2ri-227/17 — atragerea la răspundere subsidiară

2ri-227/17 — atragerea la răspundere subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: B. Bîrcă dosarul nr. 2ri-227/17

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de lichidatorul Societății Comerciale „Tigor-INTV”

Societate cu Răspundere Limitată, întreprinderea individuală „Corneliu Cuculescu”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017,

adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a Societății Comerciale „Tigor-

INTV” Societate cu Răspundere Limitată la cererea lichidatorului Societății

Comerciale „Tigor-INTV” Societate cu Răspundere Limitată, întreprinderea

individuală „Corneliu Cuculescu” privind atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil,

c o n s t a t ă

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2015 (f.d. 20-21) s-a

admis spre examinare cererea introductivă depusă de IFS pe mun. Chișinău, Direcția

Administrare Fiscală Centru privind declararea insolvabilității Societății Comerciale

„Tigor-INTV” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare SC „Tigor-INTV”

SRL).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2016, s-a constatat

insolvabilitatea SC „Tigor-INTV” SRL și s-a dispus inițierea procedurii simplificate și

dizolvarea SC „Tigor-INTV” SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator al

debitorului ÎI „Cuculescu Corneliu” (f.d. 22-23).

La 12 septembrie 2016, lichidatorul SC „Tigor-INTV” SRL, ÎI „Cuculescu

Corneliu” a depus în instanța de insolvabilitate cerere prin care a solicitat atragerea la

răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului SC „Tigor-INTV” SRL –

Butuc Igor cu încasarea de la ultimul a creanțelor neacoperite a creditorilor din tabelul

definitiv al creanțelor, în mărime de 162 062,87 de lei (f.d. 2-6, 15-19).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a admis parțial cererea

lichidatorului SC „Tigor-INTV” SRL; s-a atras la răspundere subsidiară fostul

administrator al SC „Tigor-INTV” SRL – Butuc Igor și s-a încasat de la Butuc Igor în

beneficiul SC „Tigor-INTV” SRL suma de 24 092,45 de lei, iar în rest cererea s-a

respins (f.d. 75, 76-81).

La 05 iunie 2017 lichidatorul SC „Tigor-INTV” SRL, ÎI „Cuculescu Corneliu” a

depus, prin intermediul Curții de Apel Chișinău, cerere de recurs preventivă împotriva

1

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, solicitând primirea și admiterea

recursului, casarea hotărârii instanței de insolvabilitate și emiterea unei decizii prin care

să fie atras la răspundere subsidiară Igor Butuc, cu încasarea de la acesta a creanței

neacoperite a creditorilor din tabelul definitiv al creanțelor, în mărime de 162 062,87 de

lei (f.d. 83, 84).

La 26 iunie 2017 lichidatorul SC „Tigor-INTV” SRL, ÎI „Cuculescu Corneliu” a

depus cerere de recurs suplimentară împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18

mai 2017, solicitând primirea și admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de

insolvabilitate și emiterea unei decizii prin care să fie atras la răspundere subsidiară

Igor Butuc, cu încasarea de la acesta a creanței neacoperite a creditorilor din tabelul

definitiv al creanțelor, în mărime de 162 062,87 de lei (f.d. 86-88).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de insolvabilitate nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și nu a luat în considerație prevederile art. 27 alin. (3) și (4)

din Legea insolvabilității.

Susține că, până la data primirii spre examinare a cererii introductive,

administrator al debitorului insolvabil SC „Tigor-INTV” SRL a fost cet. Butuc Igor,

care figurează și ca asociat unic al acestuia.

Relevă că, Butuc Igor nu a depus cerere introductivă în termenele stabilite de

legislația în vigoare și s-a eschivat de a prezenta administratorului autorizat

documentele contabile și ștampila societății SC „Tigor-INTV” SRL.

Consideră că, la adoptarea soluției, instanța inferioară nu a luat în considerație

faptul că, Butuc Igor nu a prezentat administratorului autorizat documentele contabile

și ștampila societății SC „Tigor-INTV” SRL.

Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece hotărârea

instanței de insolvabilitate datează cu 18 mai 2017 (f.d. 75, ), iar recursul preventiv a

fost depus la oficiul poștal la 05 iunie 2017 (f.d. 84, 83), fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe plic, or, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea

insolvabilității, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu

recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit art. 356 din Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu

excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) din Legea

insolvabilității, care prevăd că, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate

cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și

hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate..

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide

asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora

pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Serviciul Fiscal de Stat, urmează a fi respins din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23

octombrie 2015 (f.d. 20-21) s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de

IFS pe mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Centru privind declararea

insolvabilității SC „Tigor-INTV” SRL.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2016, s-a constatat

insolvabilitatea SC „Tigor-INTV” SRL și s-a dispus inițierea procedurii simplificate și

dizolvarea SC „Tigor-INTV” SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator al

debitorului ÎI „Cuculescu Corneliu” (f.d. 22-23).

La 12 septembrie 2016, lichidatorul SC „Tigor-INTV” SRL, ÎI „Cuculescu

Corneliu” a depus în instanța de insolvabilitate cerere prin care a solicitat atragerea la

răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului insolvabil SC „Tigor-

INTV” SRL – Butuc Igor cu încasarea de la ultimul a creanțelor neacoperite a

creditorilor din tabelul definitiv al creanțelor, în mărime de 162 062,87 de lei (f.d. 2-6,

15-19).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a admis parțial cererea

lichidatorului SC „Tigor-INTV” SRL; s-a atras la răspundere subsidiară fostul

administrator al SC „Tigor-INTV” SRL – Butuc Igor și s-a încasat de la Butuc Igor în

beneficiul SC „Tigor-INTV” SRL suma de 24 092,45 de lei, iar în rest cererea s-a

respins (f.d. 75, 76-81).

În conformitate cu dispozițiile articolul 247 din Legea insolvabilității, în sensul

prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul

persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul

întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii

societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de

supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de lichidare,

contabilii. Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la

data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste

funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Alineatul (1) al art. 248 din Legea insolvabilității prescrie că, dacă în cadrul

procesului sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de

insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului

instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil

să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum

și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele

acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b)

desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c)

majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din

activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e)

ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea

la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea

continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de

plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui

creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus

3

daune proprietății debitorului.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității, în cazul insolvabilității

debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau

a unor alte persoane care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care

pot influența în alt mod acțiunile debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia

poartă răspundere subsidiară solidară față de creditori în măsura în care bunurile

debitorului sânt insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

În această ordine de idei, Colegiul taxează că, art. 247 este o normă ce

completează conținutul art. 248 din Legea insolvabilității, care în esență aduce lumină

la asupra noțiunii „membrii organelor lui de conducere”, și nu se referă la răspunderea

subsidiară a asociatului (fondatorului) în cadrul procesului de insolvabilitate, aceasta

fiind prevăzută expres de art. 15 și art. 248 din aceiași Lege, prin sintagma „precum și

de orice altă persoană”.

În sensul normelor precitate, legiuitorul identifică imperativ că antrenarea

răspunderii subsidiare a membrilor organelor de conducere și/sau de supraveghere,

precum și a oricărei alte persoane, care au cauzat insolvența debitorului, poate avea loc

numai după realizarea masei debitoare și constatarea certă a creanței creditorilor care

nu poate fi stinsă din bunurile debitorului, precum și în condițiile strict prevăzute de

Legea insolvabilității.

Prin urmare, instanța de recurs opinează că, pentru a demonstra vinovăția

organelor de conducere a SC „Tigor-INTV” SRL privind survenirea stării de

insolvabilitate a acestuia, lichidatorul urma să prezinte un raport bine închegat, la care

să fie anexate probe de unde să rezulte culpa acestora. Or, prin prisma faptului că,

cererile de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere și a

altor persoane ale debitorului se examinează în procedură contencioasă, la examinarea

acestora sunt aplicabile dispozițiile art.118 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

conform cărora fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

La caz, Colegiul conchide că, instanța de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia

că, cererea lichidatorul debitorului insolvabil privind atragerea la răspundere subsidiară

a membrilor organelor de conducere, urmează a fi fundamentată pe datele și

informațiile furnizate consemnate în raportul administratorului insolvabilității, prevăzut

la art.114 din Legea insolvabilității, cu indicarea faptelor ilicite pentru care ar putea fi

angajată răspunderea personală patrimonială a persoanelor menționate la art. 248 alin.

(1) din Legea insolvabilității.

Astfel, examinând recursul prin prisma alegațiilor lichidatorului conținute în

recurs și temeiurilor de atragere la răspundere subsidiară a fostului administrator și

asociat unic al debitorului insolvabil SC „Tigor-INTV” SRL – Butuc Igor, și anume

nedepunerea de către ultimul a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate

conform prevederilor art.14 din Legea insolvabilității, Colegiul atestă că, potrivit art.14

alin. (1) și (3) din Legea insolvabilității, debitorul este obligat să depună cerere

introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10.

Aderent, alineatul (3) al aceleiași norme consemnează că, debitorul este obligat să

depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile

calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) și

la art. 10 alin. (2).

La caz, Colegiul constată indubitabil că, la 01 octombrie 2014, debitorul a fost

4

informat despre obligația de a achita restanța la bugetul public național în mărime de

137 970,42 de lei, datorie care a devenit scadentă, prin urmare, avea obligația de a

depune cerere introductivă în termen de 30 de zile, până la 01noiembrie 2014, potrivit

art. 14 al Legii insolvabilității, temeiul de intentare fiind incapacitatea de plată a

debitorului a datoriei fiscal (f.d. 36).

Însă, contrar obligației legal instituite administratorului debitorului insolvabil,

acesta nu a depus până la data de 01noiembrie 2014 cerere introductivă, procesul de

insolvabilitate fiind intentat la cererea creditorului DAF Centru IFS pe mun. Chișinău

(f.d. 20).

Cumulul circumstanțelor constatate decelează că, lichidatorul debitorului

insolvabil poate solicita stingerea creanțelor doar în limita celor apărute după expirarea

termenului de depunere a cererii introductive, or, doar nerespectarea acestei obligații a

dus la majorarea creanțelor.

Instanța de recurs desprinde că, prin cererea privind atragerea la răspundere

subsidiară a fostului administrator al SC „Tigor-INTV” SRL – Butuc Igor, lichidatorul

debitorului insolvabil a solicitat încasarea acestuia suma de 162 062,87 de lei, fără a

diferenția suma creanței apărută până la intrarea în insolvabilitate de suma creanțelor

apărute după expirarea termenului de 30 de zile de depunere a acestei cereri

introductive. Or, atragerea la răspunderea subsidiară a fondatorilor organelor de

conducerea a debitorului insolvabil nu poate avea loc în mod exclusiv pe solicitările

lichidatorului, în acest sens nefiind înaintate argumente și prezentate probe necesare,

veridice, pertinente și concludente în confirmarea solicitării respective.

Ba mai mult decât atât, Colegiul notează că, pentru neatragerea la răspundere

subsidiară a administratorului și fondatorului unic al societății debitoare insolvabile,

Butuc Igor, lichidatorul urma să prezinte probe ce ar confirma întrunirea condițiilor

prevăzute de Capitolul XXXIV din Codul civil, având în vedere că aceasta reprezintă o

formă a răspunderii delictuale, și anume: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cauzat,

legătura de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul.

Or, răspunderea nu devine automat operantă în toate cazurile în care pasivul social

nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se demonstrează că prin acțiunea culpabilă și

intenționată, subiecții vizați au cauzat starea de insolvabilitate prin săvârșirea vreuneia

din faptele expres și limitativ enumerate la articolul 248 din Legea insolvabilității și

căror consecințe s-au materializat prin crearea, menținerea sau aprofundarea stării de

insolvabilitate, fiind necesar de a proba întrunirea cumulativă a condițiilor pentru

atragerea răspunderii juridico-civile.

În acest sens, prezintă relevanță și dispozițiile art. 1398 alin. (1) din Codul civil,

care consemnează că, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Astfel, răspunderea patrimonială reprezintă o formă a răspunderii civile delictuale,

care se angajează față de delincvenți, în rezultatul încălcării unei obligații legale cu

caracter patrimonial.

Așadar, în sensul dispozițiilor menționate, se subînțelege că pentru apariția

răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul

răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale îl constituie componența

delictului civil, care la rândul său include: prejudiciu, fapta ilicită, raportul de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția. Acestea reprezintă condițiile

5

generale de antrenare răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiții, potrivit regulii

generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de

lege, când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

În contextul condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale

este de menționat că nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a produs un

prejudiciu.

Astfel, pentru intervenția răspunderii membrilor organelor de conducere ale

debitorului, condițiile sus-enumerate trebuie întrunite cumulativ, iar lipsa uneia

conduce la lipsa răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului.

În corolar, Colegiul menționează faptul că, instanța de insolvabilitate corect a

conchis că, temeinicia cererii lichidatorului SC „Tigor-INTV” SRL, ÎI „Cuculescu

Corneliu” privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a

debitorului insolvabilitate SC „Tigor-INTV” SRL – Butuc Igor și încasarea de la

ultimul doar a creanțelor apărute după expirarea termenului de depunere a cererii

introductive, deoarece nerespectarea acestei obligații a dus la majorarea creanțelor față

de societatea insolvabilă.

Totodată, instanța de recurs consideră univocă concluzia instanței inferioare

precum că, doar suma de 24 092,45 de lei urmează a fi încasată de la Butuc Igor în

beneficiul debitorului insolvabil SC „Tigor-INTV” SRL ca creanță apărută după

expirarea termenului de depunere a cererii introductive, deoarece doar această sumă

reprezintă majorarea creanțelor față de societatea insolvabilă. Or, această sumă

constituie diferența sumei creanțelor apărute după apariția stării de insolvabilitate.

Cât privește alegația recurentului, cu privire la al doilea temei de atragere la

răspundere subsidiară, prin prisma prevederilor art. 27 alin. (3) și (4) din Legea

insolvabilității, Colegiul învederează că, simpla invocare a lichidatorului SC „Tigor-

INTV” SRL, ÎI „Cuculescu Corneliu” precum că fostul administrator nu a prezentat

documentele contabile și ștampila societății insolvabile nu atestă faptul că,

neexecutarea indicațiilor lichidatorului și netransmitere a documentelor a adus pagube

proprietății debitorului.

Din considerentele menționate și având în vedere că argumentele invocate în

recurs sunt declarative și neîntemeiate, iar hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 mai

2017 a fost emisă cu respectarea normelor de drept procedural și material, Colegiul

ajunge la concluzia respingerii recursului declarat de lichidatorul Societății Comerciale

„Tigor-INTV” Societate cu Răspundere Limitată, întreprinderea individuală „Corneliu

Cuculescu” și menținerii hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de lichidatorul Societății Comerciale „Tigor-INTV”

Societate cu Răspundere Limitată, întreprinderea individuală „Corneliu Cuculescu”.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, adoptată în cadrul

procedurii de insolvabilitate a Societății Comerciale „Tigor-INTV” Societate cu

Răspundere Limitată la cererea lichidatorului Societății Comerciale „Tigor-INTV”

Societate cu Răspundere Limitată, întreprinderea individuală „Corneliu Cuculescu”

6

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

7