2ra-1393/17 — ridicarea sechestrului și interdicțiilor, precum și obligarea de radiere a sechestrului și interdicțiilor

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (judecător V. Hadîrca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Dosar nr. 2ra-1393/17

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

Judecător Valentina Clevadî

Judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecător Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lisnic Serghei și Lavric

Mihail,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Serghei

și Lavric Mihail împotriva lui Sochircă Ion, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Furdui Ion și ÎS „Cadastru“, cu privire la ridicarea sechestrului și

interdicțiilor, precum și obligarea de radiere a sechestrului și interdicțiilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Lisnic Serghei și Lavric Mihail, prin intermediul

avocatului Chitaev Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 4 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 23 iunie 2016 Lisnic Serghei și Lavric Mihail au înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva lui Sochircă Ion, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Furdui Ion și ÎS „Cadastru“, prin care au solicitat ridicarea

sechestrului din 10 august 2010, aplicat de executorul judecătoresc Butucea Ion pe

subsolul și mansardele cu nr. cadastral 0121105.531.01, ridicarea interdicțiilor din

11 aprilie 2011 și 19 iulie 2011, aplicate de executorul judecătoresc Furdui Ion pe

subsolul și mansardele cu nr. cadastral 0121105.531.01 și obligarea ÎS „Cadastru“

de a radia sechestrul din 10 august 2010 și interdicțiile din 11 aprilie 2011 și 19

iulie 2011 din actul de inventar referitor la bunul imobil cu nr. cadastral

0121105.531.01, situat în or. Durlești, str. Cartușa nr. 48/1.

În motivarea acțiunii, reclamantul Lisnic Serghei a susținut că la 25 ianuarie

2007 a încheiat cu CCL „Nr. 307“ contractul complex nr. 22 privind efectuarea

lucrărilor și prestarea serviciilor de construire a imobilului pe cote-părți, obiect al

căruia a fost construirea unui bun imobil (mansardă) cu suprafața totală de 107 m2,

Pag. 1

în or. Durlești, str. Cartușa nr. 48/1, ap. 21, cu prețul de 83 600 lei, pe care l-a

achitat integral la 1 februarie 2007.

A invocat că la 1 februarie 2007 a semnat, deopotrivă cu președintele CCL

„Nr. 307“, actul de predare-primire a bunului imobil dat, fiindu-i concomitent

eliberat certificatul nr. 22, care confirma că a fost înscris în lista membrilor CCL

„Nr. 307“, cu dreptul de a prezenta certificatul la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“

pentru înregistrarea dreptului de proprietate privată asupra bunului imobil

nominalizat.

Reclamantul Lavric Mihail a susținut că la 25 ianuarie 2007 a încheiat cu

CCL „Nr. 307“ contractul complex nr. 23 privind efectuarea lucrărilor și prestarea

serviciilor de construire a imobilului pe cote-părți, obiect al căruia a fost

construirea unui bun imobil (mansardă) cu suprafața totală de 116 m2, în or.

Durlești, str. Cartușa nr. 48/1, ap. 23, cu prețul de 85 000 lei, pe care l-a achitat

integral la 2 februarie 2007.

A invocat că la 1 februarie 2007 a semnat, deopotrivă cu președintele CCL

„Nr. 307“, actul de predare-primire a bunului imobil dat, fiindu-i la 2 februarie

2007 eliberat certificatul nr. 23, care confirma că a fost înscris în lista membrilor

CCL „Nr. 307“, cu dreptul de a prezenta certificatul la OCT Chișinău al ÎS

„Cadastru“ pentru înregistrarea dreptului de proprietate privată asupra bunului

imobil nominalizat.

Reclamanții au indicat că adresându-se la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“

pentru a înregistra drepturile de proprietate asupra respectivelor bunuri imobile, au

primit refuz din motivul existenței încheierii judecătorului Kuznețov V. din cadrul

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nr. 2-4612/06 din 14 noiembrie 2006, prin

care a fost aplicat sechestru asupra mansardelor nr. 1 și 3, cât și asupra subsolului

blocului de pe str. Cartușa nr. 48/1, iar în 2007, datorită problemelor financiare, au

plecat să muncească peste hotare.

Au precizat că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nr. 2-

4612/06 din 12 decembrie 2006, menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău

nr. 2r-202/06 din 13 februarie 2006, a fost anulat sechestrul asupra mansardelor

nr. 1 și 3, cât și asupra subsolului blocului de pe str. Cartușa nr. 48/1, dar această

informație nu a fost înregistrată la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“.

Au relevat că la 19 martie 2007 executorul judecătoresc Sajina Ana a emis o

încheiere prin care, în scopul executării titlului executoriu nr. 2-520/07 din 7

martie 2007, eliberat de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, privind încasarea de

la CCL „Nr. 307“ în beneficiul lui Orlov Fiodor și Eugeniei Grigoriev a sumei de

1 900 lei, a dispus aplicarea interdicției de înstrăinare a imobilelor deținute de CCL

„Nr. 307“.

Au specificat că în pofida stingerii imediate de către CCL „Nr. 307“ a

datoriei sale, anularea interdicției aplicate de executorul judecătoresc Sajina Ana

nu a fost înregistrată la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“.

Au susținut că în 2009 au revenit în Republica Moldova și au înregistrat

contractele nr. 22 și 23 din 25 ianuarie 2007 la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“,

după care din nou au plecat peste hotare.

Au indicat că în decembrie 2013 au revenit în Republica Moldova și s-au

adresat la OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“ pentru întocmirea planurilor cadastrale și

Pag. 2

perfectarea documentelor de înregistrare a drepturilor de proprietate asupra

bunurilor imobile, iar înregistrarea a fost refuzată din motiv că mansardele de pe

str. Cartușa nr. 48/1, ap. 23, au fost puse sub sechestru prin: (1) încheierea

executorului judecătoresc Butucea Ion nr. 14-399/10 din 10 august 2010, emisă în

scopul executării titlului executoriu nr. 2-1382/10 din 13 aprilie 2010, eliberat de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, privind încasarea de la CCL „Nr. 307“ în

beneficiul lui Sochircă Ion a sumei de 569 981 lei; (2) încheierea executorului

judecătoresc Furdui Ion nr. R032-223/11 din 11 aprilie 2011, emisă în scopul

executării titlului executoriu nr. 2-1382/10 din 19 aprilie 2010, eliberat de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, privind încasarea de la CCL „Nr. 307“ în

beneficiul lui Sochircă Ion a sumei de 569 981 lei și în beneficiul statului a sumei

de 15 554 lei; și (3) încheierea executorului judecătoresc Furdui Ion nr. R032-

223/11 din 19 iulie 2011, emisă în scopul executării titlului executoriu nr. 2-

1382/10 din 19 aprilie 2010, eliberat de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău,

privind încasarea de la CCL „Nr. 307“ în beneficiul lui Sochircă Ion a sumei de

569 981 lei și în beneficiul statului a sumei de 15 554 lei.

Au menționat că procedura de executare nr. 14-399/10 a fost preluată de

executorul judecătoresc Furdui Ion, iar în 2015 încheierea executorului

judecătoresc Sajina Ana din 19 martie 2007 și încheierea judecătorului Kuznețov

V. din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 14 noiembrie 2006 au fost

radiate din registrul OCT Chișinău al ÎS „Cadastru“.

Au susținut că s-au adresat în repetate rânduri către executorul judecătoresc

Furdui Ion și Sochircă Ion în vederea ridicării sechestrelor aplicate, dar de fiecare

dată au fost refuzați.

Au făcut trimitere la art. 18 alin. (1) Legea privatizării fondului de locuințe

nr. 1324 din 10 martie 1993, care prevede că apartamentele achitate în întregime

din blocurile cooperativelor de construcție a locuințelor, în conformitate cu

contractul de investire, sunt recunoscute proprietate privată și proprietarilor lor li

se eliberează titlu de autentificare a dreptului de proprietate.

În această ordine de idei, au opinat că prin executarea deplină a obligațiilor

sale născute din contractele din 25 ianuarie 2007, au devenit proprietari ai

imobilelor vizate, fiind îndreptățiți, în temeiul art. 164 Cod de executare, să solicite

ridicarea sechestrelor.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, din 4 noiembrie

2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 94-99).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017 (f.d. 132-137), a

fost respins apelul declarat de Lisnic Serghei și Lavric Mihail, prin intermediul

avocatului Chitaev Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 4 noiembrie 2016.

La 30 mai 2017 Lisnic Serghei și Lavric Mihail au declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care au solicitat casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, Lisnic Serghei și Lavric Mihail au susținut că

instanțele judecătorești au interpretat eronat legea, și anume au condiționat

temeinicia acțiunii înaintate în baza art. 164 Cod de executare de faptul deținerii cu

Pag. 3

drept de proprietate a bunurilor imobile prin prisma înscrierii dreptului de

proprietate asupra bunurilor date în Registrul bunurilor imobile.

Au invocat recurenții că instanțele judecătorești eronat au considerat că

interdicțiile și sechestrele aplicate sunt legale, din care motiv nu pot fi ridicate,

deoarece prin acțiunea înaintată se urmărește doar ridicarea sechestrelor asupra

apartamentelor nr. 21 și 23 din blocul de pe str. Cartușa nr. 48/1, ceea ce nu-l va

împiedica pe Sochircă Ion de a executa titlul executoriu nr. 2-1382/10 din 13

aprilie 2010 față de CCL „Nr. 307“.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că la materialele pricinii nu se regăsește nicio dovadă a

recepționării de către recurenți a deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie

2017, în afară de mențiunea reprezentantului acestora privind primirea deciziei

recurate la 12 aprilie 2017 (f.d. 140), recursul se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul a fi inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Art. 433 lit. a) stipulează că Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Pag. 4

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lisnic Serghei și

Lavric Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(3) Cod

de procedură civilă, fiindcă argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CtEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell vs. Irlanda, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Lisnic Serghei și Lavric Mihail, asemenea elemente nu se

regăsesc.

Totodată, se explică faptul că prin prisma jurisprudenței Înaltei Curți, art. 6

par. 1 CEDO, nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995).

Astfel, din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost

verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordinea de apel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a considera recursul declarat de Lisnic Serghei și Lavric Mihail, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Lisnic Serghei și Lavric Mihail se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Valentina Clevadî

Judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecător Luiza Gafton

Pag. 5