2rac-245/17 — declararea valabilitatii contrcatului d evinzare cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate

2rac-245/17 — declararea valabilitatii contrcatului d evinzare cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Brînză dosarul nr.2rac-245/17

instanța de apel: N. Budăi, E. Fistican, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

7 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Columbus & Co”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Columbus & Co” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat, Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chișinău, Ministerului Culturii și

Turismului și Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” cu privire la declararea

valabilității contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile și recunoașterea

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Columbus & Co” și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 16 ianuarie 2015,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2007 SRL „Columbus & Co” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Culturii și

Turismului și Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat că în conformitate cu Hotărârea Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat nr. 000712 din 19 martie 2001, Filarmonica Națională

„Serghei Lunchevici” pentru restanțele față de bugetul consolidat și bugetul

asigurărilor sociale de stat, a fost supusă urmăririi silite, în rezultat fiindu-i

sechestrate bunurile imobiliare în sumă de 889174 lei.

De asemenea a menționat că în conformitate cu Legea nr. 633-XIII din 10

noiembrie 1995 „Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor și altor

plăți”, bunurile sechestrate au fost transmise Comisiei republicane permanent pentru

organizarea evaluării și comercializării bunurilor sechestrate.

Drept urmare, la 03 noiembrie 2003 a fost organizată licitația cu strigare, la

care au fost expuse loturile cu nr. 14.2001 (06-222-DP) și 14.2001 (06-223-DP) -

clădirea administrativă și depozitul-șură cu cantină.

La fel, a relatat că în rezultatul petrecerii licitații, câștigător a devenit SRL

„Columbus & Co”, care a procurat bunurile expuse la licitație la prețul de 1 202 000

lei și 1 220 00 lei respectiv, achitând ulterior 40 % din suma totală.

Conform condițiilor licitației și proceselor-verbale nr. 0000180 și 0000181

din 03 noiembrie 2003, vânzătorul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat era obligat

să încheie cu cumpărătorul – SRL „Columbus & Co” contractul de vânzare-

cumpărare a loturilor câștigate.

La adresarea cumpărătorului de a se încheia contractul de vânzare-cumpărare

a loturilor câștigate la licitația din 03 noiembrie 2003, vânzătorul a refuzat,

motivând cu faptul că rezultatele licitației din 03 noiembrie 2003 au fost anulate prin

Hotărârea Comisiei Republicane permanente pentru organizarea evaluării și

comercializării bunurilor sechestrate din 04 aprilie 2004 cu restituirea mijloacelor

bănești achitate anterior pentru procurarea loturilor menționate.

Ca rezultat, SRL „Columbus & Co” a înaintat la Curtea de Apel Chișinău

cerere de chemare în judecată cu privire la anularea Hotărârii Comisiei republicane

permanente pentru organizarea evaluării și comercializării bunurilor sechestrate din

04 aprilie 2004 și obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a încheia

contractul de vânzare-cumpărare a loturilor câștigate la licitația din 03 noiembrie

2003.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 februarie 2007, Hotărârea

Comisiei republicane permanente pentru organizarea evaluării și comercializării

bunurilor sechestrate din 04 aprilie 2004 a fost anulată, iar Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat a fost obligat să încheie cu SRL „Columbus & Co” contractul de

vânzare-cumpărare a loturilor nr. 14.2001 (06-222-DP) și 14.2001 (06-223-DP)

câștigate la licitația din 03 noiembrie 2003, însă din motive necunoscute contractul

de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat.

Solicită SRL „Columbus & Co” recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile – clădirea administrativă, clădirea depozitului situate pe str. M.

Varlaam 78 municipiul Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 21 mai 2008 a

fost atras în proces în calitate de pârât Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul

Chișinău (f. d. 36 Vol. I).

La 05 martie 2008 SRL „Columbus & Co” a depus cerere de completare a

pretențiilor din acțiune, solicitând declararea valabilității contractului de vânzare-

cumpărare a bunurilor imobile - clădirea administrativă și depozitul-șură cu cantină

situate pe str. M. Varlaam 78 municipiul Chișinău și recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile – clădirea administrativă și depozitul-șură cu

cantină situate pe str. M. Varlaam 78 mun. Chișinău (f. d. 37-38 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 30 mai 2008, a

fost recunoscut valabil contractul de vânzare-cumpărare a loturilor nr. 14.2001(06-

222-DP) și 14.2001(06-223-DP) încheiat între Inspectoratul Fiscal principal de Stat

și SRL „Columbus & Co” - clădirea administrativă și depozitul-șură cu cantină

situate pe str. M. Varlaam 78 mun. Chișinău, procurate la licitația din 03 noiembrie

2003 la preț de 1 202 000 lei și 1 222 000 lei, fiind recunoscut dreptul de proprietate

al SRL „Columbus & Co” asupra bunurilor imobile – clădirea administrativă și

depozitul-șură cu cantină situate pe str. M. Varlaam 78 mun. Chișinău, procurate la

licitația din 03 noiembrie 2003, și obligat SRL „Columbus & Co” în termen de 2

luni de la intrarea hotărârii în vigoare să achite restanța în sumă de 782 500 lei la

trezoreria Chișinău pe contul indicat de Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul

Chișinău (f. d. 82-84 Vol. I).

La 27 ianuarie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău a

depus cerere de revizuire a hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție din

30 mai 2008 (f. d. 87-89 Vol. I).

La 13 februarie 2012 Ministerul Culturii și Turismului a depus cerere de

revizuire a hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 30 mai 2008 (f.d.

98-100 Vol. I).

La 30 martie 2012 Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție din 30 mai 2008

(f. d. 117-120 Vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012, au fost restituite

cererile de revizuire declarate de Ministerul Culturii și Turismului și Inspectoratul

Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău în prima instanță, Judecătoria Centru

municipiul Chișinău, pentru examinare (f. d. 153-155).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2012, a fost respinsă

cererea depusă de Filarmonica Naționale „Serghei Lunchevici” privind repunerea în

termenul de declararea a apelului și restituită ca tardivă cererea de apel declarată de

Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” împotriva hotărârii Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 30 mai 2008 (f. d. 170-172 Vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Centru din 06 (21) iunie 2013, cererile de

revizuire declarate de Ministerul Culturii și Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul

Chișinău au fost respinse ca fiind inadmisibile (f. d. 264-267 Vol. I).

La 26 iunie 2013 Ministerul Culturii a declarat recurs împotriva încheierii

Judecătoriei Centru din 21 iunie 2013 (f. d. 269-270 Vol. I).

La 05 iulie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău a declarat

recurs împotriva încheierii Judecătoriei Centru din 21 iunie 2013 (f.d. 273 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2013, au fost admise

recursurile declarate de Ministerul Culturii și Turismului și Inspectoratul Fiscal de

Stat pe municipiul Chișinău, casată încheierea Judecătoriei centru municipiul

Chișinău din 06 iunie 2013, și s-au admis cererile de revizuire declarate de

Ministerul Culturii și Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău și anulată

hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 30 mai 2008, cu restituirea

cauzei la rejudecare la Judecătoria Centru municipiul Chișinău (f. d. 9-13 Vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 16 ianuarie 2015,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Columbus & Co”

ca fiind neîntemeiată (f.d. 168-179 Vol. II).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015, nu s-a dat curs

cererii de apel declarate de SRL „Columbus & Co”, fiind acordat termen SRL

„Columbus & Co” pentru achitarea taxei de stat în mărime de 29 790 lei până la

data de 03 iunie 2015 (f. d. 186-187 Vol. II).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, a fost

restituit apelul declarat de SRL „Columbus & Co” în legătură cu neînlăturarea

neajunsurilor indicate în încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015 (f.d.

201-205 Vol. II).

La 21 octombrie 2015, SRL „Columbus & Co” a declarat recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015 (f.d. 215-216 Vol. II).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2016, a fost admis

recursul declarat de SRL „Columbus & Co”, casată încheierea Curții de Apel

Chișinău din 16 septembrie 2015 și restituită cauza la rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău la etapa de primire a cererii de apel (f.d. 240-244 Vo. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de SRL „Columbus & Co” și menținută hotărârea Judecătoriei centru mun.

Chișinău din 16 ianuarie 2015. Totodată a fost încasat din contul SRL „Columbus &

Co” în beneficiul Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 6 000 lei (f.d. 66-74 Vol. III).

La 17 iunie 2016, SRL „Columbus & Co” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016 (f.d. 80-90 Vol. III).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de SRL „Columbus & Co”, casată integral decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 aprilie 2016 și restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, într-un alt complet de judecată (f. d. 123-128 Vol. III).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de SRL „Columbus & Co” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 16 ianuarie 2015 (f. d. 159-175 Vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

constatat că contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile comercializate în

urma petrecerii licitației nu a fost încheiat, dat fiind faptul că a fost încălcată

procedura de comercializare a bunurilor sechestrate și s-a constatat că aceste bunuri

nu constituiau proprietate privată, dar proprietatea statului.

La fel, instanța de apel a reținut că la 19 martie 2005 Inspectoratul Fiscal de

Stat pe municipiul Chișinău a înaintat un demers către Comisia Republicană

permanentă pentru organizarea expertizei, evaluării și comercializării bunurilor

sechestrate, cu privire la anularea rezultatelor licitației, iar prin procesul-verbal din 04

aprilie 2004 s-a dispus anularea rezultatelor licitației petrecute la 03 noiembrie 2003

cu restituirea patrimoniului Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” și restituirea

mijloacelor bănești SRL „Columbus & Co”.

Astfel, la 21 octombrie 2004 Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chișinău a

adresat SRL „Columbus & Co” o scrisoare, prin care a solicitat numărul contului

bancar pentru a face posibilă restituirea sumei de 541 200 lei care a fost achitată de

cumpărător, însă SRL „Columbus & Co” a înaintat acțiune în instanța de judecată

împotriva Comisiei Republicane permanente pentru organizarea evaluării și

comercializării bunurilor sechestrate, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și

Ministerul Culturii și Turismului cu privire la anularea parțială a procesului-verbal al

Comisiei din 04 aprilie 2004, obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul

Chișinău de a încheia cu SRL „Columbus & Co” contractul de vânzare-cumpărare a

imobilului respectiv și încasarea prejudiciului moral.

La fel, instanța de apel a reținut că prin decizia Curții Supreme de Justiție din

21 februarie 2007 s-a admis parțial acțiunea înaintată de SRL „Columbus & Co” și s-

a anulat hotărârea Comisiei republicane permanente pentru organizarea expertizei,

evaluării și comercializării bunurilor sechestrate din 04 aprilie 2004 în partea ce ține

de anularea licitației din 03 noiembrie 2003 a loturilor nr. 14.2001(06-222-DP) și nr.

14.2001 (06-223-DP), s-a obligat Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău

să încheie cu SRL „Columbus & Co” contractul de vânzare-cumpărare a loturilor

menționate achiziționate la licitația din 03 noiembrie 2003.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 31 mai 2007 a fost respinsă cererea

de revizuire înaintată de Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” și menținută

decizia Curții Supreme de Justiție din 21 februarie 2007.

Totodată, instanța de apel a menționat că la 03 august 2007 Ministerul Culturii

și Turismului a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat municipiul Chișinău, Comisiei Republicane permanente pentru

organizarea expertizei, evaluării și comercializării bunurilor sechestrate, SRL

„Columbus & Co”, Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” cu privire la

contestarea procesului-verbal din 03 noiembrie 2003 al Comisiei Republicane

permanente pentru organizarea expertizei, evaluării și comercializării bunurilor.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 noiembrie 2010, a fost admis

recursul declarat de Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, casată hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2010 și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Culturii și Turismului

și s-au anulat integral procesele-verbale nr. 0000180 și nr. 0000181 ale Comisiei

republicane permanente pentru organizarea expertizei, evaluării și comercializării

bunurilor sechestrate din 03 noiembrie 2003 cu privire la vânzarea loturilor nr.

14.2001(06-222-DP) și nr. 14.2001 (06-223-DP) SRL „Columbus & Co” a două

edificii ale Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. Totodată s-a respins cererea

de chemare în judecată înaintată de societatea în partea declarării legalității

proceselor-verbale nr. 0000180 și nr. 0000181 cu privire la rezultatele vânzării la

licitație cu ”strigare” întocmite la 03 noiembrie 2003, declararea nulă a refuzului IFS

mun. Chișinău de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a loturilor, câștigate la

licitația din 03 noiembrie 2003.

Astfel, a fost încetat procesul în partea pretențiilor SRL „Columbus & Co” cu

privire la obligarea IFS mun. Chișinău de a încheia contractul de vânzare-cumpărare

a loturilor, câștigate la licitația din 03 noiembrie 2003 și încasarea prejudiciului

moral.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că procesul-verbal din 03 noiembrie

2003 al Comisiei Republicane permanente pentru organizarea expertizei, evaluării și

comercializării bunurilor sechestrate a lezat în mod direct drepturile și interesele

statului, or bunurile sechestrate nu sunt proprietatea Filarmonicii Naționale „Serghei

Lunchevici”, dar proprietate a statului.

Iar în context instanța de apel a remarcat că toarte bunurile aflate la balanța

Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” pe lângă faptul că constituie

proprietatea statului, inclusiv clădirea Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”

constituie obiect cultural, parte a patrimoniului cultural național și sub nici o formă

nu poate fi urmărită sau înstrăinată.

La 28 aprilie 2017 SRL „Columbus & Co” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instane, cu pronunțarea uni noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recrusului SRL „Columbus & Co”, a menționat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel nu s-a expus asupra

incidenței în materialele cauzei a deciziei Curții Supreme de Justiție din 21 februarie

2007, prin care a fost admis recursul declarat de SRL „Columbus & Co”, casată

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2006 și anulată Hotărârea

Comisiei republicane permanente privind organizarea, evaluarea și comercializarea

bunurilor sechestrate din 04 aprilie 2004 cu obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat

pe municipiul Chișinău să încheie cu SRL „Columbus & Co” contractele de vânzare-

cumpărare respective.

De asemenea, a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra incidenței la

materialele cauzei a încheierii Curții Supreme de Justiție din 13 aprilie 2013, prin

care a fost respinsă ca inadmisbilă cererea de revizuire depusă de Filarmonica

Națională „Serghei Lunchevici” împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 21

februarie 2007.

La fel, reiterează că argumentele invocate de instanța de apel și prima instanță,

sunt rezultatul unei interpretări defectuoase a cadrului normativ și exprimă o

ignoranță desăvîrșită față de textul și spiritul legii, securității raportului juridic și

faptului deja cunoscut, iar reieșind din motivarea deciziei contestate, se atestă că

instanța de apel incorect a stabili circumstanțele faptice a raportului juridic litigios,

eronat a apreciat circumstanțele cauzei și a admis concluzii greșite, prin ce a

pronunțat o decizie neîntemeiată și ilegală, contrar prevederilor normelor de drept

material.

Or, instanța de apel a examinat superficial circumstanțele cazuei și a apreciat

arbitrar probele din dosar iar concluziile instanței aduse întru justificarea soluției

adoptate au la bază doar declarațiile intimaților.

În context relateazăcă atît primna instanță, cît și instanța de apel contrar

prevederilor legale nu au elucidat circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii din care motiv concluziile instanțelor expuse în hotărîre, sunt în contradicție

cu circumstanțele pricinii.

Prin urmare, invocă faptul că temeiurile și procedura licitației a fost petrecută

conformn legislației specifice și este dreptul SRL „Columbus & Co” în adjudecarea

loturilor cumpărate.

La 31 mai 2017 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de SRL „Columbus & Co” cu menținerea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 16 ianuarie 2015.

La 05 iunie 2017 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus referință, asupra

recuruslui declarat de SRL „Columbus & Co” în care a invocat că recursul declarat

nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și solicită să fie declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, decizia instanței de apel a fost pronunțată

la 02 martie 2017, astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 28 aprilie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SRL „Columbus & Co” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Columbus & Co” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în cererea de recurs se axează asupra fondului

cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SRL „Columbus & Co” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Columbus & Co” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Columbus &

Co” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva