2ra-1335/17 — cu privire la scutirea de la plata pensiei de întreținere a copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la scutirea de la plata pensiei de întreţinere a copiilor minori
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1335/17 — cu privire la scutirea de la plata pensiei de întreținere a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: E. Pșenița dosarul nr. 2ra-1335/17
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
12 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ala Cobăneanu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Janna
Avramoglo
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Jannei Avramoglo
împotriva lui Vasile Iablonschi cu privire la scutirea de la plata pensiei de
întreținere a copiilor minori
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Janna Avramoglo și menținută hotărârea Judecătoriei
Edineț din 7 octombrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 8 septembrie 2016, Janna Avramoglo, reprezentată de avocatul Vasile
Martin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Iablonschi cu
privire la scutirea de la plata pensiei de întreținere a copiilor minori.
În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Edineț din
21 octombrie 2013, a fost dispusă încasarea de la dânsa în beneficiul lui Vasile
Iablonschi a pensiei de întreținere pentru doi copii minori în sumă fixă în mărime
de 1000 lei lunar.
Explică că inițial, când era sănătoasă și putea munci, achita regulat și
sistematic suma impusă.
Menționează că în anul 2015 s-a îmbolnăvit de cancer, boală care
progresează și ea nu poate să muncească, deoarece mai mult timp se află la
tratament la Institutul Republican de Oncologie.
Remarcă că fiind grav bolnavă are nevoie în permanență de medicamente,
care sunt destul de costisitoare, iar în legătură cu boala, a primit grupă de
invaliditate de gradul III și beneficiază de o pensie în mărime de 459 lei și un
suport financiar în mărime de 100 lei lunar, sumă care este de două ori mai mică,
decât suma care urmează să fie achitată pentru plata pensiei de întreținere.
Astfel, susține că nu este în stare să achite suma necesară, cu toate că
executorul judecătoresc o impune s-o facă.
1
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 110 Codul familiei.
Solicită admiterea acțiunii și scutirea ei de la plata pensiei de întreținere a
copiilor – fiului XXXX născut la XXXX și fiicei XXXX născută la XXXX.
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 7 octombrie 2016, acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, a fost respins apelul
declarat de Janna Avramoglo, reprezentată de avocatul Vasile Martin și menținută
hotărârea primei instanțe.
La 15 mai 2017, Janna Avramoglo a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Bălți din 21 februarie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei
noi hotărâri prin care acțiunea ei să fie admisă.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe considerându-le neîntemeiate și care necesită a fi casate.
Menționează că a prezentat instanțelor de judecată ierarhic inferioare
documentele medicale ce confirmă starea ei de sănătate, însă acestea nici nu au fost
puse în discuție și nu au fost apreciate.
Notează că fiul XXXX născut la XXXX, a atins majoratul, astfel rămâne ca
ea să achite ½ din suma stabilită de 1000 de lei, adică 500 lei lunar, pentru
întreținerea fiicei XXXX, născută la XXXX.
Susține că nici această sumă nu o poate achita, deoarece mai mult timp se
află internată în spital și este financiar ajutată de sora sa.
Menționează că intimatul, în principiu, nu are necesitate de banii respectivi,
deoarece el dispune de afacerea proprie și are surse financiare destule pentru
întreținerea sa și a copiilor.
La 6 iulie 2017, Vasile Iablonschi a depus referință.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 24 martie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 79), care a fost recepționată de recurent la 31 martie 2017, fapt ce se atestă
prin avizul de recepție (f. d. 81).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
2
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Janna Avramoglo nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Janna Avramoglo asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Janna Avramoglo ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Janna Avramoglo se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ala Cobăneanu
3