2rac-32/17 — constatarea nulității actului juridic și recunoașterea dreptului de proprietate

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: D. Sușchevici dosarul nr. 2rac-32/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, N. Simciuc, A. Panov

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Azur”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Azur” împotriva Societății pe Acțiuni de Reparație și Construcții „Orizont”

și Societății cu Răspundere Limitată „Fineco Grup”, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la constatarea nulității actului juridic și

recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Azur” și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 07 octombrie 2014, SRL „Azur” s-a adresat în instanță de judecată cu acțiune

împotriva SARC „Orizont” și SRL „Fineco Grup”, solicitând declararea în parte a

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 260 din 08 februarie 2012 încheiat între

SARC „Orizont” în calitate de vânzător și SRL „Fineco Grup” în calitate de

cumpărător, precum și recunoașterea SRL „Azur” drept proprietar al construcție

comerciale nefinalizate nr. cadastral 0100202.057.03, cu suprafața 382 m.p. situată pe

str. G. Grosu 26, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii SRL „Azur” a indicat că în temeiul contractului de cesiune a

creanței din 21 decembrie 2010 a dobândit din contul SRL „Granit-98” dreptul de a

revendica din proprietatea SARC „Orizont” un imobil nefinalizat constituit din

încăperi cu suprafața totală de 510, 76 m.p, amplasate la etajul 1 al blocurilor locative

A și B din str. G. Grosu 26, mun. Chișinău și care aparține debitorului lichidat SA

„Steaua”. La rândul său SRL „Granit-98” a dobândit dreptul de a urmări imobilul

nefinalizat în temeiul unui contract privind vânzarea dreptului litigios încheiat la 05

octombrie 2009 cu SA „Steaua”.

Indică reclamantul că potrivit contractului din 05 octombrie 2009 cu privire la

vânzarea dreptului litigios (pct. 1.1) SA „Steaua” a vândut, iar SRL „Granit-98” a

cumpărat dreptul litigios asupra obiectelor în construcție de menire social-culturală ,

situate la etajul I al blocurilor locative A și B cu 90 apartamente, nr. cadastral

1

0100202.057.01 din str. G. Grosu 26, mun. Chișinău cu suprafața de 510, 72 m.p,

identificate prin proiectul aprobat nr. 1826. Iar conform pct. 6.1, documentația de

proiect nr. 1826 este parte integrantă a contractului cu privire la vânzare a dreptului

litigios din 05 octombrie 2009.

Declară reclamanta că SA „Steaua” este proprietarul acestor încăperi aflate în

construcție în proporție de 49 %, cu suprafața de 510, 76 m.p, situate pe str. G. Grosu

26 mun. Chișinău și la 01 aprilie 1996 din cauza lipsei de fonduri pentru finalizarea

construcției date a fost semnat un contract de cooperare între SA „Steaua” și SARC

„Orizont”, ultimei fiindu-i transmise drepturile SA „Steaua” pentru a finaliza o parte

locativă a casei cu propriile investiții, în schimbul transmiterii SARC „Orizont” a 54

apartamente, i-ar SA „Steaua” - 26 apartamente.

Menționează că în 1999 casa locativă a fost dată în exploatare, iar construcția

ulterioară a obiectelor cu facilități comunitare a fost suspendată până în prezent.

Ulterior, s-a constatat că, fără consimțământul proprietarului construcției, SARC

„Orizont”, neavând documente juridice care ar confirma dreptul asupra facilităților

comunitare construite de SA „Steaua” până la 1996, încălcând prevederile contractului

din 01 aprilie 1996, le-a privatizat pentru construcții comerciale și apartamente (nr. 65

și 66). Iar în baza contractului nr. 260 din 08 februarie 2012 SARC „Orizont” a vândut

SRL „Fineco Grup” 410 m.p. de construcția nefinalizată, inclusiv 382 m.p. care erau în

proprietatea SA „Steaua” și SRL „Azur”, sub același nr. cadastral.

Cere SRL „Azur” constatarea nulității parțiale a contractului nr. 260 din 09

februarie 2012 încheiat între SARC „Orizont” și SRL „Fineco Grup” ca fiind afectat

de eroare și încheiat cu încălcarea limitei împuternicirilor, obligarea SRL „Fineco

Grup” de a elibera obiectul cu facilități comunitare situat pe str. G. Grosu 26 mun.

Chișinău și a reconstitui construcția conform proiectului cu transmiterea ulterioară a

spațiului de 410 m.p. în beneficiul SRL „Azur”, transmiterea în proprietate lui SRL

„Azur” a construcției nefinalizate a obiectului cu facilități comunitare cu suprafața de

382 m.p. situată pe str. G. Grosu 26 mun. Chișinău cu rectificarea necesară în cadastrul

bunurilor imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 decembrie 2015 acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 ianuarie 2016 a fost

corectată eroarea din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29

decembrie 2015 prin indicarea „contractul nr. 260 din 09 februarie 2012” în loc de

„contractul nr. 260 din 09 decembrie 2012”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Azur” și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 29 decembrie 2015.

Atât prima instanță cât și instanța de apel și-au argumentat soluția făcând referire

la faptul că apelantul nu a prezentat probe pertinente și concludente care să

demonstreze că contractul de vânzare-cumpărare nr. 260 din 09 februarie 2012 a fost

încheiat cu depășirea atribuțiilor stabilite prin contract sau prin actul de constituire al

persoanei juridice sau afectat de eroare.

Mai mult ca atât, dreptul de proprietate a vânzătorului SARC „Orizont” asupra

imobilului nelocativ – construcția nefinalizată cu nr. cadastral 0100202.057.03, situată

pe str. G. Grosu nr. 26 mun. Chișinău înregistrat în Cadastrul bunurilor imobile nu a

fost contestat.

2

Afară de aceasta, SRL „Granit-98” a cumpărat dreptul litigios asupra obiectelor în

construcție de menire social-culturală înregistrate cu nr. cadastral 0100202.057.01,

astfel prin contractul de cesiune de creanță din 21 decembrie 2010, SRL „Azur” a

dobândit dreptul de a revendica din proprietatea SRAC „Orizont” un imobil nefinalizat

cu suprafața de 510 m.p. doar din aceste bunuri imobile înregistrate cu nr. cadastral

0100202.057.01, pe când contractul nr. 260 din 09 februarie 2012 care recurenta

pretinde că ar fi lovit parțial de nulitate, are ca obiect de înstrăinare imobilul nelocativ

înregistrat cu nr. cadastral 0100202.057.03 ceea ce constituie un alt bun imobil

La 21 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SRL „Azur” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016 și hotărârii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 29 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În susținerea recursului SRL „Azur” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, SARC „Orizont” nu deține statutul de deținător legal

referitor la obiectele social-culturale cu suprafața construcțiilor de 382 m2, deoarece

aceste obiecte au atins 49 % de finisare înainte de încheierea contractului din 01 aprilie

1996, din acest motiv înregistrarea clădirilor comerciale la cadastru cu nr. 0100

202.057.03 cu suprafața construcțiilor 382 m2 din 410 m2 este ilegală.

La 13 decembrie 2016, în adresa intimatului SARC „Orizont”, SRL „Fineco

Grup” și OCT Chișinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Azur”

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 28 decembrie 2016, SARC „Orizont” și SRL „Fineco Grup” prin intermediul

reprezentantului – avocatul Iordachi Alexandru au depus referință, solicitând

declararea ca inadmisibil recursul declarat de către SRL „Azur” împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 29 decembrie 2015, pe care le consideră legale și întemeiate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și

obiecțiile din referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Azur” este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Azur” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei SRL „Azur” precum că SARC

„Orizont” nu posedă statut de deținător legal referitor la obiectele social-culturale cu

suprafața construcțiilor de 382 m2 care au atins 49 % de finisare înainte de încheierea

contractului din 01 aprilie 1996, deoarece este unul declarativ și lipsit de suport juridic.

Or, până în anul 2012 bunul imobil nelocativ – construcția nefinisată cu nr.

cadastral 0100202.057.03 situată pe str. G. Grosu 26 mun. Chișinău, unde lucrările de

finisare reprezintă 49 %, a aparținut cu drept de proprietate SARC „Orizont”, drept

înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Mai mult ca atât, SRL „Granit-98” a cumpărat dreptul litigios asupra obiectelor în

construcție de menire social-culturală înregistrate cu nr. cadastral 0100202.057.01,

astfel prin contractul de cesiune de creanță din 21 decembrie 2010, SRL „Azur” a

dobândit dreptul de a revendica din proprietatea SRAC „Orizont” un imobil nefinalizat

cu suprafața de 510 m.p. doar din aceste bunuri imobile înregistrate cu nr. cadastral

0100202.057.01, pe când contractul nr. 260 din 09 februarie 2012 care recurenta

pretinde că ar fi lovit parțial de nulitate, are ca obiect de înstrăinare imobilul nelocativ

înregistrat cu nr. cadastral 0100202.057.03 ceea ce constituie un alt bun imobil.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

4

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Azur” ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Azur” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5