2ra-1410/16 — ridicarea sechestrului

prima instanță: A. Miron nr. 2ra-1410/16

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

ÎNCHEIERE

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați de avocatul Igor Coban

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Paraschiv și

Anatolie Paraschiv împotriva lui Ion Arsene și Mihail Lăpușneanu cu privire la

ridicarea sechestrului și compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați

de avocatul Igor Coban și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 08 septembrie 2015

constată:

La 12 iunie 2015, Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ion Arsene și Mihail Lăpușneanu cu privire la

ridicarea sechestrului și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că la 28 martie 2013 în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2934 au procurat terenul cu nr. cadastral 0100403.244,

situat în mun. Chișinău, str. Petricani 17.

Menționează că potrivit informației din Registrul bunurilor imobile, se atestă

că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 2-3715/14 din

03 iulie 2014, la acțiunea civilă intentată de Ion Arsene împotriva lui Mihail

Lăpușneanu, a fost aplicată măsura de asigurare sub formă de sechestru pe terenul

cu nr. cadastral 0100403.244, cu toate că la data derulării procesului respectiv

terenul menționat nu era în proprietatea lui Mihail Lăpușneanu.

Din considerentele că în procesul civil nominalizat, nu au avut calitate de

participanți la proces și reieșind din faptul că sunt proprietarii ai terenului

sechestrat, consideră că instanța aplicând sechestru a fost dusă în eroare, prin ce

le-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituția RM și art. 1

Protocolul 1 CEDO.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 40 alin. (1), 166, 167 CPC,

art. 164 alin. (1) Cod de executare.

Solicită admiterea acțiunii, ridicarea sechestrului de pe terenul amplasat în

mun. Chișinău, str. Petricani 17, cu nr. cadastral 0100403.244, compensarea

cheltuielilor de judecată pe care le vor suporta în prezentul proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 septembrie 2015,

a fost admisă acțiunea, a fost ridicat sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2014, pe terenul amplasat în mun. Chișinău,

str. Petricani 17, cu nr. cadastral 0100403.244, cu suprafața de 0,1 ha. A fost

încasat în mod solidar de la Ion Arsene și Mihail Lăpușneanu în beneficiul Nataliei

Paraschiv și a lui Anatolie Paraschiv cu titlu de cheltuieli de judecată suma de

1100 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, a fost respins

apelul declarat de Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați de avocatul

Igor Coban și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

08 septembrie 2015.

La 13 aprilie 2016, Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați de

avocatul Igor Coban au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

casarea în parte a hotărârii primei instanțe în ce privește compensarea cheltuielilor

de judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au invocat că nu există careva norme juridice care ar

impune prezentarea listei detaliate a actelor efectuate de avocat întru admiterea

capătului de cerere privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

Astfel afirmă că prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 25 din 28 iunie 2004 cu privire la practica aplicării de către instanțele

judecătorești a legislației despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele

civile, la care a făcut trimitere instanța de apel are caracter de recomandare. Iar

legiuitorul nu a instituit ca regulă imperativă prezentarea listei detaliate a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat întru compensarea cheltuielilor de asistență

juridică.

Susțin că în cazul în care existau temeiuri de a pune la îndoială volumul de

lucru realizat de către avocat, instanța urma să solicite prezentarea înscrisurilor

doveditoare.

Remarcă că instanța de judecată urma să aplice prevederile art. 118 alin. (5)

CPC, potrivit căruia instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună

părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să

dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de

veridicitatea lor.

Invocă dezacordul cu concluzia instanței de apel precum că avocatul

apelantului, Igor Coban la examinarea cauzei în instanța de fond a fost prezent la o

singură ședință de judecată și că cauza nesemnificativ i-a limitat avocatului timpul

și capacitatea de a lucra cu alte dosare, întrucât concluzia dată nu se

fundamentează pe nici o probă.

Mai menționează că instanța de apel a omis a se expune și asupra

cheltuielilor de înmânare a actelor de procedură suportate de către apelant la

solicitarea instanței de judecată, dovada cărora a fost prezentată și este

incontestabilă, fiind stabilită printr-un act normativ.

Recurenții sunt de opinia că prin decizia recurată a fost menținută hotărârea

primei instanțe ceea ce indică asupra ilegalității deciziei respective și a calității

lucrului (serviciului) prestat de avocat. Asta deoarece, admiterea parțială de către

prima instanță a capătului de cerere cu privire la compensarea cheltuielilor de

asistență juridică nu a fost motivată. În acest sens consideră că a fost menținută o

hotărâre care contravine dreptului la un proces achitabil care impune instanțelor

judecătorești obligația de a motiva soluția adoptată.

Afirmă că prin nemotivarea soluției instanței de apel și a primei instanțe,

acestea au încălcat una din garanțiile fundamentale ale avocaturii garantate de art.

52 alin. (8) din Legea cu privire la avocatură, deoarece instanțele inferioare prin

nemotivarea acestor cerințe ce țin de compensarea cheltuielilor de judecată exercită

ingerință asupra prevederilor contractuale dintre client și avocat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 15 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 82), însă date ce ar indica recepționarea acesteia, la materialele dosarului

lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Paraschiv și

Anatolie Paraschiv, reprezentați de avocatul Igor Coban, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați de avocatul Igor

Coban, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați

de avocatul Igor Coban ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Natalia Paraschiv și Anatolie Paraschiv, reprezentați de

avocatul Igor Coban se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic