3ra-753/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-753/17

(Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău)

instanța de apel: M. Ciugureanu, L. Popova, A. Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Canțer

Oleg în interesele lui Gaus Maxim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gaus Maxim

împotriva Agenției Relații Funciare și Cadastru a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru a Republicii

Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 octombrie

2016 cu emiterea unei noi hotărîri,

c o n s t a t ă:

La 15.06.2016 Gaus Maxim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Relații Funciare și Cadastru privind anularea pct.2.5 din Anexa

nr.1 la Ordinul nr.136 din 05 septembrie 2008 al Agenției Relații Funciare și

Cadastru, care prevede că, în cazul în care lipsește informația despre suprafața

construcției sau suprafața încăperii obiectul nu se evaluează.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că străbunicii săi Barbăneagră

Ivan și Barbăneagră Alexandra au fost deportați la 6 iulie 1949 prin hotărârea

Sovietului de Miniștri al RSSM din 28 iunie 1949. La momentul deportării,

acestora le-a fost confiscată averea ce consta din bunuri mobile și imobile.

La data de 10 aprilie 1989, prin hotărârea nr.115 a Sovietului de Miniștri al

RSSM, Barbăneagră Ivan și Barbăneagră Alexandra au fost reabilitați. Acest fapt

este confirmat prin certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Interne la data de 15

mai 1990.

Barbăneagră Ivan a decedat la data de 21 februarie 1984, iar Barbăneagră

Alexandra a decedat la data de 02 mai 1987. Moștenitor al decedaților -

Barbăneagră Ioan, a decedat la 08 martie 2009. Barbăneagră Ioan a fost căsătorit

cu Barbăneagră Eleonora care a decedat la 26 februarie 2014. Barbăneagră Ioan a

fost deportat și el împreună cu părinții săi, fapt confirmat prin certificatele

corespunzătoare.

Conform certificatelor de moștenitor testamentar din 05 octombrie 2009,

moștenitor al averii lui Barbăneagră Ioan este Gaus Maxim. El, în calitate de

moștenitor al averii bunicului său Barbăneagră Ioan, s-a adresat cu o cerere către

Primăria mun. Chișinău, prin care a solicitat compensarea valorii averii confiscate

de la străbunicii săi Barbăneagră Ivan și Barbăneagră Alexandra.

Primăria mun. Chișinău l-a informat că cererea de compensare a valorii averii

confiscate nu poate fi soluționată pe motiv că dînsul nu dispune de certificat de

moștenitor de la străbunici și că nu are un raport de evaluare a bunurilor imobile.

Reclamantul indică că, s-a adresat cu o cerere privind evaluarea bunurilor

imobile atât către Primăria mun. Chișinău, cât și către organele cadastrale. Ambele

instituții l-au informat că o evaluare a bunurilor imobile este imposibilă pe motiv că

în conformitate cu prevederile pct.2.5 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.136 din 05

septembrie 2008 al Agenției Relații Funciare și Cadastru, nu se efectuează

evaluarea în cazul în care lipsește informația despre suprafața construcției sau

suprafața încăperii.

Reclamantul indică că nu-și poate valorifica un drept recunoscut de lege pe

motivul imperfecțiunii legislației în materie. Astfel, în opinia reclamantului

prevederile pct.2.5 din Anexa nr.1 la Ordinul nr. 136 din 05 septembrie 2008 al

Agenției Relații Funciare și Cadastru urmează a fi anulate, indicînd că, legea

invocată nu stabilește nici un temei pentru refuzarea efectuării expertizei, astfel

încât orice reglementare de acest fel depășește cadrul legal.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016

acțiunea a fost admisă. S-a anulat pct.2.5 din Anexa nr.1 la Ordinul Agenției

Relații Funciare și Cadastru nr. 136 din 05 septembrie 2008.

Examinînd cauza, instanța de fond a dispus admiterea cerințelor

reclamantului, indicînd în calitate de temei că, pct.2.5 din Anexa nr.1 la Ordinul

nr.136 din 05 septembrie 2008 al Agenției Relații Funciare și Cadastru, fiind un act

normativ inferior legii (art.12 (1) al Legii privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice), trebuie să corespundă întocmai scopului actului normativ

superior. Acest scop nu poate fi realizat în privința reclamantului, or, autoritățile

refuză evaluarea bunului supus confiscării, pe motiv că nu există date referitor la

suprafața bunurilor confiscate. Astfel, actul administrativ contestat de reclamant

conține prevederi ce invalidează dreptul reclamantului stabilit prin lege (art.12 alin.

(1) al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice). Prin urmare, în

temeiul art.26 alin.(1) lit.a) din Legea contenciosului administrativ, este pasibil de

anulat ca fiind emis contrar prevederilor legii

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Agenția Relații Funciare și

Cadastru a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017 a fost admis apelul

declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru a Republicii Moldova, casată

hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost

respinsă.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a ajuns la o concluzie eronată

privind anularea pct.2.5 din Anexa nr.1 la Ordinul nr.136 din 05 septembrie 2008 al

Agenției Relații Funciare și Cadastru, or, atît din motivarea reclamantului, cît și din

2

cele stabilite de instanța de fond, nu se poate constata temeiul legal de nulitate al

actului administrativ enunțat.

Instanța de apel a menționat că prin prisma art.26, alin.(1) al Legii

contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, actul administrativ

contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca

fiind emis contrar prevederilor legii, ca fiind emis cu încălcarea competenței sau

procedurii stabilite. În speță, instanța de fond a interpretat eronat normele de drept a

Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, or, prevederile pct.2.5 din

Anexa nr.1 la Ordinul nr.136 din 05 septembrie 2008 al Agenției Relații Funciare și

Cadastru, nu contravin acesteia. De asemenea, nu s-a stabilit că, actul administrativ

ar fi fost emis cu încălcarea competenței sau proceduri stabilite.

Invocînd prevederile pct. 6 subpct.1) și 10) din Hotărîrea Guvernului pentru

aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției Relații

Funciare și Cadastru, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acesteia

nr. 383 din 12.05.2010, instanța de apel statuat că instanța de judecată nu se poate

subroga în drepturile și obligațiile Agenției Relații Funciare și Cadastru, nu-și poate

substitui atribuțiile acesteia, nu se poate expune asupra oportunității actului

administrativ.

La 30 martie 2017, în termenul prevăzut de lege, avocatul Canțer Oleg, în

interesele lui Gaus Maxim, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd casarea ei și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul, invocînd prevederile art. 12 din Legea

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice și pct. 5 din Regulamentul

privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor

supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca

urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din

05.06.2007, a menționat că nici legea, nici hotărîrea de guvern nu stabilește dreptul

organului cadastral de a refuza efectuarea evaluării bunurilor confiscate sau

naționalizate.

Susține că refuzul în efectuarea evaluării atinge însăți existența dreptului de a

fi despăgubit. Or, în lipsa unei evaluări oficiale, dreptul lui Gaus Maxim de a

pretinde despăgubiri în urma confiscării nu poate fi aplicat.

Examinînd temeiurile recursului declarat de avocatul Canțer Oleg în

interesele lui Gaus Maxim, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

3

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Canțer Oleg în

interesele lui Gaus Maxim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Canțer Oleg în interesele lui

Gaus Maxim.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Canțer Oleg în interesele lui Gaus Maxim

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5