2ra-157/19 — Decăderea din drepturile parintesti

Dosarul nr. 2ra-157/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central, judecător – V. Suruceanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lidia Doncă, prin intermediul

avocatului Nina Rusu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Lidia Doncă către Ion Doncă,

interveninet accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Hîncești,

cu privire la decăderea din drepturile părintești și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Lidia Doncă, prin intermediul avocatului Nina Rusu,

fiind menținută hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 decembrie 2017, Lidia Doncă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Doncă, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Hîncești, cu privire la decăderea din drepturile părintești și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, cu pârâtul s-a aflat în relații de

căsătorie, având doi copii comuni: XXX XXXX.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Hâncești, s-a încasat de la

Ion Doncă în beneficiul Lidiei Doncă pensia pentru întreținerea copiilor minori în

mărime de 1000 lei lunar pentru fiecare copil, însă pârâtul a făcut doar o singură

achitare, ulterior a încetat să achite pensia de întreținere, având o datorie în mărime

de 79 914 lei.

Reieșind din cele expuse, reclamanta a solicitat decăderea din drepturile

părintești a pârâtului Ion Doncă în privința copiilor minori comuni și încasarea

cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cererea

înaintată de Lidia Doncă către Ion Doncă, interveninet accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei Hîncești, cu privire la decăderea din drepturile

părintești și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă.

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Lidia Doncă, prin intermediul avocatului Nina Rusu, fiind

menținută hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nici în cadrul

instanței de fond și nici în instanța de apel, Lidia Doncă nu a prezentat probe

concludente și pertinente care ar demonstra cu certitudine faptul că într-adevăr

intimatul Ion Doncă nu-și execută obligațiile de întreținere a copiilor și nu

binevoiește să-și viziteze copiii, ba din contra, din data intentării procedurii de

executare, Ion Doncă a achitat suma de 26 086 lei, iar din conținutul certificatului

nr. 996, eliberat de către executorul judecătoresc Rodica Gurgurov, Colegiul a

constatat că Ion Doncă achită pensia de întreținere a copiilor minori în măsura

posibilităților și nu rezultă că ultimul se eschivează cu rea voință de la plata

acesteia.

La 27 noiembrie 2018, Lidia Doncă, prin intermediul avocatului Nina Rusu, a

contestat cu recurs decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 16 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Potrivit recurentei, instanțele inferioare s-au pronunțat

asupra litigiului cu încălcarea prevederilor art. 54 din Codul familiei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Lidia Doncă, prin intermediul avocatului Nina Rusu, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 04 octombrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 12 noiembrie

2018 (f.d. 109), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost înregistrat la 27 noiembrie 2018, în conformitate cu art.

434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

2

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Lidia Doncă, prin intermediul

avocatului Nina Rusu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Doncă, prin intermediul

avocatului Nina Rusu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Nicolae Craiu,

Svetlana Filincova

4