29 noiembrie 2009 cu numărul de înregistrare

14638, procura din 05 noiembrie 2009 cu nr.XXXX, cererea din 29 decembrie 2009

cu numărul de înregistrare XXXX și cererea 05 noiembrie 2009, au fost executate

de una și aceeași persoană, probabil de către Oroșciuc Galina.

Critic, instanța de apel a apreciat și argumentele inculpatei în care a fost

susținut că martorii Tcaciuc Violetta și Tcaciuc Vladimir au declarat că

apartamentele au fost procurate de la Grigoriu Valeriu, respectiv, în comiterea faptei

au fost implicate cu totul alte persoane, deoarece, aceste argumente nu indică asupra

faptului că, în acțiunile inculpatei nu există faptul infracțiunii sau că infracțiunea nu

a fost comisă de inculpată. Or, din aprecierea din punct de vedere al coroborării a

probelor administrate la dosar, dintre care declarațiile părții vătămate Iudina

Liudmila, declarațiile martorilor și procesul verbal de examinare a obiectului din

11.05.2010, raportul de expertiză judiciară nr.XXXXC, raportul de expertiză

nr.XXXXX, raportul de expertiză judiciară nr.XXXXX rezultă vinovăția lui

Oroșciuc Galina în comiterea faptelor prejudiciabile.

10

Nefondate au fost și argumentele inculpatei că, nu au fost audiați în calitate

de martori Rusu Alina și Comariov Iurii, fiind notat că, instanța de judecată nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării, părțile

în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător,

fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane, instanța de judecată

acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod,

pentru administrarea probelor necesare. Respectiv, instanța de judecată verifică

probele administrate în cauza penală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.

În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză judiciară nr.XXXXX

prin care s-a stabilit că înscrisurile din numele lui Iudina Liudmila au fost executate

de una și aceiași persoană, probabil de către Oroșciuc Galina și a argumentelor

invocate de către inculpată, și anume că instanța de judecată s-a bazat pe o concluzie

probabilă formulată în raportul de expertiză, care urma a fi interpretată în favoarea

inculpatei, instanța de apel nu a reținut această abordare a inculpatei, deoarece

concluziile din raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX au fost supuse aprecierii

din punct de vedere al coroborării cu celelalte probe administrate la dosar, fiind

înlăturate dubiile în probarea învinuirii înaintate.

La fel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele inculpatei în

care a fost evidențiat că, partea vătămată a declarat că Rusu Alina i-a solicitat să-i

elibereze procură pe numele său ca să se ocupe cu vânzarea apartamentelor sale, or,

în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că, prin procura cu nr. XXXX, Iudina

Liudmila o împuternicește pe Oroșciuc Galina cu toate drepturile, iar prin raportul

de expertiză judiciară nr. XXXXX s-a stabilit că, semnăturile literale și semi literare

depuse în prin procura nr. XXXXX din numele lui Iudina Liudmila sunt executate

nu de către Iudina Liudmila, ci de o altă persoană.

Nu au fost reținute criticile recurentului precum că, declarațiile martorului

Iudin Alexandr, nu au fost puse la baza sentinței de condamnare, deoarece

declarațiile date de martor în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond nu au

fost semnate de către acesta, iar la judecarea apelului, instanța de apel a examinat

cauza penală în procedură generală, cu audierea inculpatei Oroșciuc Galina, a părții

vătămate Iudina Liudmila și a martorilor Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta, iar

prezența martorului Iudin Alexandr nu a fost asigurată de către părțile la proces.

4.2. Referitor la apelul declarat de inculpată în partea ce se referă la încetarea

procesului penal, deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra

aceleiași persoane pentru aceiași faptă de scoatere de sub urmărire penală, cu

clasarea procesului penal și apelul avocatul Ticu Ion în numele părților interesate

Tcaciuc Vladimir și Tcaciu Violetta în partea anulării ordonanței de neînceperea

urmării penale.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a desprins că, prin ordonanța

procurorului în Procuratura set. Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2010 s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a bănuitei Oroșciuc Galina.

11

Prin ordonanța procurorului, adjunct al Procurorului sectorului Centru, mun.

Chișinău din 07 iulie 2016 s-a dispus anularea ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a lui Oroșciuc Galina ca fiind neîntemeiată.

Cu trimitere la normele procesuale penale relevante speței și hotărârii a Curții

Constituționale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de

apel a subliniat că pe 27 iunie 2016 partea vătămată Iudina Liudmila a depus o

plângere prin care a solicitat anularea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală

din 21 decembrie 2010.

Astfel, la examinarea plângerii părții vătămate împotriva acțiunilor,

inacțiunilor și actelor procurorului în ordinea art.2991 Cod de procedură penală, sa

stabilit existența unui viciu fundamental, ca o încălcare esențială a drepturilor și

intereselor părții vătămate (dreptul la acces la justiție, dreptul la un proces echitabil)

ca urmare a faptului că, nu au fost soluționate toate circumstanțele investigate, și

anume – nu a fost efectuată confruntarea între Oroșciuc Galina și Iudin Alexandr,

nu a fost efectuată confruntarea între Oroșciuc Galina și Grigoriu Valeriu, nu au fost

audiați cumpărătorii apartamentelor din speță Tcaciuc Valeriu și Tcaciuc Valentin.

Instanța de apel a respins solicitarea părții apărării de a dispune încetarea

procesului penal intentat în privința inculpatei, or, prin ordonanța din 07 iulie 2016

s-a indicat că plângerea depusă se califică ca fiind drept o procedură legală de

contestare prevăzută de art.2991 Cod de procedură penală.

Așadar, argumentele invocate din hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art.287 alin.(1) Cod de

procedură penală, sunt neîntemeiate, deoarece în acord cu pct. 54, se reafirmă

principiul non bis in idem, care nu poate fi aplicat în circumstanțele speței, dat fiind

faptul că nu se aplică în cazul exercitării căilor ordinare de atac sau al altor proceduri

legale de contestare, deoarece procurorul ierarhic superior a dispus prin ordonanța

invocată de către partea apărării, admiterea plângerii și anularea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a lui Galin Oroșciuc, ca fiind neîntemeiată, fapt ce

implică lipsa unei reluări a urmăririi penale în sensul art.287 Cod de procedură

penală, ci o infirmare a legalității și temeinicii ordonanței procurorului de caz.

4.3. În partea ce ține de pedeapsa penală aplicată inculpatei în baza art.190

alin.(5) Cod penal, instanța de apel a reținut că, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de apel a observat că, pedeapsa aplicată inculpatei

Oroșciuc Galina, în limitele prevăzute de lege, sub formă de închisoare, pe un termen

de 8 ani, care în temeiul art.72 alin.(4) Cod penal, urmează a fi dispusă spre

executare în penitenciar de tip închis pentru femei este echitabilă, legală și motivată

și care va asigura realizarea scopului pedepsei penale.

4.4. Cu referire la individualizarea pedepsei penale în baza art.361 alin.(1)

Cod penal, instanța de apela reținut ca întemeiate poziția apărării care a indicat că,

în conformitate cu art.60 Cod penal a expirat termenul de prescripție de tragere la

12

răspundere penală.

În conformitate cu prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, termenul de

prescripție a început să curgă din ziua săvârșirii infracțiuni – 29 decembrie 2009 și

care are termenul de expirare la data de 29 decembrie 2011.

Din materialele cauzei penale rezultă că termenul de prescripție nu a fost

întrerupt, nu a fost constatat că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care, conform

Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2

ani, la fel, termenul de prescripție nu a fost suspendat, inculpatul nu s-a sustras de la

urmărirea penală sau de la judecată, iar în consecință, se atestă că termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală a expirat la data de 29 decembrie 2011.

La acest capitul, instanța de apel a stabilit și faptul că prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 06 decembrie 2012, Oroșciuc Galina a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art.art.335 alin.(1), 361 alin.(2) lit. b), 191 alin.(4)

și 190 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin metoda

cumulării parțiale i s-a stabilit lui Oroșciuc Galina o pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare pe un termen 9 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei.

În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal s-a adăugat parțial termenul de pedeapsă

stabilit la pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 25.06.2010, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen 12 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de administrare pe un termen de 3 ani.

În consecință, prin aceleași prevederi de la art.84 alin.(4) Cod penal, instanța

de apel a dispus pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciucana din 26.07.2019 și prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06.12.2012 i s-a stabilit pedeapsa

definitiv inculpatei sub formă de închisoare pe termen de 14, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, pentru femei și privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma organizatoric-

juridică și de tipul de proprietate pe termen 6 ani.

4.5. Referitor la ridicarea sechestrelor de pe bunurile imobile de XXXXX

instanța de apel a atras atenția în mod special că potrivit materialelor cauzei penale

sechestru pe bunurilor imobile menționate nu a fost aplicat, iar judecătorul de

instrucție deși la data de 05.05.2010 a autorizat aplicarea sechestrului asupra a două

imobile, nu a verificat materialele prezentate de procuror și nu a stabilit faptul că,

nici organul de urmărire penală, nici procurorul nu a dispus aplicarea sechestrului

asupra bunurilor imobile respective.

Cu trimitere la normele procesual penale relevate modului de aplicate a

sechestrului instanța de apel a atestat că sechestrul asupra bunurilor imobile a fost

aplicat, în lipsa existenței persoanei bănuite sau învinuite, mai mult, la efectuarea

urmăririi penale nu a fost stabilit faptul că, Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta ar

fi cunoscut despre faptul că bunurile imobile, care au aparținut părții vătămate Iudina

Liudmila ar fi ieșit din proprietatea acesteia ca urmare a comiterii unor infracțiuni,

fapt care se confirmă prin faptul că, Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta au fost

13

audiați în calitate de martori, respectiv, în privința acestora nu pot fi aplicate

prevederile art.106 alin.(3) Cod penal.

art.427 alin.(1) pct. 6), 7) și 16) Cod de procedură penală au contestat cu recurs

decizia solicitând casarea acesteia în partea ridicării sechestrului de pe bunurile

imobile cu menținerea sentinței în această parte.

În motivarea recursului, autorii acestuia invocă că, aplicarea sechestrului

asupra apartamentelor situate pe XXXXX este necesară pentru a evita înstrăinarea

apartamentelor respective unor persoane terțe și acesta urmează a fi menținut până

la soluționarea cauzei civile intentate. Menționează faptul că aplicarea sechestrului

asupra bunurilor imobile enumerate este o măsură asiguratorie și nu una punitivă

deoarece aceste imobile sunt obiectul contractelor de vânzare-cumpărare asupra

cărora solicităm nulitatea absolută. Aplicarea măsurii asigurătorii sub forma

sechestrului asupra bunurilor imobile reprezintă o siguranță necesară recurentei

Iudina Liudmila aceasta fiind deposedată și evacuată ilegal din propriile

apartamente. Astfel, prin ridicarea sechestrului de către instanța de apel în cauza

penală ar putea duce la înstrăinarea apartamentelor în cauză.

Mai mult, în apartamentul XXXXX, persoane necunoscute la solicitarea

familiei Tcaciuc, pe 19 iulie 2021, au evacuat bunurile din acest apartament toată

mobila și lucrurile de preț care aparțin lui Iudina Ludmilei. Pe acest fapt la aceeași

dată Iudina Liudmila a depus imediat o plângere la poliție care se află în examinare.

În aceste circumstanțe nu sunt de acord cu constatările instanței de apel în

partea ce ține de constatarea "bunei credințe" a cumpărătorilor Tcaciuc Vladimir și

Violetta - prin argumentul că contrariul nu a fost demonstrat în cauza penală. Instanța

de apel și-a depășit atribuțiile prin constatarea unor aspecte ce nu țin de competența

acesteia, or obiectul cauzei penale nu a constituit verificarea intențiilor martorilor

Tcaciuc Violetta și Tcaciuc Vladimir.

Aceste constatări aduc atingere directă dreptului la proprietate, dar și

principiului securității raporturilor juridice, or, pe de o parte instanța stabilește cu

certitudine ca imobilele în cauză au ieșit din proprietatea lui Iudina Liudmila în mod

ilegal, falsul procurii (din 29.12.2009) fiind demonstrat incontestabil prin

expertizele judiciare, iar pe de altă parte se invocă buna credință și se recunoaște

dreptul de proprietate a noilor proprietari Tcaciuc Vladimir si Violetta, fără ca măcar

să fie obiectul cauzei penale aceste aspecte.

Partea vătămată nu era obligată să demonstreze că Tcaciuc Vladimir si Violeta

au fost de rea credință, însă, anume acest fapt denotă expres din materialele cauzei,

or, aceștia deși pretind ca au procurat 2 apartamente în realitate nu au demonstrat cu

nimic că au avut acces în interiorul acestora până la cumpărarea acestor apartamente

(contract din 08.04.2010) și nici după aceasta. Mai mult, au recunoscut că abia în

2013 când a primit niște facturi a aflat că aceste apartamente le-a procurat soțul său.

Ulterior în anul 2014 au vizitat aceste apartamente și au văzut că locuiau

careva persoane acolo, deși susțin că ar fi achitat pentru ambele apartamente per total

suma de 90 000 dolari SUA - audierea martorului Tcaciuc Violetta 12.04.2016. De

asemenea, abia la 27.03.2014, Tcaciuc Vladimir a depus o cerere prealabila privind

14

ridicarea sechestrului susținând că a aflat despre acesta în luna martie 2014. De

menționat că toată această perioadă soții Tcaciuc nu au acționat în judecată pe

vânzătorul apartamentelor în cauză deși au cunoscut că există persoane care pretind

că apartamentul le-ar fi aparținut.

La fel, martorul Ialkovscaia Natalia fiind audiata la 02.12.2015 a declarat că

Tcaciuc Vladimir si Violetta și nici Grigoriu Valeriu niciodată nu i-a văzut în acest

apartament (XXXXX) și nu au locuit în acest apartament ce aparținea lui Iudina

Liudmila.

Însăși martorul Tcaciuc Vladimir a menționat că soția sa Tcaciuc Violetta nu

știa despre procurarea apartamentelor dorind sa îi facă o surpriză și a luat pe ascuns

buletinul de identitate a acesteia de acasă și a perfectat contractele la notar. A

declarat ca a văzut doar apartamentul din XXXXX iar pe cel din XXXXX nu l-a

văzut, a explicat ca Grigoriu i-ar fi comunicat ca acolo locuiesc persoane la gazdă

pentru câțiva ani. În contractele de vânzare cumpărare a fost indicată o altă sumă

decât cea reală.

Din aceste circumstanțe rezultă că Tcaciuc Vladimir si Tcaciuc Violetta

nicidecum nu pot fi considerați ca și persoane care au acționat cu bună credință.

Toate acțiunile sale de până la tranzacție și după aceasta denot un comportament

total impropriu unui cumpărător de bună credință, apartamentele nu au fost văzute,

câțiva ani erau locuite de careva persoane la gazdă care urmau să locuiască câțiva

ani și de aceea apartamentele se vindeau mai ieftin, banii au fost achitați 90 000

dolari SUA - niciuna din aceste declarații nu au fost confirmate prin careva probe.

5.1. Partea vătămată și avocatul acesteia Scutelnic Constantin în temeiul

art.427 alin.(1) pct. 6), 7) și 16) Cod de procedură penală au contestat cu recurs

suplementar decizia solicitând casarea acesteia în partea ridicării sechestrului de pe

bunurile imobile cu menținerea sentinței în această parte și aplicarea inculpatei a

unei pedepse mai aspre.

În motivarea recursului, autorii acestuia consideră că pedeapsa aplicată este

una prea blânda, iar aplicarea cumulului parțial este ilegală, considerând că instanța

de judecata nu era în drept să aplice prevederile art.84 alin. (1) și (4) Cod penal,

deoarece situația din speță nu denotă că sunt întrunite condițiile pentru aplicarea

acestuia.

În succesiunea celor relatate, recurenții consideră că pedeapsa de 8 ani pentru

infracțiunile comise este una mult prea blânda în raport cu fapta prejudiciabilă dar

și cu personalitatea inculpatei care a comis recidive.

În esența, partea vătămată a fost deposedată în anul 2009-2010, de cele 2

apartamente ce îi aparțineau cu drept de proprietate. Falsificarea buletinului și

procurii sunt metode extraordinar de grave și inadmisibile într-un stat democratic.

Apartamentele în cauza, care valorează per total la ziua de astăzi nu mai puțin de

170 000 euro (preț cadastral 3 179 000 lei), au fost înstrăinate prin infracțiune, iar în

anul 2020, partea vătămată fost evacuată în plina iarnă în stradă silit, (având vârsta

de 73 de ani si neavând o altă locuință sau rude apropiate, locuia de una singură soțul

ei fiind decedat), în urma acțiunilor ilegale ale pretinșilor noi proprietari.

Instanța de apel greșit a apreciat lipsa acțiunii civile a părții vătămate în cadrul

15

cauze penale, deoarece partea vătămată a depus o acțiune civilă separat, prin care a

solicitat nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, cauză care se află la moment

la Judecătoria Centru, fiind suspendată până la finalizarea prezentei cauze penale.

Mai mult, plângerile penale depuse inițial de partea vătămata, dar și la

audierile și în explicațiile sale ulterioare - aceasta a solicitat constant, restabilirea

dreptului la proprietate si pedepsirea vinovaților.

5.2. Inculpata în temeiul art.427 alin.(1) pct. 11) și 16) Cod de procedură

penală a contestat cu recurs hotărârile adoptate solicitând casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărârii potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care procesul penal în privința acesteia să fie încetat în legătură cu existența altor

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În motivarea recursului, autorul acestuia a invocat argumente similare celor

menționate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie). În esență menționând că

infracțiunile imputate nu au fost comise de aceasta și în acțiunile ei nu există faptul

infracțiuni și există temeiuri de încetare a procesului penal în conformitate cu art.391

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

5.3. Procurorul în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6), 7) și 10) Cod de procedură

penală a contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei penale de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a indicat că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța de apel nu a verificat făptui dacă cererile de apel formulate de către

persoana interesată Tcaciuc Vladimir și de către avocatul Ticu Ion în numele părților

interesate Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta au fost declarate în termenul

prevăzut de legea de procedură penală.

Totodată, de către instanța de apel a fost admisă o altă eroare cei ce ține de

individualizarea pedepsei penale complementare în cazul concursului real de

infracțiuni și anume au fost aplicate contrar legii prevederile art.84 Cod penal.

În opinia procurorului de către instanța de apel a fost denaturate și prevederile

art.205 Cod de procedură penală și art.106 Cod penal la ridicare sechestrelor de pe

bunurile imobiliare amplasate XXXXX.

lărgit a ajuns la concluzia că recursurile ordinare declarate urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit constată că, recurenții

invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 7), 10) și 16) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

16

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 7) apelul a fost introdus

tardiv; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și 16)

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, Colegiul penal

lărgit conchide că, instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

În primul rând, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu a verificat

faptul dacă cererile de apel formulate de către persoana interesată Tcaciuc Vladimir

și de către avocatul Ticu Ion în numele părților interesate Tcaciuc Vladimir și

Tcaciuc Violetta au fost declarate în termenul prevăzut de legea de procedură penală.

În corespundere cu art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

În conformitate cu art.231 alin.(3) Cod de procedură penală la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data

pronunțării hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la

pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal din 22.04.2013).

În speța dedusă judecății, Colegiul penal lărgit atestă că persoanele interesate

Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta cunoșteau cu certitudine de faptul că în cauza

în care aceștia au un interes ocrotit de legea penală se judecă de către o instanță

națională, or, aceștia au fost audiați în calitate de martori, au solicitat prin cerere

scrisă ridicarea sechestrului pus de către organul de urmărire penală asupra bunurilor

imobile din municipiul XXXXX.

Potrivit hotărârile Avramenco versus Republica Moldova și Ponomaryov

versus Ucraina, CtEDO a reproșat reclamanților că participantul la proces, care

cunoaște despre faptul desfășurării în unui proces în care este vizat este obligat de

sine stătător sa se intereseze de mersul procesului și că repunerea unei cereri în

termen, în condițiile în care nu se constată temeiuri, ar echivala cu avantajarea unei

părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și revizuire

a hotărârilor judecătorești, ceea ce urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor

securității juridice cât și a egalității armelor și violarea art.6 CEDO, drept care

urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare

(hotărârea Ghirea versus Republica Moldova).

Prin urmare, acceptarea examinării în fond a apelurilor persoanei interesată

Tcaciuc Vladimir și a avocatului Ticu Ion în numele lui Tcaciuc Vladimir și Violetta

depus după expirarea termenului de 15 zile din momentul pronunțării sentinței

motivate, în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care

respectiva nu a putut să depună apelul în termenul prevăzut la art.402 alin.(l) Cod de

17

procedură penală, a sfidat un întreg proces judiciar în condițiile în care termenul

litigios este unul de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul penal lărgit notează că, dreptul la un proces echitabil, care este

garantat de art.6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului

Convenției, care exprimă preeminența dreptului, unul din elementele fundamentale

ale căreia este principiul securității raporturilor juridice care stabilește, între altele,

că soluția definitivă a instanței de judecată nu trebuie pusa în discuție.

Admiterea unui apel tardiv încalcă cu certitudine principiul securității juridice,

în situația în care marja de apreciere a termenului de depunere a unui apel/recurs nu

este nelimitată.

În vederea celor relatate, instanță de recurs remarcă și faptul că argumentele

persoanelor interesate Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violetta, expuse inclusiv prin

intermediul avocatului Ticu Ion în cererile lor de apel referitor la faptul că nu au

cunoscut despre data pronunțării sentinței trebuiau ignorate de către instanța de apel,

în condițiile în care aceștia aveau obligația de diligentă de a compărea în fața

instanței de fond pentru a-și apăra drepturile și interesele ocrotite de lege dar și de a

monitoriza evoluția procesului judiciar.

În sinteza celor menționate, Colegiul penal lărgit conchide că, din sensul

juridic al prevederilor articolelor 230-234, 402 Cod de procedură penală se deduce

că termenul de apel este termen legal și imperativ, astfel încât nerespectarea lui

atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea oricărei cereri

de apel înaintate după expirarea termenului.

În al doilea rând, Colegiul penal lărgit subliniază că, la încadrarea juridică a

faptei săvârșite de către inculpata Oroșciuc Galina, instanța de apel trebuia să rețină

că, la momentul comiterii faptei în perioada noiembrie 2007 – februarie 2010,

art.190 alin.(5) Cod penal nu prevedea răspundere penală pentru: „dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, actului juridic anulabil, dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv, care a produs daune în proporții deosebite

de mari”.

Pe această linie de considerente se evidențiază că, dispozițiile art.190 Cod

penal, în vigoare din 17 august 2018, nu pot fi aplicate, deoarece fapta a fost comisă

în perioada noiembrie 2007 – februarie 2010, adică până la intrarea în vigoare a

modificărilor operate la art.190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018.

Totodată, infracțiunea de escrocherie nu a fost de criminalizată prin

modificările operate în art.190 Cod penal, esența ei păstrându-se, deci, redacția nouă

a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa

și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are

efect retroactiv.

În al treilea rând, Colegiul penal lărgit a constatat că, potrivit dispozitivului

instanța de apel, în baza art.84 alin.(4) Cod penal a cumulat pedepsele

complementare aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 26

iulie 2019 și respectiv prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2013,

18

stabilind definitiv pentru executare inculpatei Oroșciuc Galina pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a cupa funcții de conducere în întreprinderi,

instituții, organizații indiferent de forma organizatorica-juridică și de tipul de

proprietate pe termen de 6 ani.

Astfel, instanța de apel cât și prima instanță au ignorat în cazul cumulării

pedepselor complementare prevederile articolelor 8 și 65 alin.(2) raportate la

prevederile art.84 alin.(2) Cod de procedură penală, în vigoare la momentul

evenimentelor, stabilind în sarcina inculpatei Oroșciuc Galina o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art.8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penala în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, adică perioada noiembrie 2007 – februarie 2010.

În aceste circumstanțe, se menționează că în versiunea legii penale în vigoare

în timpul derulării evenimentelor, dispoziția art.65 alin.(2) Cod penal, prevede că

pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumita activitate putea fi stabilită de instanța de judecată pe un termen de la 1 la

5 ani.

Subsecvent, în sensul prevederilor art.84 alin.(2) Cod penal în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunilor imputate inculpatei, la pedeapsa principală

aplicată în cazul unui concurs de infracțiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele

complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a

prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracțiunile de a căror săvârșire

persoana a fost declarată vinovată.

Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parțial, al

pedepselor complementare aplicate nu poate depăși termenul sau mărimea maximă

prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse.

Sub acest aspect, instanța de apel nu putea aplica în privința inculpatei

Oroșciuc Galina o pedeapsă complementară sub formă de privare de dreptul de a

ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma

organizatoric-juridică și de tipul de proprietate mai mare decât 5 ani.

În al patrulea rând, potrivit aceluiași dispozitiv a deciziei recurate instanța de

apel a dispus executarea a pedepsei închisorii pe termen de 14 ani deopotrivă cu

pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a ocupa funcții

de conducere în întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma

organizatoric-juridică și de tipul de proprietate pe termen de 6 ani în penitenciar de

tip închis pentru femei.

Din modalitatea de expunere a dispozitivului deciziei, se înțelege că în

penitenciar de tip închis trebuie executată atât pedeapsa închisorii cât și pedeapsa

complementară sub forma privării de dreptul de a ocupa funcții de conducere în

întreprinderi, instituții, organizații indiferent de forma organizatorica-juridică și de

tipul de proprietate pe termen de 6 ani.

Pe această calea, se constată că soluția instanței de apel este expusă confuz și

nu va putea fi executată în volum deplin, devreme ce potrivit prevederilor art.72

alin.(l) lit. c) Cod penal, în penitenciar de tip închis se execută doar pedeapsa

19

închisorii.

În al cincilea rând, referitor la ridicarea sechestrului de pe imobilele amplasate

peXXXXX, instanța de recurs consideră că este neîntemeiat argumentul instanței de

apel potrivit căruia, potrivit prevederile art.205 alin.(l) Cod de procedură penală, este

interzisă aplicarea sechestrului atunci când nu este înaintată o acțiune civila în

procesul penal sau când pentru săvârșirea infracțiunii incriminate bănuitului,

învinuitului, inculpatului nu poate fi aplicată confiscarea specială a acestora.

Acest argument nu este suficient de clar, devreme ce prevederile art.205

alin.(l) Cod de procedură penală se referă la alte situații de drept decât cea invocată

de către instanța de apel.

Astfel dispoziției art.205 alin.(l) Cod de procedură penală este expusă în

următoarea redacție și anume punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată de

către organul de urmărire penală sau de către instanța numai în cazurile în care există

o bănuială rezonabilă că bunurile urmărite vor fi tăinuite, deteriorate sau cheltuite.

Această alegației a instanței de apel nu este plauzibilă, deoarece contravine

explicit însăși noțiunii și scopului măsurii asigurătorii sechestrului, dar și

prevederilor art.203 alin.(2) Cod de procedură penală potrivit cărora punerea sub

sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de

infracțiune, acțiunea civilă sau eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă

a bunurilor ori a contravalorii bunurilor prevăzute la art.106 alin.(2) și art.1061 Codul

penal.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit statuează că, odată ce a fost luată soluția de a

admite recursurile declarate de către procuror și de către partea vătămată Iudina

Liudmila și avocatul acesteia Scutelnic Constantin și a dispune rejudecarea cauzei,

în vederea asigurării în egală măsură a drepturilor inculpatei la un proces echitabil

și efectiv, urmează a fi admis și recursul declarat de aceasta din raționamentul că, la

examinarea apelului se declanșează o continuitate a examinării cauzei în fond, cu

posibilitatea de a da o nouă apreciere a probelor și a administra noi probe care ar

putea duce la o altă soluție, decât cea luată prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în privința lui Oroșciuc Galina.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste

erori nu pot fi corectate de instanța de recurs; 7) apelul a fost introdus tardiv și 10)

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, având obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate și în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

20

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, de către inculpată, de către partea vătămată

Iudina Liudmila și de către avocatul acesteia Scutelnic Constantin, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza

penală în privința inculpatei Oroșciuc Galina XXXXX, dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 16 iunie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

21