3ra-1388/17 — Contestarea actului administrativ

3ra-1388/17 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra–1388/17

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni, judecător A. Andronache

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către SC „Linavan” SRL, prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți

din 11 iulie 2017, prin care a fost respins apelul SC „Linavan” SRL și menținută

hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 01 februarie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a avocatului Odobescu Ghenadie către Biroul

Vamal Briceni cu privire la anularea declarației (actului de inspecție) din

10.06.2016, restituirea sumei încasate excedentar și încasarea prejudiciului

nepatrimonial,

c o n s t a t ă:

La 22.07.2016, SC „Linavan” SRL a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Briceni privind anularea actului de inspecție din 10 iunie

2016, anularea declarației vamale DV-2 și a declarației privind valoarea în vamă a

mărfurilor tipizată DVV-2, cu menținerea declarației vamale DV-1 și a declarației

privind valoarea în vamă a mărfurilor în varianta inițială (tipizată DVV-1),

revizuirea modului de calculare a plăților vamale după metoda 1, restituirea sumei

încasate excedentar în mărime de 4282,68 lei, încasarea prejudiciului

nepatrimonial în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de

5000 lei, și alte cheltuieli aferente litigiului în cauză.

În motivarea cererii, a indicat că, la data de 10.06.2016, SC „Linavan” SRL

pentru trecerea frontierei a mărfii deținea pachetul de documente care sunt

obligatorii potrivit Ordinului Serviciului Vamal nr.01-1 din 04.01.2016 cu privire

la lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar, conform căruia este

aprobată Lista actelor necesare la efectuarea controlului documentar și Notele

explicative, executarea căruia s-a pus în sarcina Șefilor birourilor vamale, ținut sub

controlul Departamentului venituri și control vamal.

Potrivit anexei 2 pct. l a Ordinului nr.01-1 din 04.01.2016, minimul actelor

obligatorii sunt: factura, pe care SC „Linavan” SRL o deținea; documentele de

transport pe care SC „Linavan” SRL de asemenea le deține la momentul vămuirii;

actele permisive care de asemenea le deținea. Dovadă a faptului că SC „Linavan”

SRL deținea pachetul de acte minime necesare la momentul vămuirii constituie

pagina documentelor anexate de broker-ul vamal la data de 10 iunie 2016. Astfel,

Biroul Vamal Briceni nu poate nega faptul neprezentării documentelor care ar

permite de a fi calculată valoarea în vamă a mărfii potrivit metodei 1.

SC „Linavan” SRL a prezentat și documente suplimentare, care potrivit

Ordinului SV nr.01-1 din 04.01.2016, anexa nr. l, în conformitate cu tăblița unde

sunt specificate documentele necesare efectuării controlului vamal,

compartimentul „alte acte” este codat cu indicele „2”, care semnifică actele

prezentate de declarant sau solicitate suplimentar, conform reglementărilor în

vigoare, adică SC „Linavan” SRL a depus la maxim posibil toate actele necesare

cu toate că majoritatea dintre ele nu sunt obligatorii.

În așa fel, declarantul a prezentat documentele suplimentare pentru a exclude

situația calculării valorii în vamă a mărfii după o altă metodă, în afară de metoda 1,

însă colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibilă calcularea valorii în

vamă a mărfii după metoda 1.

Potrivit Ordinului Serviciului Vamal nr.01-1 din 04.01.2016 cu privire la lista

actelor necesare la efectuarea controlului documentar, SC „Linavan” SRL deținea

pachetul de documente pentru a adeveri corectitudinea declarației vamale și,

totodată, dacă documentele necesare au fost prezentate, iar Biroul Vamal Briceni

urma să calculeze valoarea în vamă a mărfii după metoda 1 a Legii cu privire la

tariful vamal, ceea ce nu a fost făcut, încălcându-se vădit drepturile plătitorului

vamal.

Ulterior, colaboratorul vamal verificând corectitudinea declarației DVV-1 a

motivat că, s-a constatat că marfa prezintă risc de subevaluare, documentele

prezentate de declarant nefiind suficiente pentru calcularea valorii în vamă a mărfii

și că mai sunt necesare careva acte suplimentare pe care le-a indicat într-un

document separat conform art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal. În

mențiunile sale, organul vamal a indicat doar că marfa prezintă risc de subevaluare

fără a indica care risc s-a identificat: determinat sau potențial, prin urmare cele

invocate de organul vamal rămâne a fi o simplă afirmație fără careva dovezi în

acest sens. Dacă era să fie depistat riscul determinat, după cum a menționat supra,

organul vamal urma să indice concret care este acela, iar dacă au fost bănuieli

rezonabile a riscului potențial, la fel, urmau a fi indicate care sunt circumstanțele

apariției lui.

Potrivit sursei http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-analiza-

riscurilor, Direcția analiza riscurilor este o subdiviziune structurală a

Departamentului de aplicare a legii din cadrul Aparatului Central al Serviciului

Vamal. Colaboratorul vamal urma să cunoască faptul că în cazul în care întemeiat

suspecta o subevaluare a tranzacției de import, trebuia să întocmească un raport

către șeful SVV cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului

suspiciunii, referire la pct.12 din Instrucțiunea cu privire la procedura verificării

corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate. Însă în Fișa nr. l

nu este reflectată nici semnătura declarantului că ar fi primit de la pârât această fișă

și nici nu se reflectă mențiunea declarantului că nu ar putea prezenta astfel de

informații.

În continuare colaboratorul vamal indică argumentele de ce nu poate fi

aplicată metoda 1, enumerând consecutiv imposibilitatea aplicării metodelor

următoare.

Metoda 2 nu poate fi aplicată, deoarece organul vamal nu dispune de

informații privitor la tranzacții cu marfa identică. Nu este cu putință de a prezenta

astfel de informații, adică exemple, deoarece SC „Linavan” SRL nu are acces la

documentația altor persoane fizice/juridice care să conțină caracteristicile fizice,

calitatea mărfii și reputația ei pe piață, țara de origine, producătorul și care importă

tip asemănător de marfă. O asemenea informație o deține organul vamal, deoarece

numai organul vamal are acces la programele securizate/sistemul informațional și

care i-ar permite de a vizualiza o asemenea informație și pentru organul vamal

acest lucru, de a verifica, nu este facultativ ci obligatoriu. Plus celor invocate,

organul vamal după verificarea corectitudinii DVV-1 nu poate solicita o asemenea

informație, deoarece o asemenea rubrică în care să fi trebuit a se indice informații

privitor la tranzacții cu marfa identică în declarația DVV-1 lipsește, această

informație urmează a fi prezentată abia la completarea DVV-2 și anume la pag.4 a

DVV-2 compartimentul „A” pct. 11 (a) rubrica „prețul tranzacției cu o marfa

identică/similar”.

Metoda 3 - colaboratorul vamal a invocat faptul că metoda respectivă nu

poate fi aplicată, deoarece organul vamal nu corespunde de informațiile respective,

care informații nu este clar, crede că se face referire la caracteristicile enumerate în

art. 13 din Legea cu privire la tariful vamal, fapt ce permite reclamantului să

afirme că colaboratorul vamal neargumentat și-a expus poziția și a făcut-o formal.

Ca o informație să fie credibilă și să fie utilizată ca probatoriu, aceasta trebuie să

fie argumentată, legală și potrivit legii.

Metoda 4 - colaboratorul vamal a invocat faptul că metoda respectivă nu

poate fi aplicată, deoarece organul vamal nu dispune de informații privitor la toate

elementele necesare de a fi aplicată metoda respectivă.

Metoda 5 - cea mai interesantă argumentare făcută cu cea mai mare putere de

convingere, colaboratorul vamal consideră imposibilă aplicarea acestei metode,

deoarece nu a fost prezentat calculul costului de producere a mărfii, însă o

asemenea informație există și rezultă din materialele anexate la prezenta cerere.

Organul vamal trebuie să calculeze valoarea în vamă a mărfii în baza

informației pe care o prezintă plătitorul vamal și în baza informației pe care o

deține organul vamal, adică informația care se conține în Sistemul Informațional

ASYCUDA World.

Din fisa nr. l s-a bifat căsuța nr. 11, si anume, certificatul de calitate eliberat

de producător, însă reieșind din scrisoarea/certificatul expediat de OOO

„Лесцентр” semnat și ștampilat de către directorul Croitorul C., prin care

informează că pentru marfa importată de reclamant, nu se eliberează asemenea

certificate în țara producătoare.

Potrivit pct.7 a Hotărârii Plenului CSJ nr.7 din 11.11.2013 de actualizare a

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 24.12.2010 „cu privire la

practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea

legislației vamale” în cazul în care actele depuse nu conțin datele sus-menționate

sau acestea conțin neconcordanțe, sau valoarea mărfurilor prezentată este sub

nivelul de producție, sub nivelul materiei prime, sau sub nivelul prețurilor de

referință, conform pct. 16 lit. b), Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 cu

privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal poate solicita

acte suplimentare, prevăzute în pct. 14 al Regulamentului sus-menționat,

specificându-le și aducând la cunoștință declarantului sau reprezentantului acestuia

printr-o solicitare, contra semnătură. O asemenea solicitare la materialele cauzei

există, numai că colaboratorul vamal nu se știe din care motive nu i-a înmânat

solicitarea în cauză sub semnătură, adică semnătura declarantului nu există pe

această solicitare prin urmare dovadă a faptului că declarantul ar fi primit-o, nu

există. Un exemplar al solicitării se va prezenta declarantului, iar al doilea

exemplar se va anexa la declarația vamală. În borderoul actelor anexate se va

efectua înscrierea despre faptul solicitării scrise a actelor, însă acest lucru nu este

executat de către colaboratorul vamal. Pentru acceptarea valorii în vamă,

documentele solicitate urmează a fi prezentate de declarant în original sau

autentificate, cerință pe care SC „Linavan” SRL a respectat-o.

În opinia reclamantului, administrația Biroului Vamal Briceni nu a ținut cont

de ordinul Serviciului Vamal al RM nr.01-0 cu privire la lista actelor necesare la

efectuarea controlului documentar din 04.01.2016, a ignorant total indicațiile

organului ierarhic superior prin urmare a încălcat legislația în vigoare

desfășurându-și în continuare activitatea sa după niște norme care sunt deja

abrogate.

La pct.2 al Ordinului nr.01-0 din 04.01.2016, potrivit anexei 2 s-a aprobat

Regulamentul cu privire la utilizarea actelor la vămuirea mărfurilor, prin urmare în

conformitate cu prevederile punctului 291 din Hotărârea Guvernului nr. 1140 din

02 noiembrie 2005 declarația vamală se depune la organele vamale fiind însoțită de

acte care confirmă datele înscrise în declarație, dar minimum de următoarele acte

obligatorii: factura; documentele de transport; actele permisive, necesare pentru

acordarea liberului de vamă. Acest set necesar și suficient pentru calcularea valorii

în vamă a mărfii după metoda 1 au fost prezentate de către declarantul SC

„Linavan” SRL, ba chiar și mai multe acte suplimentare au fost prezentate, dar cu

toate astea i s-a refuzat neîntemeiat și neargumentat de a fi calculată valoarea în

vamă a mării după metoda 1.

Potrivit pct. 12 din Instrucțiunea cu privire la procedura verificării

corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate în situația în care,

colaboratorul vamal acceptă valoarea în vamă a mărfurilor confirmată prin acte,

însă întemeiat suspectă o subevaluare a tranzacției de import, acesta întocmește un

raport către șeful SVV cu sesizarea tranzacției de import perfectate și a temeiului

suspiciunii. Raportul se va însoți de copia declarației vamale de import și a actelor

ce au stat la baza confirmării valorii în Vamă, dar nici această obligație

colaboratorul vamal nu a respectat-o, încălcând obraznic drepturile declarantului.

Biroul Vamal Briceni a solicitat de la declarantul SC „Linavan” SRL să

prezinte încă careva acte suplimentare și menționează că potrivit pct.3 din

Regulamentul cu privire la utilizarea actelor necesare la vămuirea mărfurilor, din

momentul solicitării de către organul vamal în procesul vămuirii a actelor

suplimentare conform pct.2, acestea se menționează în Actul de inspecție și devin

obligatorii, însă nici această mențiune nu se regăsește, ceea ce iarăși constituie o

încălcare a legii și prin urmare odată ce nu a fost inclus în actul de inspecție aceste

documente nu sunt obligatorii.

Potrivit documentelor eliberate de către Biroul Vamal Briceni, declarantului

SC „Linavan” SRL i s-a refuzat calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1

pe motiv că nu a prezentat în vamă toate actele necesare, însă potrivit art. 7 alin.(2)

din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care este necesar de a confirma

valoarea în vamă a mărfii anunțată, declarantul, la cererea autorității vamale, este

obligat să prezinte datele respective, cerință pe care declarantul SC „Linavan” SRL

a îndeplinit-o prezentând Biroului Vamal Briceni toate actele necesare calculării

valorii în vamă a mărfii importate după metoda 1. Prin urmare, SC „Linavan” SRL

urma să completeze tipizata DVV-1 și nu DVV-2, pe care i-au dat-o spre

completare colaboratorii Biroului Vamal Briceni, motivând că nu are actele

necesare.

Biroul Vamal Briceni efectuând vămuirea lotului de marfă, verificând

corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă a aplicat eronat și

din motive neînțelese de reclamant o altă metodă, în afară de cea stipulată la art. 11

din Legea cu privire la tariful vamal, cu toate că valoarea în vamă a fost posibil de

determinat prin aplicarea metodei specificate la art. 11 Legea cu privire la tariful

vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997.

Demersul scris expediat de către declarant organului vamal în privința

evaluării vamale, efectuate de acesta din urmă, sau contestarea deciziei/actului de

inspecție adoptat de autoritatea vamală nu a scutit declarantul SC „Linavan” SRL

de achitarea drepturilor de import în conformitate cu evaluarea vamală efectuată,

prin urmare, solicită ca suma suplimentară achitată să fie restituită declarantului

SC „Linavan” SRL.

Consideră că, prin acțiunile ilegale a Biroului Vamal Briceni, i-au fost lezate

drepturile protejate de lege, astfel găsește oportun ca Biroul Vamal Briceni să

recalculeze valoarea mărfi importate de SC „Linavan” SRL la data de 10 iunie

2016 și valoarea în vamă urmează a fi calculată conform art. 11 din Legea cu

privire la tariful vamal.

Astfel, instanța urmează să stabilească dacă actul de inspecție contestat a fost

emis cu respectarea cumulativă a condițiilor imperative prevăzute de art. 1811 Cod

Vamal în redacția de până la 01.01.14, și anume, dacă: importul a fost realizat pe

baza unor informații inexacte sau incomplete și, organul vamal deține informații

noi care vin să confirme faptul dat. În caz contrar, urmează să constate ilegalitatea

actului de inspecție emis, cu restituirea drepturilor de import calculate suplimentar.

Nu este de acord cu mărimea plăților vamale calculate după metoda 6 din

Legea cu privire la tariful vamal de către Biroul Vamal Briceni, consideră că

calculul plăților vamale încasate excedentar în sumă totală de 4282,68 lei din marfa

importată în valoare de 2641,60 USD curs de schimb 19,7591 în lei contravine

Codului vamal al RM și Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie

1997.

În rezultatul examinării declarației vamale, inspectorul vamal a operat

rectificarea, prin care a majorat valoarea prețurilor vamale cu 20911,57 lei, astfel,

acțiunile organului vamal nu au fost realizate în strictă conformitate cu legislația în

vigoare.

Prin acțiunile ilegale a inspectorului Biroului Vamal Briceni, reclamantului i-

au fost lezate drepturile protejate de lege, astfel Biroul Vamal Briceni urmează să

recalculeze valoarea mărfurilor importate de SC „Linavan” SRL la data de 10 iunie

2016, conform art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de

2641,60 USD curs de schimb 19,7591 lei, la fel, să restituie SC „Linavan” SRL

suma încasată excedentar în valoare de 4282,68 lei, ceea ce constituie diferența

dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

În alte cazuri similare de import alți angajați ai Biroului Vamal Briceni au

adoptat decizii/acte de inspecții prin care calculul taxelor vamale a fost efectuat

pornind de la prețul contractual al bunurilor importate.

Întru argumentarea poziției de încasare a prejudiciului nepatrimonial

reclamantul a menționat că, Biroul Vamal Briceni a cauzat declarantului prejudiciu

nepatrimonial prin faptul că ore și zile la rând a fost „hărțuit” și ținut în vamă

pentru a explica/argumenta de ce urmează ca marfa importată să fie calculată

anume după metoda 1, a fost impus eronat de a prezenta suplimentar careva

documente care nu erau obligatorii pentru calcularea valorii mărfii potrivit metodei

1, a cheltuit surse financiare adăugătoare, a suportat cheltuieli aferente pentru a

întreține alimentar șoferul mașinii care transporta marfa, a fost nevoit suplimentar

să-i achit un supliment la salariu. Un moment deosebit de important este că

activitatea SC „Linavan” SRL a fost tulburată, întreruptă pe motiv că materia

primă care era importată, a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu

întârziere, s-a stopat activitatea întreprinderii, a pierdut termenii contractuali cu

alte firme cărora le realiza marfa finită, a pierdut clienți importanți, s-a știrbit

reputația pe care a acumulat-o cu greu de-a lungul activității ș.a. Cel mai important

factor în aceste relații este că datorită acțiunilor abuzive ale organului vamal se

creează neîncredere în mediul de afaceri.

În drept și-a întemeiat cererea în baza art. 6, 19 alin. (1), 25 CV al RM, cu

respectarea art. 14 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10.02.2000, art. 288, 289, 297 Cod Vamal al RM nr.1149 din 20.07.2000 și art.

166, 167 CPC al RM, art. 11 lit. g), 14 alin.(l) și (2), 15, 1416 alin. (1) și (2), 1422

alin. (1), 1423 alin. (1) și (2) CC al RM.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 01 februarie 2017,

menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2017, acțiunea a fost

respinsă integral ca fiind tardivă.

La 23.10.2017, SC „Linavan” SRL, prin intermediul reprezentantului avocatul

Odobescu Ghenadie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la examinarea cazului a

aplicat eronat normele de drept material.

La 23.11.2017, Biroul Vamal Nord a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de SC

„Linavan” SRL, prin intermediul reprezentantului avocatul Odobescu Ghenadie, ca

fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „Linavan” SRL, prin

intermediul reprezentantului avocatul Odobescu Ghenadie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas