2ra-1353/17 — încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale nefolosite, compensarea cheltuielilor suplimentare și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1353/17

Instanța de fond: Judecătoria Ialoveni – M. Juganari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, D. Manole, G. Dașvhevici

Î N C H E I E R E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului, declarat de Fedora Bîrsă în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Centrul de Sănătate Publică Ialoveni

împotriva Fedorei Bîrsă cu privire la întoarcerea executării hotărârii judecătorești, cererea

reconvențională înaintată de Fedora Bîrsă împotriva Centrului de Sănătate Publică

Ialoveni cu privire la încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale

nefolosite, compensarea cheltuielilor suplimentare și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de Fedora Bîrsă, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 09 august

2016,

C O N S T A T Ă :

La 25 februarie 2014 Centrul de Sănătate Publică Ialoveni a depus cerere de chemare

în judecată, completată ulterior, împotriva Fedorei Bîrsă cu privire la întoarcerea

executării hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 04 iulie 2011 nr.2-664/2011, încasarea

sumei de 38 930, 22 lei achitată Fedorei Bîrsă conform titlului executoriu nr. 2-664/2011

și încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu adresarea în instanța de

judecată în sumă de 11 559,53 lei (vol. I, f.d.5-7,38).

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat, că la 18 martie 2011 Fedora Bîrsă s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului material și moral. Prin hotărârea

Judecătoriei Ialoveni din 04 iulie 2011 a fost admisă acțiunea, s-a dispus anularea

ordinului de concediere a Fedorei Bîrsă, aceasta fiind restabilită în funcția de contabil-șef,

s-a încasat din contul Centrului de Sănătate Publică Ialoveni în beneficiul Fedorei Bîrsă

salariul mediu în sumă de 38 930, 22 lei pentru perioada absenței forțate de la lucru și a

1

prejudiciului moral în sumă de 4 509,31 lei. Prin decizia Colegiului Civil al Curții de Apel

Chișinău din 01 martie 2012 a fost respins apelul declarat de Centrul de Sănătate Publică

Ialoveni și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 17 octombrie 2012 a fost

admis recursul declarat de Centrul de Sănătate Publică Ialoveni, casate decizia Colegiului

Civil al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2012 și hotărârea Judecătoriei Ialoveni din

04 iulie 2011 și emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii. Reclamantul menționează,

că hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 iulie 2011 a fost pusă în executare și anume a

fost încasată în beneficiul pârâtei suma de 38 930, 22 lei, suportând și cheltuieli de

executare în sumă de 952 lei. Fiind anulată hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 iulie

2011, este în drept să pretindă întoarcerea executării hotărârii date.

Fedora Bîrsă a depus cerere reconvențională, concretizată ulterior, împotriva

Centrului de Sănătate Publică Ialoveni, prin care a solicitat încasarea compensației de

111 371, 13 lei pentru concediile anuale de odihnă nefolosite pentru anii 1990, 1991,

1993, 2000, încasarea diferenței sumelor calculate eronat conform ordinelor nr. 10 din 24

februarie 2011 și nr. 65/2 din 8 octombrie 2010, compensare a cheltuielilor suplimentare

în sumă de 11 000 lei și repararea prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei (vol. I, f.d.

99-100,124-126).

În motivarea cererii reconvenționale Fedora Bîrsă a susținut, că pentru perioada

anilor 1990, 1991, 1993, 2000 de către Centrul de Sănătate Publică Ialoveni intenționat nu

i-a fost achitată indemnizația pentru concediul de odihnă anual nefolosit. Adresându-se de

nenumărate ori la Centrul de Sănătate Publică Ialoveni cu privire la achitarea

compensației pentru concediile de odihnă nefolosit pentru perioada dată, primea de

fiecare dată refuz. Astfel, s-a adresat cu o cerere la Inspectoratul Muncii, care, verificând

solicitările sale, a obligat Centrul de Sănătate Publică Ialoveni să-i achite concediul de

odihnă nefolosit, care i-a fost achitat doar parțial. Fedora Bîrsă menționează, că s-a

adresat verbal la conducerea Centrului de Sănătate Publică Ialoveni cu solicitarea achitări

sumei datorate și în toate cazurile a primit refuz .

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 09 august 2016, acțiunea înaintată de

Centrul de Sănătate Publică Ialoveni a fost admisă parțial, s-a încasat de la Fedora Bîrsă

în beneficiul Centrului Sănătate de Publică Ialoveni suma de 38 930, 22 lei, achitată în

baza hotărârii judecătorești din 04 iulie 2011, cheltuielile de executare în mărime de 952

lei, cheltuieli de judecată în mărime de 1 579, 81 lei și 3 000 lei cheltuieli de asistență

juridică, iar în total suma de 44 462, 75 lei, cererea reconvențională înaintată de Fedora

Bîrsă a fost respinsă ca tardivă ( vol. I, f.d. 209, 213-215).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 s-a respins apelul declarat

de Fedora Bîrsă, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 09 august 2016 ( vol. I,

f.d. 249,250-254 ).

La 05 mai 2017 Fedora Bîrsă a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 martie 2017, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de fond ( vol II, f.d.1-2).

2

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 09

martie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 24 martie 2017,

confirmare despre recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește

(vol. I, f.d. 255).

În aceste circumstanțe recursul, depus la data de 05 mai 2017, se consideră depus în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Fedora Bîrsă este

inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Fedora Bîrsă indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că

normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar

alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3 constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. 2, 3 și 4.

3

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul declarat de către

recurentă asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Fedora Bîrsă inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin.2, 433 lit. a), 440 alin.1 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Fedora Bîrsă, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4