3ra-830/17 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 3ra-830/17

Instanța de fond: Judecătoria Briceni – A. Andronache

Instanța de apel: CA Bălți – S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Linavan” SRL,

în cauza civilă la acțiunea Societății Comerciale „Linavan” SRL împotriva

Biroului Vamal Nord privind contestarea actului administrativ, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din data de 14 martie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea Comercială „Linavan” SRL, s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Briceni din data de 10 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Societatea Comercială „Linavan” SRL ( în continuare SC „Linavan” SRL), la

data de 16 martie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Biroului Vamal Nord (succesorul în drepturi

și obligații civile al Biroului Vamal Briceni) privind anularea actului de inspecție din

30 ianuarie 2016, anularea declarațiilor vamale DV-2 și DVV- 2, cu menținerea

declarațiilor vamale CV-1 și DVV-1, obligarea Biroului Vamal de a revizui modul de

calculare a plăților vamale conform metodei 1, restituirea sumei de 5 422,05 lei cu

titlul de taxă vamală încasată excedentar, încasarea sumei de 5 000,0 lei cu titlul de

cheltuieli de asistență juridică și repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000,0

lei ( f.d. 1-26, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la 30 ianuarie 2016 SC „Linavan”

SRL a intrat în vamă cu marfă, produse lemnoase pentru care a prezentat declarația

vamală DVV-1 a valorii în vamă a mărfii însoțită de contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016, scrisoare de trăsură internațională prevăzută de

Convenția Tir din 1975 (capitolul II) și de către Hotărârea nr. 1086 din 25 noiembrie

1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a Convenției

vamale relativ la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR

(convenția TIR, 1975) 0181635 din 28 ianuarie 2016, factura comercială (învoise) nr.

4 din 28 ianuarie 2016, declarația privind valoarea în vamă a mărfii din 30 ianuarie

1

2016, declarația vamală a țării de export 805110001/2016/000159 din 29 ianuarie

2016, declarația electronică 805110001/6/000159 din 29 ianuarie 2016, contract de

vânzare-cumpărare specificația nr.4 din 28 ianuarie 2016, permis de carantină pentru

importul (tranzit) product din 29 ianuarie 2016, certificatul cheltuielilor de transport

din 29 ianuarie 2016, actul de control fitosanitar a materialelor și a mijlocului de

transport din 30 ianuarie 2016.

Ulterior, colaboratorul vamal verificând corectitudinea declarației DVV-1, a

solicitat SC „Linavan” SRL prezentarea actelor suplimentare, ori cele prezentate

inițial nu sunt suficiente pentru a calcula valoarea în vamă a mărfii. Urmare, Biroul

Vamal a calculat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 6, nefiind indicate

argumentele neacceptării valorii prezentate de către declarant.

În opinia reclamantei Biroul Vamal a aplicat eronat o altă metodă de calculare

a valorii în vamă a mărfurilor, iar mărimea plăților vamale calculate după metoda 6 și

calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă de 5 422,05 lei din marfa

importată în valoare de 1 625,50 USD contravine Codului Vamal și Legii cu privire

la tariful vamal.

Biroul Vamal, prin acțiunile sale i-a cauzat prejudiciu nepatrimonial prin faptul

că a fost nevoit de argumenta de ce urmează ca marfa importată urmează să fie

calculată anume după metoda 1, de a prezenta suplimentar documente, care nu erau

obligatorii pentru calcularea valorii mărfii potrivit metodei 1, a cheltuit surse

financiare adăugătoare, a suportat cheltuieli aferente pentru a întreține alimentar

șoferul mașinii, care transporta marfă, să-i achite un supliment la salariu. De

asemene, activitatea SC „Linavan” SRL a fost tulburată, întreruptă pe motiv, că

materia primă care era importată, a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu

întârziere, întreprinderea a pierdut termenii contractuali cu alte firme, cărora le realiza

marfa finită, a pierdut clienți importanți, și-a știrbit reputația pe care a acumulat-o cu

greu de-a lungul activității, s-a creat neîncredere în mediul de afaceri.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din data de 10 octombrie 2016 s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Linavan”

( f.d. 102, 135-128, vol.II).

Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 14 martie 2017 a respins apelul

declarat de SC „Linavan” SRL, a menținut hotărârea Judecătoriei Briceni din data de

10 octombrie 2016 ( f.d. 200, 201-204, vol. II).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 11 mai 2017 SC

„Linavan” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea apelului, casarea deciziei

instanței de apel cu emiterea unei decizii noi privind admiterea acțiunii ( f.d. 2-32,

vol. III). În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea deciziei contestate.

La data de 11 iulie 2017 Biroul Vamal Nord a depus referință, prin care a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 14

martie 2017.

Recursul depus de către SC „Linavan” SRL la data de 11 mai 2017, este depus

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SC

„Linavan” SRL este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SC „Linavan” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SC „Linavan” SRL inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiției

D I S P U N E :

Recursul declarat de către Societatea Comercială „Linavan” SRL, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4