MÁLEK AND ČERNÍN v. THE CZECH REPUBLIC

RESPONDENT

CZE

HOTĂRÂRE

20.10.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MÁLEK AND ČERNÍN v. THE CZECH REPUBLIC (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Depuneri nr. 32193/16 și 32637/16 René MÁLEK împotriva Republicii Cehe și Lukáš ČERNÍN împotriva Republicii Cehe (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 20 octombrie 2022 în calitate de comitet compus din: Mārtićš Mits , Președintele LÄtif Hüseynov, Kateřina Šimáčková , judecători și Martina Keller, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Cehe depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți cehi enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la datele indicate în acest articol; hotărârea de a notifica plângerea privind presupusa nedreptate a procedurilor penale guvernului ceh („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl V.A. Schorm, de la Ministerul Justiției, și de a declara restul cererilor inadmisibil; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cazul se referă la condamnarea reclamanților pentru o crimă motivată sexual considerată nedreaptă din cauza incapacității lor de a-și examina victima în procesul lor, în încălcarea articolului 6 §§ 1 și 3 d) din Convenție. În 2013 reclamanții au fost condamnați în legătură cu violul în martie. 2011 de R.G., o tânără de aproximativ douăzeci de ani, condamnată, respectiv, la suspendarea condamnărilor de șase luni de închisoare pentru neapărarea violului și de doi ani de închisoare pentru că a violat-o împreună cu o a treia persoană. Condamnările au fost bazate pe declarații preliminare făcute de victima la scurt timp după evenimentele în cauză, inclusiv în cazurile în care avocatul reclamantului a fost prezent și a avut ocazia de a o interoga; mărturia martorilor auditorilor S.V., P.G. și D.N., persoane în care victima a confiat imediat după evenimente, care au fost examinate în instanță deschisă; și rapoarte și opinii de la doi psihologi experți care au examinat victima, precum și alte dovezi. Victima nu a fost examinată în procesul deși a fost convocată de trei ori. În prima ocazie a fost admisă la spital și nu a putut participa la audiere, și în celelalte două ocazii a leșinat la începutul examinării. Curtea de judecată, după ce a solicitat opinia psihologilor experți, a decis să renunțe la examinarea ei și să-și citească declarațiile anterioare. În apelurile lor, reclamanții se plângeau că nu aveau ocazia să se confrunte cu victima în instanță deschisă, argumentând, în fond, că mărturia ei a fost decisă în stabilirea că relațiile sexuale cu al doilea reclamant și cu o a treia persoană a avut loc împotriva voinței ei. În plus, ei au considerat că nu au avut ocazia să-și pună în întrebări credibilitatea în mod eficient și au reiterat că ea a fost grav intoxicată în noaptea în cauză și, de aceea, recunoașterea evenimentelor era deschisă la îndoială. Apelurile lor au fost respinse din cauza faptului că reclamanții au avut ocazia de a pune întrebări victimei prin intermediul avocatului lor la etapa preliminară a procedurii, că decizia de a nu o pune în întrebări la judecată a fost luată în mod corespunzător în funcție de opiniile psihologilor experți cu privire la consecințele negative pentru sănătatea victimei de a face astfel de interogatoriu și că reclamanții ar putea, în orice caz, să pună la îndoială alți martori, să pună în pericol credibilitatea victimei și să examineze alte dovezi coroborante în procesul (mai multe detalii sunt rezumate în cadrul Apendicele). EVALUAREA TRIBUNALEI privind art. 6 §§ § 1 și 3 lit. (d) din Convenție, reclamanții se plângeau că condamnările lor au fost nedreptate din cauza incapacității de a-și examina victima în procesul lor. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Principiile relevante privind martorii absenți au fost rezumate de Curte în cazul Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit ([GC], nos. 26766/05 și 22228/06, § 152, ECHR 2011) și Schatschaschwili c. Germania ([GC], nr. 9154/10, § 118, ECHR 2015), în care a reiterat preocuparea principală de a evalua echitatea generală a procedurii. În cazul în cauză, chiar și aplicarea unui grad foarte strict de control în evaluarea sa, Curtea constată că reclamanții nu au demonstrat că echitatea generală a procedurii care au dus la condamnarea lor a fost ireversibil prejudecată de lipsa unei șanse de examinare sau de examinare a victimei în procesul lor. Într-adevăr, nu se contează între părți că victima a fost prezentă la apartamentul reclamanților în noaptea în cauză și că ea a fost grav intoxicată. Nici nu se pare a contesta faptul că ea a avut relații sexuale acolo în acea noapte. Reclamarea reclamanților a fost mai degrabă faptul că absența victimei la proces le-a împiedicat să stabilească că relațiile sexuale în cauză au fost consensuale. Cu toate acestea, aceste argumente, pe care apărarea le-a avut ocazia ample de a prezenta la proces, au fost examinate cu atenție de instanțe interne pe baza incriminarii mărturii și dovezilor circumstanțiale coroborând versiunea victimei de evenimente, în special declarațiile făcute de martorii S.V., P.G. și D.N., precum și dovezi de experți în ceea ce privește credibilitatea ei și condiția ei psihologică. Curtea de judecată a comparat în special conținutul declarațiilor făcute de R.G. la etapa preliminară a procesului, cu cele făcute experților criminaliști, precum și cu ceea ce a spus ea în timpul încercărilor de a o examina la proces, și a constatat că a prezentat o descriere detaliată și coerentă a circumstanțelor infracțiunii fără nicio inconstanță. Acesta a mai luat în considerare faptul că ea a informat martorii S.V., P.G. și D.N. despre evenimentele în cauză imediat după ce s-au întâmplat, și a raportat infracțiunii la scurt timp după aceea la insistența lor, fiind luate cu masina la secția de poliție de către martorii S.V. și P.G. În plus, s-a referit la interviurile anterioare ale victimei, care au fost efectuate în prezența avocatului reclamanților, care aveau ocazia de a-și pune întrebările. Curtea reiterează că furnizarea unei astfel de oportunități constituie o salvgardare procedurală importantă care să poată compensa handicapurile confruntate cu apărarea din cauza absenței unui astfel de martor din cauza procesului (a se vedea Hasáliková c. Slovacia) , nr. 39654/15, §§ 59 și 74-75, 24 iunie 2021. Prin urmare, respinge argumentul reclamanților cu privire la indisponibilitatea oricărei înregistrări video a acestui interviu la proces, subliniind în același timp că victima a fost un adult cu capacitate mentală deplină (a se vedea Aigner v. Austria , nr. 28328/03, § 42, 10 mai 2012). În sfârșit, hotărârea instanțelor interne de a dispune de examinarea victimei la proces și, prin urmare, de a-și citi declarațiile preliminare a fost luată doar după trei încercări nefructate de a o interoga și după ce a solicitat avize de la doi experți, inclusiv un expert în apărare, despre capacitatea ei de a depune mărturie în instanță deschisă și despre posibilele consecințe negative pentru ea de neapariție. Nimic din caz nu conferă Tribunalului motive de a neînțelege concluziile motivate ale instanțelor interne în acest sens (a se vedea Przydział c. Polonia , nr. 15487/08, §§ 48 și 51, 24 mai 2016, și Gani c. Spania , nr. 61800/08, § 45, 19 februarie 2013). 10. În rezumat, reclamanții și/sau avocatul lor de apărare au putut prezenta în mod eficace cazul în fața instanțelor naționale, să pună la încercare dovezile prezentate în procesul, inclusiv declarațiile preliminare ale victimei, precum și martorii și experții încrucișați. Curtea de judecată a evaluat în mod corespunzător circumstanțele materiale ale cauzei, a examinat greutatea, coerența și coerența declarațiilor victimei și le-a legat de alte dovezi disponibile și a examinat versiunea evenimentelor prezentate de apărare, pe care le-a considerat și respins pe motive rezonabile. 11. În consecință, Curtea constată că plângerea în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție privind absența victimei din procesul și incapacitatea reclamanților de a o examina este, vădit nefondată. 12. Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră necesară examinarea oricăror alte argumente prezentate de părți și concluzionează că este necesar să respingă prezenta cerere în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 noiembrie 2022. Martina Keller Mārtiδš Mits Președintele Adjunct Registrului nr. APENDIX Nr. cerere Număr de caz Lodged on Solicitant Anul de naștere Localitatea de reședință Naționalitate Reprezentat prin data condamnărilor Reținute pe Condamnații bazate pe 32193/16 Málek c. Republica Cehă 01/06/2016 René MÁLEK 1968 Opava Czech David KROFTA Opava District Court okresni soud 02/12/2013 Curtea Regională Ostrava Krajsky soud 15/04/2014 Curtea Supremă 26/08/2014 Curtea Constituțională 08/12/2015 Declarații preliminare ale victimei: Două interviuri ale procurorului public pe 28/03/2011, a doua în prezența avocatului Reclamantului Interviu pe 03/05/2011 în prezența avocatului reclamantului care a interogat-o de asemenea Concluziile experților cu privire la sindromul post-traumatic și credibilitatea victimei Raportul medical (psihiatric) din 02/08/2012, elaborat de un expert în psihologie clinică, dr. H.K., în special concluzia că victima suferă de simptome de stres post-traumatic Addendum la opinia expertă din 14/12/2012 Testimoniul expertului în apărare P. Alte dovezi Testimoniile S.V., P.G. și D.N. au declarat martori în care victima a confiat la scurt timp după evenimente și care au fost încrucișate la procesul 32637/16 Černín c. Republica Cehă 06/06/2016 Lukáš ČERNÍN 1975 Opava Ceh David KROFTA