2ra-1423/17 — declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și contractului de donație

2ra-1423/17 — declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și contractului de donație (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1423/17

prima instanță: Judecătoria Fălești - I. Ghizdari

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți - Iu. Grosu, A. Corcenco și A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Simicevschi Larisa, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Simicevschi Larisa împotriva Mariei Simicevschi, Gavrilița Gheorghe, Gavrilița

Eduard, intervenienți accesorii Simicevschi Grigore, Simicevschi Nina, Pavlova

Elena, Simicevschi Ion, Simicevschi Vasile, Simicevschi Stepan, notarii Plamadeala

Aliona, Șoldan Iurie, Tatian Leonid cu privire la declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare și contractului de donație, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți

din 09 martie 2017, prin care s-a respins apelul declarat de Simicevschi Larisa și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Fălești din 09 decembrie 2016, prin care acțiunea a

fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 22 martie 2016 Simicevschi Larisa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Simicevschi, intervenient accesoriu notarul public Iurie Șoldan cu

privire la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și recunoașterea

calității de succesor.

În motivarea cererii de chemare în judecată Simicevschi Larisa a indicat că este

fiica lui Simicevschi Cristofor, născut la 08 septembrie 1932 și decedat la 26 aprilie

2004 și a Mariei Simicevschi Petru, născută la 02 septembrie 1937 și decedată la 30

decembrie 2014.

După decesul tatălui său la 24 mai 2004 a depus la notarul Leonid Tatian cerere

de deschidere a succesiunii, declarând că după decesul defunctului a rămas

următoarea avere: casa de locuit cu lotul de pământ aferent și terenul agricol, situate

în satul Frumușica, com. Călugăr, raionul Fălești.

La 10 iunie 2015 a depus la notar declarație cu privire la eliberarea

certificatului ce confirmă dreptul la moștenirea bunurilor și anume ½ cotă –parte

ideală din terenul agricol cu suprafața de 0,8425 ha, situat în extravilanul com.

Călugăr, raionul Fălești, numărul cadastral 4319114.040 și ½ cotă-parte ideală din

terenul agricol cu suprafața de 0,3806 ha, fiindu-i eliberat în acest sens certificat de

moștenitor legal, înregistrat cu numărul 7478.

1

După decesul mamei Simicevschi Maria, la 23 aprilie 2015 în termenul de

acceptare a succesiunii, a depus la notar declarație că la data decesului au rămas

următoarele bunuri: teren pentru construcție și construcțiile pe acesta, situate în satul

Frumușica, raionul Fălești; teren cu destinație grădini, terenuri cu destinație agricolă,

situate în satul Călugăr, raionul Fălești și că moștenitori ai averii sunt: ea –

Simicevschi Larisa, fiul Simicevschi Ion, fiica Gubernaciuc Elena, fiica Simicevschi

Maria, fiica Simicevschi Nina, fiii Simicevschi Vasile, Simicevschi Stepan și

Simicevschi Grigore.

În ziua înmormântării mamei, sora sa Simicevschi Maria Cristofor i-a

comunicat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 29 iulie 2014 mama i-a

vândut ei toate bunurile.

A mai indicat că mama sa niciodată nu și-a exprimat dorința de a vinde fiicei

Simicevschi Maria bunurile deținute, neavând nici dreptul să le înstrăineze, deoarece

bunurile înstrăinate constituie proprietate comună în devălmășie.

Simicevschi Larisa cere declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la 29 iulie 2014 între Simicevschi Maria Petru, născută la 02 septembrie

1937 și Simicevschi Maria Cristofor, născută la 14 martie 1970, înregistrat de notarul

Șoldan Iurie și recunoașterea sa în calitate de succesor a unei cote din imobilul rămas

după decesul părinților (f.d. 1, vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Fălești din 28 martie 2016 s-a refuzat primirea

cererii de chemare în judecată depusă de Simicevschi Larisa în partea pretenției cu

privire la recunoașterea acesteia în calitate de succesor a unei cote din imobilul rămas

după decesul părinților Simicevschi Cristofor și Simicevschi Maria Petru, născută la

02 septembrie 1937.

S-a explicat Larisei Simicevschi că refuzul judecătorului de a primi cererea de

chemare exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu

aceeași acțiune împotriva aceluiași pârât cu același obiect și aceleași temeiuri (f.d.

19-20, vol. I).

Judecătoria Fălești prin încheierea din 28 martie 2016 a acceptat spre

examinare pretenția Larisei Simicevschi cu privire la declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare (f.d. 21, vol. I).

La 18 aprilie 2016 și 26 aprilie 2016 Simicevschi Maria a depus cereri, prin

care a solicitat antrenarea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Eduard

Gavrilița din considerentul că este proprietarul imobilului în litigiu (f.d.38, 47, vol. I).

Gavrilița Gheorghe a depus cerere cu privire la antrenarea sa în calitate de

pârât (f.d. 48, vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Fălești din 27 aprilie 2016 s-a admis cererea

Mariei Simicevschi și a lui Gheorghe Gavrilița.

S-a antrenat în proces Gavrilița Gheorghe în calitate de pârât și Gavrilița

Eduard în calitate de intervenient accesoriu.

S-au antrenat din oficiu în calitate de intervenienți accesorii: Simicevschi

Grigore, Simicevschi Nina, Pavlova Elena, Simicevschi Ion, Simicevschi Vasile și

Simicevschi Stepan (f.d. 51-54, vol. I).

La 13 iulie 2016 Simicevschi Larisa a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară împotriva Mariei Simicevschi, Gavrilița Gheorghe, Gavrilița Eduard,

intervenienți accesorii: notarii Plămădeală Aliona, Șoldan Iurie, Tatian Leonid

solicitând suplimentar, declararea nulității contractului de donație autentificat de

notarul Plamadeala Aliona la 30 martie 2016, prin care Gavrilița Gheorghe și

2

Simicevschi Maria au donat lui Gavrilița Eduard bunul imobil, amplasat în satul

Frumușica, raionul Fălești, format din lotul de teren cu destinație pentru construcții,

numărul cadastral 4319115089 cu suprafața de 0,3470 ha, casa de locuit, numărul

cadastral 4319115089.01 cu suprafața de 133,1 m.p. și construcția accesorie număr

cadastral 4319115089.02 cu suprafața de 116,9 m.p.

În motivarea cererii de chemare în judecată suplimentară Simicevschi Larisa a

indicat că în cadrul examinării pricinii de față Simicevschi Maria a prezentat

contractul de donație, prin care împreună cu Gavrilița Gheorghe au donat lui Gavrilița

Eduard bunul imobil în litigiu.

Consideră că contractul de donație este lovit de nulitate, din considerent că este

subsecvent contractului de vânzare-cumpărare asupra aceluiași bun.

Bunul imobil a fost dobândit în timpul căsătoriei încheiată la 14 noiembrie

1956 între Simicevschi Maria și Simicevschi Cristofor și urmează a fi supus

regimului proprietății comune în devălmășie.

Simicevschi Maria a acționat cu rea-credință, deoarece a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare în vederea de a o lipsi pe ea și pe ceilalți moștenitori legali de

averea succesorală.

Precizează că mama sa nu a conștientizat natura contractului de vânzare-

cumpărare, deoarece era la vârsta de 77 ani, bolnavă, iar după scurt timp a decedat.

În contractul de vânzare-cumpărare este indicat că mama sa a primit suma de

30 000 lei pentru preț, însă acest fapt nu corespunde adevărului.

Contractul de donație a fost încheiat după ce a depus prezenta cerere de

chemare în judecată, iar nulitatea acestuia se confirmă și prin faptul că în imobil au

rămas să locuiască Simicevschi Stepan și Simicevschi Grigore, care sunt moștenitori

legali ai averii, pe când Simicevschi Maria domiciliază în or. Genova, Elveția,

Gavrilița Gheorghe în satul Cetereni, raionul Ungheni, iar Gavrilița Eduard în mun.

Chișinău, str. P. Zadnipru, 2/7, ap. 5.

Temei de declarare a nulității contractului de vânzare-cumpărare și contractului

de donație Simicevschi Lariisa a invocat prevederile art. 220 alin. (1), 221 alin. (1),

217 Codul civil (f.d. 115-118, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 09 decembrie 2016 s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de Simicevschi Larisa ca fiind neîntemeiată (f.d. 206,

213-218 vol. I).

La 12 decembrie 2016 Simicevschi Larisa a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Fălești din 09 decembrie 2016, iar la 08 februarie 2017 apel

motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 212, vol. I, f.d. 7-9, vol. II).

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 09 martie 2017 a respins apelul declarat

de Simicevschi Larisa și a menținut hotărârea Judecătoriei Fălești din 09 decembrie

2016 (f.d. 24-29).

În motivarea soluției instanțele de judecată au constatat că Simicevschi Maria

și Simicevschi Cristofor au încheiat căsătoria la 14 noiembrie 1956. Conform

documentației privind repartizarea terenului pentru construcția casei individuale de

locuit, aprobată la 19 august 1985 lui Simicevschi Cristofor i s-a repartizat în satul

Frumușica teren pentru construcția casei individuale de locuit. Din titlurile de

autentificare a dreptului deținătorului de teren rezultă că prin hotărârea Primăriei

satului Călugăr nr. 2/3 din 19 mai 1993 Mariei Simicevschi i s-a repartizat în

proprietate privată terenul cu numărul cadastral 4319115089 cu suprafața de 0,347 ha

pentru construcție locativă, iar lui Simicevschi Cristofor i s-a repartizat în proprietate

3

privată terenul numărul cadastral 4319108084 cu suprafața de 0,4684 ha pentru

construcție locativă.

Au mai indicat instanțele de judecată că din anul 1986 Simicevschi Cristofor a

părăsit domiciliul din satul Frumușica, raionul Fălești, stabilindu-se cu traiul în satul

Socii Vechi, raionul Fălești, iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este

supus regimului juridic al proprietății comune în devălmășie, deoarece bunurile au

fost atribuite separat fiecărui soț, din considerentul că aceștia nu duceau gospodărie

comună, deși căsătoria dintre aceștia nu este desfăcută oficial.

Contractul de vânzare-cumpărare și contractul de donație au fost încheiate

înscris, cu respectarea formei autentice și înscrise în Registrul bunurilor imobile,

nefiind constatate careva temeiuri de nulitate a acestora.

La 30 mai 2017 prin intermediul oficiului poștal Simicevschi Larisa a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 martie 2017, solicitând

admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri judecătorești și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs Simicevschi Larisa a indicat că instanțele de

judecată eronat au constatat că nu are interes născut și actual ce i-ar acorda dreptul de

a cere nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și contractului de donație,

deoarece după decesului tatălui său, în termen de 6 luni, a depus cerere la notar cu

privire la acceptarea succesiunii, obținând astfel dreptul asupra patrimoniului rămas

al defunctului.

Casa de locuit din satul Frumușica, raionul Fălești a fost obținută în timpul

căsătoriei părinților și urmează a fi supusă regimului proprietății comune în

devălmășie.

Nu prezintă relevanță argumentul reținut de instanțele de judecată că

certificatul de moștenitor i-a fost eliberat doar la 10 iunie 2015, după 11 ani de la

depunerea declarației la notar, deoarece această circumstanță nu anulează dreptul său

dobândit prin efectul legii la 24 mai 2004.

Notarul care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare era obligat să

refuze perfectarea contractului și să îndrepte solicitanții la notarul Tatian Leonid,

căruia îi aparține competența exclusivă de a soluționa chestiunile legate de procedura

succesorală.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare urmează a fi declarat nul,

deoarece a fost încheiat cu scopul de a o lipsi pe ea și pe ceilalți moștenitori de

drepturile succesorale.

Susține că contractul de donație este fictiv, deoarece a fost încheiat în vederea

ascunderii ilegalităților comise de Simicevschi Maria Cristofor la perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin referința depusă la 24 iulie 2017 Gavrilița Gheorghe a solicitat

respingerea cererii, recunoașterea sa în calitate de cumpărător de bună-credință și

recunoașterea casei de locuit ce a aparținut Mariei Simicevschi ca fiind proprietate

4

personală a acesteia, deoarece a fost construită după separarea de soțul Simicevschi

Cristofor.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Simicevschi Larisa în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar și a referinței depuse de Gavrilița Gheorghe, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților copia deciziei din 09 martie

2017 la 21 martie 2017 (f.d. 30, vol. II), care a fost primită de Simicevschi Larisa la

28 martie 2017 (f.d. 32, vol. II).

Prin urmare, recursul declarat de Simicevschi Larisa la 30 mai 2017 se

consideră depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Simicevschi Larisa în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă nu a invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există

limitări implicit admise [cauza Stanev împotriva Bulgariei, 36760/06, 2012), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere. Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel. Având în vedere specificitatea instanței

de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoți procedura

prezentată în fața sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării

cauzei de către o instanță de prim grad, apoi de către o instanță de apel, ambele

beneficiind de deplină jurisdicție (Levages Prestations Services împotriva

Franței, 21920/93, 23 octombrie 1996, pct. 45).

Curtea Constituțională în pct. 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

constatat că ținând cont de natura juridică a recursului, în cadrul căruia instanța se

pronunță doar asupra aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără

participarea părților, în esență nu poate să afecteze accesul liber la justiție.

5

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (Hansen vs. Norvegia, 2 octombrie 2014),

iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe 9 dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (Nersesyan vs.

Armenia, 19 ianuarie 2010).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Simicevschi Larisa în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Simicevschi Larisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Luiza Gafton

6