2ra-1426/20 — Decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra–1426/20

Prima instanță: Judecătoria Hâncești (sediul central), (jud. E. Bulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Perciun Elena, reprezentată de

avocatul Murzac-Bou Angela,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Perciun Elena

împotriva lui Perciun Gheorghe, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Hâncești cu privire la decăderea din drepturile părintești și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Perciun Elena și menținută hotărârea din 11 februarie

2019 a Judecătoriei Hâncești (sediul central),

con st ată:

La 19 octombrie 2018, Perciun Elena s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Perciun Gheorghe, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei Hâncești cu privire la decăderea din drepturile părintești

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că cu pârâtul a încheiat

căsătoria la 20 ianuarie 2007 și din relația acestora au rezultat doi copii – XXXX

XXXX, născut la XX și XXXX XXXX, născută la XX, care în perioada anilor 2016

- 2018 sunt la educația și întreținerea exclusivă a reclamantei, pârâtul abandonând

orice interes sau afecțiune părintească față de copii. Pârâtul nu s-a interesat despre

faptul dacă sunt mijloace financiare pentru procurarea produselor alimentare,

îmbrăcămintei, pentru a merge la odihnă în vacanță, nu s-a interesat despre sănătatea

copiilor și nici nu a sunat de ziua de naștere a acestora.

Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 23 septembrie 2015 a fost determinat

1

locului de trai al copiilor minori cu reclamanta și a fost dispusă încasarea în

beneficiul reclamantei a pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime de a

câte 900 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu data de 06 mai 2015 și până la

atingerea majoratului de către copii.

La fel a indicat că, la 03 octombrie 2015, a fost intentată procedura de executare

a documentului executoriu nr. 2-545/15 din 23 septembrie 2015, emis de către

Judecătoria Hâncești cu privire la încasarea pensiei de întreținere.

Prin încheierea executorului judecătoresc Botnaru Pavel, nr. 002pa-172r/18 din

02 octombrie 2018 a fost confirmat faptul că pârâtul a acumulat o restanță la plata

pensiei de întreținere în sumă de 50 632,24 lei, iar în viziunea reclamant pârâtul

intenționat se eschivează de la îndeplinirea obligațiilor sale de părinte față de copii

și nu manifestă nici o dorință de a participa la educarea și întreținerea lor.

În legătură cu faptul că Perciun Gheorghe se eschivează de la exercitarea

obligațiunilor părintești, obligația de întreținere reciprocă a fiului și fiicei față de

reclamat ca părinte nu trebuie să existe. Acționând doar în interesele copiilor,

reclamanta a considerat că nu v-a fi corect ca la împlinirea majoratului de către copii,

să existe careva obligații de întreținere față de tatăl său, iar ultimul urmează a fi

decăzut din drepturile părintești în privința copiilor.

A mai menționat că la moment se află cu traiul în Republica Italia împreună cu

copiii, este asigurată cu trai și cu serviciu, copiii merg la liceu, însă deseori se

ciocnește cu diferite probleme vitale ce țin de dezvoltarea și educarea copiilor,

îndeosebi când sunt necesare diverse acorduri scrise din partea tatălui.

Prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Hâncești (sediul central), a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Perciune Elena împotriva

lui Perciun Gheorghe, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția

Familiei Hâncești cu privire la decăderea din drepturile părintești și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Perciun Elena și menținută hotărârea din 11 februarie 2019 a

Judecătoriei Hâncești (sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, pentru

decăderea din drepturile părintești pe motivul eschivării de la plata pensiei de

întreținere este necesară existența unor probe pertinente care ar demonstra cu

certitudine că părintele se eschivează cu rea-credință, inclusiv cu viclenie, de la plata

pensiei de întreținere.

La fel, instanțele au constatat că, Perciun Elena împreună cu copiii este plecată

cu traiul peste hotarele țării, în Republica Italia, ceea ce face imposibil pentru

Perciun Gheorghe de a-și îndeplini obligațiile părintești prevăzute de art. 67 din

Codul Familiei.

Mai mult, conform încheierii nr.002pa-172r/2018 din 02 octombrie 2018 de

stabilire a restanței la plata pensiei alimentare, executorul judecătoresc a stabilit că

2

debitorul Perciun Gheorghe a achitat pensia integral până la 27 mai 2016 (inclusiv),

iar restanța actuală fiind calculată pentru perioada 28 mai 2016-02 octombrie 2018,

ceea ce duce la faptul că debitorul Perciun Gheorghe, în perioada 06 mai 2015 – 27

mai 2016 își exercita obligațiunile părintești conform prevederilor art. 62 din Codul

Familiei.

La 02 septembrie 2020, Perciun Elena, reprezentată de avocatul Murzac-Bou

Angela, a declarat recurs împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuie să fie aplicată, a interpretat eronat legea, precum și a

apreciat în mod arbitrar probele, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei și la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08 iulie

2020, expediată participanților la proces la 22 iulie 2020, fără a se cunoaște cu

certitudine data recepționării acestuia de către părți, iar recursul a fost declarat la 02

septembrie 2020, Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Perciun Elena, reprezentată de avocatul Murzac-Bou Angela, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

3

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Perciun Elena, reprezentată de avocatul

Murzac-Bou Angela, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Perciun Elena, reprezentată de avocatul

Murzac-Bou Angela.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Perciun Elena, reprezentată

de avocatul Murzac-Bou Angela.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5