2r-490/17 — incasarea datoriei

2r-490/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: R.Pascari

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.2r-490/17

instanța de apel: M.Guzun, Iu.Cotruță, N.Simciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Azur Service”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galici Nicolae

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Aruz Service” privind rezilierea

contractului, evacuarea, încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care s-a

respins cererea apelantului Societății cu Răspundere Limitată ”Aruz Service”

privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului și nu s-a dat curs

cererii de apel,

c o n s t a t ă:

La data de 27 aprilie 2016 Galici Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Aruz Service” cu privire la

rezilierea contractului, evacuarea pârâtului, încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contractului de locațiune din

01.04.2015 reclamantul a transmis pârâtului imobilul cu suprafața de 297,2 m.p.,

situat pe str. Alexandru cel Bun, 26A, mun. Chișinău pentru amplasarea spațiilor

comerciale.

Susține reclamantul că în conformitate cu prevederile contractului și cu

acordul adițional din 07.05.2015, plata lunară pentru locațiune a constituit 750 euro

pe lună și se achită în avans nu mai târziu de data de 10 a lunii curente.

Constată reclamantul că, la momentul înaintării acțiunii pârâtul sistematic

nu își îndeplinește obligațiile sale contractuale și nu achită la timp plata pentru

locațiune, în legătură cu care fapt s-a creat o datorie pentru opt luni de locațiune

începând cu iulie 2015 și până în februarie 2016 în sumă de 6000 euro.

Din acest motiv, prin pretenții scrise pârâtul a fost preavizat despre stingerea

datoriei în mod benevol sau posibila încasare a datoriei în mod silit prin acționare

în instanța de judecată. Reclamațiile înaintate au rămas fără soluționare pozitivă.

Menționează reclamantul că, în legătură cu neexecutarea sistematică a

obligațiunilor contractuale și neachitarea chiriei pentru un termen îndelungat de opt

luni, în conformitate cu prevederile p 4.1. lit a) a contractului din 01.04.2015, are

dreptul pentru rezilierea unilaterală a contractului de locațiune cu eliberarea

încăperilor închiriate de către pârât.

Totodată, reieșind din aceste circumstanțele menționate, consideră

reclamantul că, pentru neachitarea la timp a plăților prevăzute, în conformitate cu

2

p.5.1 a contractului este îndreptățit să solicite încasarea penalității în mărime

de 0,01 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie la

data de 10.02.2016 suma de 61,48 euro.

Reclamantul, prin cererea de concretizare și majorare a pretențiilor, a

solicitat încasarea locațiunii pentru lunile iulie 2015 - martie 2016 a câte 750,00

euro pe lună în sumă de 6750,00 euro și pentru lunile aprilie 2016 - septembrie

2016 a câte 1500,00 euro pe lună în sumă de 9000,00 euro.

De asemenea și-a majorat cerințele și în partea încasării penalităților. Astfel,

pentru neachitarea la timp a plăților prevăzute, în conformitate cu p.5.1 a

contractului consideră că pârâtul este obligat să achită o penalitate în mărime de

0,01 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie pentru

180 zile 80,32 Euro

Prin urmare, în temeiul prevederilor art.art.886, 888 alin.(1) lit.c) și 906 Cod

Civil, solicită reclamantul Galici Nicolae rezilierea contractului de locațiune din

01.04.2015 încheiat între Galici Nicolae și S.R.L. „Aruz Service” în legătură cu

neachitarea plății de chirie, evacuarea pârâtului din imobilul cu nr. cadastral

010042025901, situat pe str. Alexandru cel Bun, 26A, mun. Chișinău, încasarea de

la pârât în beneficiul reclamantului a datoriei în sumă de 15830,32 euro în

echivalent a valutei naționale - leu moldovenesc, la momentul executării hotărârii

și încasarea cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat în sumă de 10521,06 lei și

pentru servicii juridice 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a reziliat contractul de locațiune din 01.04.2015 încheiat între Galici

Nicolae și SRL ”Aruz Service” în legătură cu neachitarea plății de chirie.

S-a dispus evacuarea SRL ”Aruz Service” din imobilul cu număr cadastral

010042025901, situat în mun. Chișinău str.Alexandru cel Bun, 26A.

S-a încasat de la SRL ”Aruz Service” în beneficiul lui Galici Nicolae suma

de 15830,32 euro în echivalent a valutei naționale, la momentul executării hotărîrii,

inclusiv cu titlu de datorie suma de 15750 euro și cu titlu de penalitate suma de

80,32 euro.

S-a admis parțial cererea lui Galici Nicolae privind compensarea

cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la SRL ”Aruz Service” în beneficiul lui Galici Nicolae cu titlu

de cheltuieli de judecată suma de 13027,06 lei, inclusiv pentru taxa de stat

10527,06 lei și pentru servicii juridice 2500 lei.

La data de 26 decembrie 2016 SRL ”Aruz Service” a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 noiembrie 2016,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei

noi hotărâri privind respingerea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 nu s-a dat curs

apelului declarat de SRL „Aruz Service”, apelantului fiindu-i acordat un termen de

10 zile din momentul recepționării copiei încheierii, pentru achitarea taxei de stat

și prezentarea apelului motivat.

În cadrul ședinței de judecată din 21 martie 2017, prin încheierea

protocolară, a fost admis demersul administratorului SRL „Aruz Service”,

Macovei Ion, privind prelungirea termenului acordat pentru depunerea apelului

3

motivat și achitarea taxei de stat.

La data de 15 mai 2017 SRL „Aruz Service” a depus, prin intermediul

cancelariei cererea de apel motivată, precum și o cerere privind scutirea de la plata

taxei de stat, indicând că apelantul nu dispune de mijloace financiare pentru

achitarea taxei de stat și nici de bunuri pentru valorificarea acestora în scopul

achitării taxei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 s-a respins cererea

apelantului Societății cu Răspundere Limitată ”Aruz Service” privind scutirea de la

plata taxei de stat.

Nu s-a dat curs cererii de apel și i s-a acordat apelantei Societății cu

Răspundere Limitată ”Aruz Service” termen pentru achitarea taxei de stat în sumă

de 7895,30 lei și prezentarea bonului de plată, pînă la următoarea ședință de

judecată din 27 iunie 2017, ora11.30.

La 22 iunie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Azur Service” a

declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, cerând admiterea acestuia,

casarea încheierii instanței de apel în partea privind respingerea cererii de scutire

de la plata taxei de stat, cu emiterea unei noi decizii de scutire de la plata taxei de

stat, și remiterea cauzei spre examinare în instanța de apel.

Societatea cu Răspundere Limitată ”Azur Service”, în motivarea recursului a

indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel, deoarece nu dispune de

surse financiare suficiente pentru a achita taxa de stat, iar această circumstanță îi

îngrădește accesul la justiție.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat la 17 mai 2017 în

adresa părților citația pentru ședința de judecată din 27 iunie 2017 și copia

încheierii din 16 mai 2017 spre cunoștință (f.d.103), însă la materialele dosarului

lipseșete dovada recepționării de către părți a încheierii recurate. Prin urmare,

declarînd recursul la data de 22 iunie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată

”Azur Service” s-a încadrat în termenul de declarare a lui.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește

condițiile prevăzute la art.364 și 365 CPC și dacă cererea este depusă fără plata

taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Conform prevederilor art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se

percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului de

4

la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a

pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și

valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege,

în proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, precizează că potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcție de situația materială

și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de

judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părți a

ei.

Articolul 4 alin. (1) Legea taxei de stat nr.1216-XII din 03 decembrie 1992 cu

modificările și completările ulterioare, expres prevede că în cazurile prevăzute de

lege, la cerere, judecătorul sau instanța judecătorească, în funcție de situația

materială și de probele prezentate în acest sens, este în drept să elibereze, complet

sau parțial, de plata taxei de stat persoanele fizice și juridice, precum și să

eșaloneze sau să amîne achitarea taxei de stat.

Colegiul reține, că instanța de apel la emiterea încheierii din 16 mai 2017

corect a indicat că lipsesc careva temeiuri de scutire a apelantei de la plata taxei de

stat, în cazul în care Societatea cu Răspundere Limitată ”Azur Service” nu a

prezentat careva probe care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat.

Totodată, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a reiterat

faptul că, deși Societatea cu Răspundere Limitată ”Azur Service” a invocat lipsa

surselor financiare, nu a prezentat probe cum ar fi rapoartele financiare pe ultimii

ani, informații privind lipsa în proprietate a mijloacelor de transport sau a

bunurilor imobile, informația despre conturile bancare deținute, or în cadrul

aprecierii situației materiale se va lua în considerare valoarea patrimoniului

disponibil al persoanei juridice, valoarea acțiunii, obligațiile care ar rezulta din

anumite acte, făcându-se o concluzie din ansamblul probelor prezentate.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs, prin prisma prevederilor art. 368

alin. (1) CPC, reține că instanța de apel întemeiat a dispus, prin încheierea din 16

mai 2017 de a respinge cererea privind scutirea de la plata taxei de stat la

depunerea apelului, a nu da curs cererii de apel depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Azur Service”, acordându-i termen suplimentar pentru

prezentarea dovezii de plată a taxei de stat.

Astfel, instanța de recurs constată că recurenta nu a prezentat probe care să

demonstreze veniturile sale, sau să probeze lipsa mijloacelor financiare or, în

susținerea afirmației despre situația materială precară, nu au fost prezentate

înscrisuri confirmative.

Prin urmare, impunerea achitării taxei de stat, pentru examinarea apelului, nu

reprezintă limitarea accesului la justiție, or lipsește proporționalitatea scopului

urmărit și mărimea taxei de stat achitată.

Neprezentarea dovezii de plată a taxei de stat ori solicitarea de la scutirea

acesteia, drept prevăzut la art. 85 CPC, indică direct la nerespectarea drepturilor

sale procedurale, în măsura stabilită de normele de drept procedural, de aceea

instanța de apel, în temeiul legii, a dispus obligarea apelantei de a prezenta dovada

de plată a taxei de stat în termenul stabilit, or, înaintând cerere de apel fără a

prezenta dovada de plată a taxei de stat și cunoscînd despre necesitatea plății

5

acesteia, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorat

de către recurentă.

Totodată, instanța atestă că Societatea cu Răspundere Limitată ”Azur Service”

nu a ținut cont de prevederile art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) CPC, care indică că,

părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin

abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție remarcă că, odată cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat, actele ce

confirmă starea materială precară invocată urmau a fi anexate la depunerea cererii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar să menționeze faptul că în situația din speță, acțiunea

instanței de apel prin aceea că nu a dat curs cererii de apel, nu încalcă dreptul

recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atît de legislația internă cît și

de cea internațională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a

precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza

Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975), ci unul care poate

implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai

1985).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Azur Service”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galici Nicolae împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ”Aruz Service” privind rezilierea contractului,

evacuarea, încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru