2r-457/17 — Incasarea datoriei

2r-457/17 — Incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Gh. Burdujan dosarul nr. 2r-457/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Baran Anatolie, reprezentat de avocatul

Gamurari Victoria,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Niculiță Ion împotriva lui

Baran Anatolie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea lui Baran Anatolie cu privire la repunerea apelului în termen și

restituită cererii de apel ca fiind depusă în afara termenul legal,

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2012, Niculiță Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Baran Anatolie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 iulie 2010 a încheiat cu Baran Anatolie

un contract de împrumut, autentificat notarial cu nr. 4605, prin care i-a împrumutat

ultimului suma de 2 700 Euro echivalentul a 43 350 lei pe un termen de 3 luni, până

la 30 octombrie 2010, cu o dobândă lunară de 10 %.

Conform prevederilor pct. 5 al contractului au convenit că în cazul reținerii

achitării împrumutului în termenul indicat, Baran Anatolie va fi obligat să plătească

suma împrumutată și o penalitate în mărime de 10% din suma împrumutată pentru

fiecare lună de întârziere.

Menționează că deși termenul de restituire a împrumutului a expirat încă la 30

octombrie 2010, Baran Anatolie cunoscând despre existența datoriilor și necesitatea

achitării împrumutului, refuză benevol să-și execute obligațiunile de restituire a

împrumutului.

Susține că în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciare la 06 iunie

2012, a înaintat pârâtului o pretenție prin care i-a solicitat achitarea datoriei,

penalității și dobânzii de întârziere în sumă totală de 8 640 euro, în termen de 15 zile,

însă careva măsuri în acest sens nu au fost întreprinse.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 867, 879, 871, 872 Cod civil.

Solicită, Niculiță Ion încasarea din contul lui Baran Anatolie în beneficiul său a

datoriei în sumă de 2 700 euro, dobânzii de întârziere conform art. 585, 619 Cod

civil în sumă de 810 euro și a penalității în sumă de 5 400 euro, iar în total încasarea

sumei de 8 910 euro.

În cadrul dezbaterilor judiciare Niculiță Ion concretizându-și cerințele înaintate

a solicitat încasarea din contul lui Baran Anatolie în beneficiul său a datoriei în sumă

de 2 700 euro, dobânzii de întârziere conform art. 585, 619 Cod civil în sumă de 810

euro și a penalității în mărime a câte 2% lunar pentru perioada de timp 30 octombrie

2010 - octombrie 2010, ceea ce constituie în total 48 % din suma de 12 956 euro din

suma împrumutului de 2 700 euro și încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv

pentru plata taxei de stat în sumă de 2 235,03 lei și cheltuielile pentru publicarea

citației în revista „Monitorul oficial” în sumă de 102 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 11 octombrie 2012, acțiunea a

fost admisă integral, fiind încasat din contul lui Baran Anatolie în beneficiul lui

Niculiță Ion, datoria în sumă de 2 700 euro, dobânda de întârziere în sumă de 810

euro, dobânda de întârziere în sumă de 1 296 euro și cheltuielile pentru achitarea

taxei de stat în sumă de 2 235,03 lei și alte costuri și cheltuieli în sumă de 102 lei,

totodată fiind dispus că în cazul neexecutării hotărârii în termen de 90 de zile de la

data devenirii hotărârii definitive, de la debitor, chiar și în lipsa vinovăției se va

percepe o dobândă de întârziere conform art. 619 Cod civil.

La data de 16 august 2016, Baran Anatolie, reprezentat de avocatul Gamurari

Victoria a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare

în prima instanță. Totodată Baran Anatolie a solicitat repunerea în termen a apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, a fost respinsă

cererea lui Baran Anatolie privind repunerea apelului în termen și restituită cererea

de apel depusă de Baran Anatolie ca fiind depusă în afara termenului legal.

La data de 16 ianuarie 2017, Baran Anatolie, reprezentat de avocatul Gamurari

Victoria a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea

apelului casarea încheierii instanței de apel cu soluționarea prin decizia a problemei

în fond.

În motivarea recursului a invocat că nu a cunoscut despre existența dosarului în

speță pe rolul instanței și nu a recepționat nici o citație în acest sens, fapt confirmat și

prin scrisorile reîntoarse instanței cu mențiunea că este plecat peste hotarele țării, iar

despre hotărârea primei instanței a cunoscut la data de 27 iulie 2016, prin intermediul

mamei sale Maxim Eudochia care-i reprezint interesele în baza procurii eliberate la

15 august 2014 de către Notarul Public Pascari Chiril, valabilă pe un termen de 3 ani,

fapt ce rezultă și din cererea din 25 iulie 2016, ceea se conține la dosar prin care a

solicitat eliberarea copiei hotărârii primei instanțe și în care se conține mențiunea

efectuată de Maxim Eudochia precum că a primit copia hotărârii (f. d. 37).

Menționează că reieșind din prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de

contestare a hotărârii primei instanțe este de 20 din momentul luării cunoștință de

hotărâre, adică din 27 iulie 2016, respectiv apelul a fost depus în interiorul termenului

legal.

Mai indică recurentul că deși materialele cauzei conțin dovada primirii copiei

hotărârii la 19 august 2014, înscrisul respectiv nu constituie temei de a considera că

anume de la această dată curge termenul de atac, deoarece dânsul nu mai locuiește pe

adresa indicată în cererea de chemare în judecată, adresa respectivă fiind a fostei sale

soții, care și continuă să locuiască pe această dată.

Totodată, consideră că citarea publică este superficială și nu confirmă dovada

citării legale, mai mult că conform art. 108 CPC, citarea publică se face în cazul în

care nu este cunoscută adresa de domiciliu al părții, pe când la caz adresa este

cunoscută.

Relatează că reclamantul urma să confirme că a făcut tot posibilul de a găsi

pârâtul, inclusiv de a prezenta extras din Registrul de stat privind domiciliul

persoanei, sau de a solicita eliberarea unui astfel de extras prin intermediul instanței

și doar după confirmarea faptului că au fost întreprinse toate acțiunile de căutare a

domiciliului său putea fi dispusă citarea publică.

Totodată, consideră recurentul că i-a fost încălcat și dreptul la apărare deoarece

instanța, constatând necesitatea dispunerii citării publice urma să solicite CNAJGD

desemnarea unui avocat potrivit art. 77 lit. a) CPC, prevederile căruia nu sunt

alternative.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

După cum denotă din actele cauzei copia încheierii instanței de apel din 22

noiembrie 2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la data de

28 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la dosar (f. d.

63), însă careva date ce ar confirma și recepționarea acesteia de către destinatari,

materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 16 ianuarie 2017, împotriva încheierii instanței de apel

din 22 noiembrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel

Chișinău a dispus respingerea cererii lui Baran Anatolie cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului, restituindu-i cererea de apel ca fiind depusă în afara

termenului legal, întemeindu-și concluziile pe dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b)

CPC, care statuează că instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă

apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în

termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f. d. 60-62).

Instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel cu privire la depunerea

apelului de către Baran Anatolie în afara termenului legal și refuzul repunerii în

termen a apelului sunt justificate.

Conform art. 362 alin. (1) CPC (în vigoare la data pronunțării hotărârii),

termenul de declarare a apelului este de 20 zile de la data comunicării hotărârii

motivate, dacă legea organică nu dispune altfel.

După cum denotă actele dosarului, hotărârea Judecătoriei Basarabeasca prin

care a fost admisă acțiunea înaintată de Niculiță Ion și încasat din contul lui Baran

Anatolie în beneficiul lui Niculiță Ion suma de 4 806 euro inclusiv datoria la

împrumut, dobânda și dobânda de întârziere și cheltuielile de judecată în sumă de 2

337,03 lei a fost emisă și pronunțată la 11 octombrie 2012 (f. d. 27-28).

La fel, înscrisurile dosarului atestă că întrucât la examinarea cauzei în prima

instanță Baran Anatolie nu a fost prezent, instanța a întreprins măsurile necesare și

prin scrisoarea nr. 944 din 26 octombrie 2012, a expediat în adresa lui Baran Anatolie

copia hotărârii pentru cunoștință (f. d. 31), însă aceasta nu a fost înmânată, din

motivul nereclamării de către Baran Anatolie, fiind returnată instanței iar ca motiv

fiind indicat că destinatarul este plecat peste hotarele țării (f. d. 33-34).

În același timp, materialele dosarului conțin dovada de primire semnată de

Baran Alexandru prin care se confirmă că copia hotărârii din 11 octombrie 2012 a

fost înmânată semnatarului la data de 19 august 2014 (f. d. 26).

Cu toate acestea, însă cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe din 11

octombrie 2012 a fost depusă de către Baran Anatolie, reprezentat de avocatul

Gamurari Victoria, doar la data de 16 august 2016, respectiv cu încălcarea esențială a

termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Este de menționat că în justificarea depunerii apelului împotriva hotărârii

Judecătoriei Basarabeasca din 11 octombrie 2012 doar la data de 16 august 2016,

apelantul a invocat că despre existența hotărârii primei instanțe a aflat la 27 iulie

2016, prin intermediul mamei sale Maxim Evdochia care în temeiul procurii eliberată

de el la 15 august 2014, a depus o cerere în acest sens în prima instanță solicitând

eliberarea copiei hotărârii.

Însă, având în vedere că materialele cauzei conțin dovada de primire din care

rezultă că Baran Anatolie a primit copia hotărârii din 11 octombrie 2014 la data de

19 august 2014, se constată drept corectă aprecierea de către instanța de apel a

susținerilor invocate în acest sens în dezavantajul apelantului.

În contextul celor expuse mai sus și prin prisma normei enunțate, instanța de

recurs constată ca întemeiată reținerea instanței de apel cu privire la încălcarea de

către Baran Anatolie a termenului de declarare a apelului, în condițiile în care de la

data primirii copiei hotărârii judecătorești și până la depunerea cererii de apel au

expirat aproximativ 2 ani,

Pe cale de consecință, instanța de recurs consideră ca întemeiată și soluția

instanței de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare

a apelului or, Baran Anatolie nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada imposibilității

îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Pe când, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Așadar, având în vedere această normă juridică se constată că Baran Anatolie,

odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanțe nu a făcut, prin probe

incontestabile, dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul

termenului prevăzut de lege, or afirmațiile recurentului precum că a luat cunoștință cu

hotărârea primei instanțe din 11 octombrie 2012, la data de 27 iulie 2016, când mama

sa Maxim Evdochia a solicitat Judecătoriei Basarabeasca eliberarea copiei hotărârii,

nu justifică omiterea termenului de depunere a cererii de apel împotriva hotărârii din

11 octombrie 2012, deoarece înscrisurile se prezentate în acest sens, așa cum a reținut

și instanța de apel, nu confirmă imposibilitatea acestuia de a-și realiza dreptul său la

îndeplinirea actelor procedurale pe parcursul a 2 ani.

Respectiv, prin înaintarea apelului la data de 16 august 2016, recurentul și-a

exercitat dreptul său cu încălcarea termenului legal, care de natură atrage decăderea

dreptului de a exercita calea de atac a apelului și să justifice în speță, admiterea

excepției tardivității apelului și în consecință, atrage restituirea acestuia ca fiind

depus cu omiterea termenului de prescripție.

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază critic invocările recurentului cu

referire la faptul că nu mai locuiește pe adresa indicată în cererea de chemare în

judecată, fapt ce se confirmă și prin scrisorile reîntoarse instanței în care se indică că

dânsul este plecat peste hotarele țării.

Deoarece, actele cauzei atestă că adresa pârâtului Baran Anatolie în cererea de

chemare în judecată s. Abaclia, str. Florilor 2, raionul Basarabeasca corespunde cu

adresa acestuia indicată în contractului de împrumut al banilor nr. 4605 din 30 iulie

2010 (f.d. 6) or, prin prisma prevederilor art. 107 CPC, dacă își schimbă domiciliul

sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să

comunice instanței, prin cerere, noua adresă, iar părții adverse prin scrisoare

recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea. În lipsa unei astfel

de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și

se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește acolo.

În acest context al analizei, instanța de recurs consideră că la caz soluția

instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil în

sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși,

reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar

putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurentul sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Baran Anatolie, reprezentat de avocatul

Gamurari Victoria.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Niculiță Ion împotriva lui Baran

Anatolie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Tamara Chișca-Doneva