3r-91/17 — cu privire la contestarea actului administreativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administreativ
- Temei legal
- Cazurile în care nu se dă curs cererii de apel
3r-91/17 — cu privire la contestarea actului administreativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Berbec 3r-91/17
instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță
DECIZIE
12 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ala Cobăneanu
examinând recursul declarat de Ion Frunză
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Frunză împotriva
Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești cu privire la contestarea
actului administrativ
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care nu
s-a dat curs cererii de apel depusă de Ion Frunză
constată:
La 4 februarie 2016, Ion Frunză a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești cu privire la
contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia din 25 ianuarie 2014 de către
Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hâncești și încă prin o altă
decizie, i-a fost însușit ajutorul pentru perioada rece a anului și ajutorul social de
pe lunile noiembrie și decembrie 2015 în sumă totală de 1030, 02 lei.
Menționează că la 20 noiembrie 2015 a depus cerere repetată pentru
acordarea în continuare a prestațiilor pe un termen de doi ani, începând cu ianuarie
2016 până în decembrie 2017, însă Direcția i-a însușit ajutoarele pentru lunile
noiembrie și decembrie 2015, ulterior, din nou i-a acordat aceste ajutoare,
lipsindu-l iarăși de ele pentru lunile noiembrie și decembrie 2017.
Indică că prin aceste acțiuni, exprimate în însușirea ajutoarelor pentru lunile
noiembrie și decembrie 2015 și prin neacordarea lor pentru lunile noiembrie și
decembrie 2017, i-a fost încălcat dreptul la un decent nivel de viață, iar Direcția i-a
produs grave prejudicii fizice și morale.
În condițiile timpului rece din luna decembrie 2015 și ianuarie 2016 viața și
sănătatea lui au fost puse sub pericol.
Susține că suferințele trăite s-au înrăutățit în circumstanțele în care primește
1039,49 lei pensie, iar minimul de existență în anul 2015 a alcătuit 1724 lei.
1
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 277 CPC, art. 1 alin. (2),
25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție
a Familiei Hâncești de a-i plăti ajutorul social în mărime de 200,01 lei și ajutorul
pentru perioada rece a anului în cuantum de 315 lei pe lună pentru lunile noiembrie
și decembrie 2015, în sumă totală de 1030,02 lei, obligarea Direcției Asistență
Socială și Protecție a Familiei Hâncești la plata de despăgubiri morale în cuantum
de 50000 lei, obligarea Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hâncești
de a-i acorda ajutorul social și ajutorul pentru perioada rece a anului pentru lunile
noiembrie și decembrie 2017 în conformitate cu cererea din 20 noiembrie 2015.
Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 2 februarie 2017, acțiunea a fost
respinsă.
La 3 februarie 2017, Ion Frunză a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii
Judecătoriei Hîncești din 2 februarie 2017.
Iar la 24 martie 2017, Ion Frunză a depus cererea de apel motivată, prin care
a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Hîncești din
2 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, nu s-a dat curs
cererii de apel declarată de Ion Frunză, s-a comunicat apelantului că necesită să
prezinte apelul motivat, fiindu-i acordat termen de 10 zile din momentul
recepționării încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor, precum și explicat faptul
că în cazul în care nu va lichida neajunsurile, cererea de apel nu va fi considerată
ca depusă și va fi restituită.
La 12 mai 2017, Ion Frunză a declarat recurs împotriva încheierii Curții de
Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs,
casarea încheierii instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de
apel.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,
menționând că la 3 februarie 2017 a depus cererea de apel nemotivată, iar la
24 martie 2017, în conformitate cu art. 365 alin. (11) CPC, a depus cerere de apel
cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care și-a întemeiat pretențiile în
cererea de apel.
Consideră recurentul că prin faptul emiterii încheierii Curții de Apel
Chișinău din 26 aprilie 2017, i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, or, dânsul
în termen a depus apel motivat.
În conformitate cu art. 425 al CPC (în vigoare în momentul pronunțării
actului contestat), termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de
15 zile de la pronunțarea ei.
Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată
în adresa părților la 1 mai 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoare anexată la
materialele cauzei (f. d. 61), iar careva date despre recepționarea acesteia de către
recurent lipsesc.
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
26 aprilie 2016, în termen.
2
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului
și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără
participarea părților.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea
încheierii și restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să
caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.
Din actele cauzei se constată că prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din
2 februarie 2017, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Ion Frunză
înaintată împotriva Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei Hâncești cu
privire la contestarea actului administrativ.
Tot din materialele dosarului rezultă că Ion Frunză nefiind de acord cu
hotărârea primei instanței a depus la 3 februarie 2017, apel nemotivat, iar la
24 martie 2017, a depus cererea de apel motivată, prin care a solicitat admiterea
apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Hîncești din 2 februarie 2017, cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
La fel, din actele pricinii rezultă că la 26 martie 2017, Curtea de Apel
Chișinău a emis încheiere, prin care a dispus de a nu da curs cererii de apel
declarată de Ion Frunză, comunicându-i că urmează să depună apel motivat.
În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește
condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de
stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând
apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
Raportând la caz prevederile legale enunțate, instanța de recurs conchide că
instanța de apel nejustificat a stabilit că apelantul Ion Frunză urmează să prezinte
cererea de apel motivată și prin încheierea din 26 aprilie 2017, a dispus de a nu da
curs cererii de apel.
În susținerea acestei opinii se va reține că din acte cauzei rezultă cert că Ion
Frunză a depus cererea de apel motivat încă la 24 martie 2017, adică până la
emiterea încheierii de a nu da curs, astfel, înlăturând neajunsurile cererii de apel
nemotivată declarată la 3 februarie 2017.
Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că potrivit jurisprudenței
Curții Europene a Drepturilor Omului stabilirea bazei legale a unei acțiuni de către
instanță și termenele – limită pentru introducerea unei acțiuni se numără printre
limitările permise ale dreptului de acces la o instanță, cu condiția ca acestea să nu
restricționeze accesul unei persoane la un tribunal de o manieră care îi afectează
chiar esența dreptului sau când nu urmăresc un scop legitim ori nu există o relație
rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie atins.
Distinct de aceste constatări, instanța de recurs conchide că instanța de apel
neîntemeiat a dispus de a nu da curs cererii de apel declarată de Ion Frunză
împotriva hotărârii Judecătoriei Hâncești din 2 februarie 2017, fapt ce impune
3
admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel și restituirea pricinii
pentru judecarea apelului în fond.
În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de Ion Frunză.
Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Frunză împotriva Direcției
Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești cu privire la contestarea actului
administrativ, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chișinău pentru judecarea
apelului în fond.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ala Cobăneanu
4