3ra-497/17 — contestarea actului administrativ

3ra-497/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Sușchevici dosarul nr. 3ra-497/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică împotriva Curții de Conturi cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de către Curtea de Conturi, casată hotărârea

Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 05 iulie 2016 și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 10 iunie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curții de Conturi cu

privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin dispoziția nr. 56 din 18

septembrie 2014 Curtea de Conturi a decis efectuarea controlului de performanță a

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

Menționează că, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică nu

cade sub incidența controlului Curții de Conturi, competențele funcționale ale

căreia sunt strict reglementate prin lege.

Susține că, nefiind de acord cu dispoziția nr. 56 din 18 septembrie 2014, a

depus la Curtea de Conturi o cerere, iar prin răspunsul Curții de Conturi nr. 07/1-

1491 din 08 octombrie 2014 a fost informată despre suspendarea executării

dispoziției contestate pentru examinarea situației incerte cu privire la posibilitatea

efectuării auditului și identificării unor soluții în acest sens.

Afirmă că, la data de 15 mai 2015, prin dispoziția Curții de Conturi nr. 39,

au fost operate modificări în dispoziția nr. 56 din 18 septembrie 2014 și s-a dispus

repetat efectuarea controlului de performanță a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică.

1

Relevă că, la data de 26 mai 2015, a depus la Curtea de Conturi o cerere

prealabilă, prin care a solicitat revocarea dispozițiilor nr. 39 din 15 mai 2015 și

nr.56 din 18 septembrie 2014 ca fiind neîntemeiate și emise cu depășirea

atribuțiilor funcționale ale Curții prevăzute exhaustiv în Legea Curții de Conturi

nr.261-XVI din 05 decembrie 2008, însă prin răspunsul nr. 01/2-609 din 09 iunie

2015 i-a fost refuzat în soluționarea pretențiilor înaintate.

Consideră că, dispozițiile Curții de Conturi nr. 39 din 15 mai 2015 și nr. 56

din 18 septembrie 2014 sunt ilegale, emise cu depășirea competențelor funcționale

ale Curții de Conturi.

În aceste sens, invocă că, Agenția nu se încadrează în noțiunea de „entitate

auditată” prevăzută în art. 3 al Legii Curții de Conturi, nu este responsabilă de

gestionarea resurselor financiare publice și/sau a patrimoniului public, mai mult,

bugetul Agenției nu este format din bani publici, respectiv nu utilizează sau

administrează banii publici și nu gestionează careva patrimoniu public, conform

reglementărilor stabilite în mod exhaustiv în art. 1 și art. 3 din Legea enunțată.

Mai invocă că, bugetul Agenției este format din plățile regulatorii aplicate

anual titularilor de licențe, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) al Legii

nr. 1525 din 19 februarie 1998 cu privire la energetică.

La fel, invocă că, Agenția este o autoritate independentă, iar conform

Hotărârii Parlamentului RM nr. 238 din 26 octombrie 2012, în temeiul căreia este

instituit mecanismul de organizare și funcționare a Agenției, precum și

prevederilor art. 7 din Legea cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23 decembrie

2009, Agenția nu se subordonează nici unei alte autorități publice sau private.

Afirmă că, independența Agenției Naționale pentru Reglementare în

Energetică în cadrul statului este o imperativitate impusă Republicii Moldova

odată cu aderarea la Tratatul de Constituire a Comunității Energiei, în virtutea

căruia Republica Moldova s-a obligat să implementeze acquis-ului comunitar în

domeniul energetic. Necesitatea creării unui organ absolut independent, competent

pentru a îndeplini funcția de reglementare în sectorul energetic este prevăzută

expres de prevederile Directivelor Europene, potrivit cărora este interzisă orice

imixtiune din partea oricăror alte entități publice sau private în procesul activității

sale, iar persoanele cu funcție de conducere ale autorității de reglementare, nu vor

accepta instrucțiuni directe din partea nici unui guvern sau entități publice sau

private în îndeplinirea atribuțiilor de reglementare care le revin.

Susține că, ilegalitatea dispozițiilor Curții de Conturi și faptul depășirii

vădite a atribuțiilor funcționale ale acesteia rezultă și din sarcinile atribuite echipei

de control privind colectarea probelor și la alte entități terțe, ceea ce determină

evidența scopului ilicit urmărit de către pârâtă de a obține acces la documentația

economico-financiară a agenților economici ce desfășoară activități pe piața

energetică. Tentativele de imixtiune neîntemeiate ale Curții de Conturi în

activitatea Agenției implicit a agenților economici participanți la piața energetică,

pune la îndoială independența și imparțialitatea factorilor decizionali ai Curții de

Conturi.

Menționează că, actele normative de constituire, organizare și funcționare a

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nu prevăd auditul extern a

2

activității Agenției, astfel, rezultă că, exercitarea acestuia de către Curtea de

Conturi reprezintă o ingerință ilegală în activitatea acesteia.

Solicită anularea dispozițiilor Curții de Conturi nr. 39 din 15 mai 2015 cu

privire la modificarea dispoziției nr. 56 din 18 septembrie 2014 și nr. 56 din 18

septembrie 2014, prin care s-a dispus efectuarea auditului performanței Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 iulie 2016 a fost

admisă acțiunea și au fost anulate ca ilegale dispozițiile Curții de Conturi nr. 56 din

18 septembrie 2014 cu privire la efectuarea auditului performanței și nr. 39 din 15

mai 2015 cu privire la modificarea dispoziției nr. 56 din 18 septembrie 2014.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 a fost admis

apelul declarat de către Curtea de Conturi, casată integral hotărârea primei instanțe

și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La data de 02 martie 2017, în termenul prevăzut de lege, Agenția Națională

pentru Reglementare în Energetică a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece au fost încălcate normele de drept material și procedural și, anume, a fost

interpretată și aplicată eronat legea, au fost încălcate prevederile art. 130 alin. (1)

CPC și au fost apreciate arbitrar probele, precum și au fost săvârșite alte încălcări

care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Menționează că, decizia instanței de apel nu corespunde exigențelor legii și

nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate în referință.

Susține că, instanța de apel, la judecarea cauzei, a încălcat prevederile

art.130 alin. (1) CPC, deoarece și-a argumentat soluția doar în baza celor invocate

de Curtea de Conturi, neexaminând probele și înscrisurile sale prezentate, la fel, au

fost încălcate și prevederile art. 236 CPC, deoarece nu este admisă posibilitatea

amânării deliberării, însă instanța de apel, după încheierea susținerilor orale, nu s-a

retras în camera de deliberare, dar a amânat deliberarea și pronunțarea hotărârii pe

un termen de 7 zile, de la 22 noiembrie 2016 până la 29 noiembrie 2016.

Afirmă că, concluzia instanței de apel precum că, Agenția este o entitate care

se încadrează în aria de aplicabilitate a auditului public extern exercitat de Curtea

de Conturi prin faptul că gestionează patrimoniu public este eronată, mai mult, a

fost aplicată eronat legea.

Relevă că, instanța de apel, în motivarea poziției sale, a făcut trimitere la

scrisoarea nr. RA 134 din 20 mai 2015 a Comisiei juridice, numiri și imunități,

conform căreia bugetul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică este

format din plățile regulatorii aplicate anual titularilor de licențe, în conformitate cu

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 1525 din 19 februarie 1998 cu privire la energetică, și

prin urmare, Curtea de Conturi este limitată strict doar la efectuarea auditului

utilizării patrimoniului public și gestionarea resurselor financiare, însă nu a relatat

pe deplin poziția Comisiei, omițând sintagma „dacă sunt susceptibile aplicării

conform art. 2 și 3 ale Legii cu privire la Curtea de Conturi”, care schimbă esențial

sensul concluziei finale expuse de către Comisie.

3

Invocă că, conform prevederilor art. 2 din Legea Curții de Conturi nr. 261

din 05 decembrie 2008, Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului

care exercită controlul asupra formării, administrării și întrebuințării resurselor

financiare publice și administrării patrimoniului public prin realizarea auditului

extern în sectorul public în calitate de instituție supremă de audit.

Mai invocă că, Agenția nu se încadrează în noțiunea de „entitate auditată”

definită în art. 3 al Legii Curții de Conturi, nu este responsabilă de gestionarea

resurselor financiare publice și nu este o autoritate publică care utilizează sau

administrează bani publici, or, mijloacele provenite din bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetele unităților administrativ-teritoriale, fondurile

asigurării obligatorii de asistență medicală, fondurile provenite din credite externe

contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se

asigură din fonduri publice, precum și mijloacele fondurilor provenite din

împrumuturi și granturi și nu gestionează careva patrimoniu public, conform

prevederilor art. 1 și art. 3 ale Legii enunțate.

Menționează că, bugetul Agenției este format din plățile regulatorii aplicate

anual titularilor de licențe, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din Legea

nr.1525 din 19 februarie 1998 cu privire la energetică.

Declară că, aspectele legale ce vizează formarea bugetului Agenției, precum

și gestionarea resurselor financiare atestă lipsa unor reglementări referitoare la

controlul extern a activității financiare a Agenției, însă unele din instituțiile de stat,

cu statut de autorități centrale de reglementare, pot fi supuse unui control financiar

extern doar în cazul în care asemenea prohibiții sunt prevăzute expres în actele

legislative de constituire.

Susține că, constatările instanței de apel se bazează și pe răspunsul nr. CEB

260 din 08 iunie 2015 a Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului

Republicii Moldova, care, de fapt, este unul evaziv și vine ca răspuns la solicitarea

Curții de a oferi un mandat pentru efectuarea unui audit la ANRE, însă Comisia nu

a eliberat un astfel de mandat.

Califică ca eronată concluzia instanței de apel precum că, auditul este legal

reieșind din faptul că Agenția are patrimoniu public, deoarece patrimoniu public

este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor publice care pot fi evaluate în

bani privite ca o sumă de valori active și pasive strâns legate între ele, aparținând

statului sau unităților administrativ-teritoriale, iar conform prevederilor art. 31

alin.(1) din Legea Curții de Conturi, Curtea efectuează controlul asupra

administrării și întrebuințării patrimoniului public prin: auditul regularității, auditul

performanței și alte tipuri de audit.

Astfel, consideră că, Curtea de Conturi a depășit limitele legale prin inițierea

auditului performanței Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, după

caz, cu colectarea probelor și la alte entități terțe, mai mult, prin dispozițiile nr. 39

din 15 mai 2015 și nr. 56 din 18 septembrie 2014 se va perturba funcționarea

acesteia. Or, conform prevederilor Legii Curții de Conturi, competențele acesteia

se rezumă la exercitarea auditului public extern asupra modului de formare,

administrare și de întrebuințare a resurselor financiare publice și administrării

patrimoniului public.

4

Susține că, Agenția nu dispune de sediu propriu, are la balanța sa doar

bunurile materiale care au fost procurate pentru îmbunătățirea condițiilor de

muncă, astfel, intimatul urmează să efectueze doar o inventariere a bunurilor în

cadrul Agenției și nicidecum auditul performanței instituției.

Mai invocă că, instanța de apel, la examinarea cauzei, s-a bazat pe

propunerea Comisiei economie, buget și finanțe nr. DDP/C-7 nr. 75 din 10

noiembrie 2015 cu privire la efectuarea auditului financiar la Agenția Națională

pentru Reglementare în Energetică pentru anii 2014-2015, care a parvenit la

solicitarea Curții după 6 luni de la ultima inițiere a auditului, astfel, având ca scop

de a atribui auditului un substrat legal.

Relevă că, nu a fost luat în considerare specificul și statutul juridic al

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, de autoritate de

reglementare independentă, în cumul cu prevederile internaționale în domeniul

energetic aplicabile speței, care consolidează poziția Agenției și determină

anularea dispozițiilor Curții de Conturi și, anume, prevederile art. 35 alin. (4) din

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009

privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de aborgare a

Directivei 2003/54/CE și art. 39 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața

internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE.

Menționează că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere poziției

Secretariatului Comunității Energetice, care a fost expusă în adresarea din 03

august 2015 către Președintele Curții de Conturi, Președintele Parlamentului RM,

șeful Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova și directorul Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică, în care a fost menționată îngrijorarea

referitor la decizia de audit care pare a fi o măsură abuzivă din partea Curții de

Conturi. La fel, a fost menționat că, auditul extraordinar al autorității de

reglementare reprezintă un control creat în mod artificial asupra acestei autorități,

pe lângă regulile de responsabilitate care oricum există. Faptul că măsura este luată

în mod evident în afara competențelor legale nu face decât să amplifice

îngrijorările, mai mult, în concluzie, Secretariatul Comunității Energetice insistă

asupra încetării procesului de audit.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că, Agenția nu a

prezentat probe concludente în susținerea încălcării drepturilor sale și ingerința în

activitatea sa, deoarece instanța de apel a apreciat în mod arbitrar și subiectiv

probele, iar argumente și înscrisuri în acest sens au fost prezentate.

Prin referința depusă la data de 12 mai 2017 Curtea de Conturi a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 31 mai 2017 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție recursul întemeiat și care

5

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 18 septembrie 2014,

Curtea de Conturi a emis dispoziția nr. 56, prin care a dispus efectuarea auditului

performanței Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, după caz, cu

colectarea probelor și la alte entități terțe, cu începere din 23 septembrie 2014.

Nefiind de acord cu dispoziția enunțată, la data de 25 septembrie 2014,

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a depus la Curtea de Conturi

o cerere, prin care a solicitat revizuirea Programului activității de audit în partea ce

ține de efectuarea la Agenție a auditului performanței și anularea dispoziției nr. 56

din 18 septembrie 2014, iar prin răspunsul Curții de Conturi nr. 07/1-1491 din 08

octombrie 2014 a fost informată despre suspendarea executării dispoziției

contestate pentru examinarea situației incerte cu privire la efectuarea auditului și

identificarea unor soluții în acest sens.

La data de 15 mai 2015, Curtea de Conturi a emis dispoziția nr. 39, prin care

a fost modificată dispoziția nr. 56 din 18 septembrie 2014 și a dispus efectuarea

auditului performanței Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, după

caz, cu colectarea probelor și la alte entități terțe, cu începere din 18 mai 2015.

La data de 26 mai 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică a depus la Curtea de Conturi cerere prealabilă, prin care a solicitat

revocarea dispozițiilor nr. 39 din 15 mai 2015 și nr. 56 din 18 septembrie 2014,

însă prin răspunsul nr. 01/2-609 din 09 iunie 2015 Curtea de Conturi a respins

cererea prealabilă.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică a solicitat anularea dispozițiilor Curții de Conturi nr.39

din 15 mai 2015 cu privire la modificarea dispoziției nr. 56 din 18 septembrie 2014

și nr. 56 din 18 septembrie 2014, prin care s-a dispus efectuarea auditului

performanței Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, anulând ca ilegale dispozițiile Curții de Conturi

nr.56 din 18 septembrie 2014 cu privire la efectuarea auditului performanței și

nr.39 din 15 mai 2015 cu privire la modificarea dispoziției nr. 56 din 18 septembrie

2014.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către Curtea de Conturi, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea

primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată, reținând în acest sens că, Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică este o entitate care se încadrează în aria de aplicabilitate a auditului

public extern exercitat de Curtea de Conturi.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că, concluzia

instanței de apel este greșită.

6

Conform art. 2 alin. (1) din Legea Curții de Conturi nr. 261-XVI din 05

decembrie 2008, Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care

exercită controlul asupra formării, administrării și întrebuințării resurselor

financiare publice și administrării patrimoniului public prin realizarea auditului

extern în sectorul public în calitate de instituție supremă de audit și este protejată

legal de interferența din partea organelor de drept sau cu funcții de control.

Conform art. 3 din Legea enunțată, audit al performanței reprezintă

evaluarea independentă a activității entității auditate și/sau a unui program pe baza

principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate; entitate auditată – persoană

juridică sau fizică, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,

responsabilă de gestionarea resurselor financiare publice și/sau a patrimoniului

public, precum și programul sau activitatea supusă auditului public extern de către

Curtea de Conturi; resurse financiare publice – mijloacele bugetului de stat,

bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor unităților administrativ-teritoriale,

fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, fondurilor provenite din

credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și

alte costuri se asigură din fonduri publice, precum și mijloacele fondurilor

provenite din împrumuturi și granturi.

Conform pct. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică, aprobat prin Hotărârea

Parlamentului RM nr. 238 din 26 octombrie 2012, Agenția este o autoritate publică

centrală de reglementare și monitorizare a sectoarelor din domeniul energetic și al

serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, are statut de persoană

juridică și nu se subordonează niciunei alte autorități publice sau private, cu

excepția cazurilor stipulate în lege.

Conform pct. 27 din Regulamentul enunțat, Agenția își formează bugetul în

modul stabilit de legea cu privire la energetică.

Art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998 cu

privire la energetică prevede că, în fiecare an, pînă la 25 noiembrie, Agenția își

formează bugetul pentru anul următor în baza plăților regulatorii aplicate anual de

Agenție titularilor de licențe și altor surse prevăzute de lege.

Agenția stabilește mărimea plăților regulatorii pentru anul următor, la un

nivel suficient să acopere cheltuielile necesare pentru asigurarea activității sale în

conformitate cu legea, în baza estimărilor volumelor de energie electrică, de gaze

naturale și ale volumelor de produse petroliere principale și de gaze lichefiate

importate, pentru anul următor, prezentate de către titularii de licențe pînă la data

de 1 noiembrie a anului curent.

Reieșind din prevederile legale enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică nu se încadrează în noțiunea de

entitate auditată și nu este responsabilă de gestionarea resurselor financiare publice

și/sau a patrimoniului public.

De asemenea, se reține că, bugetul Agenției Naționale pentru Reglementare

în Energetică nu este format din bani publici, respectiv, aceasta nu utilizează sau

administrează bani publici proveniți din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale

7

de stat, bugetele unităților administrativ-teritoriale, fondurile asigurării obligatorii

de asistență medicală, fondurile provenite din credite externe contractate sau

garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri asigurate din

fonduri publice sau din mijloacele fondurilor provenite din împrumuturi și granturi,

precum și nu gestionează careva patrimoniu public. Or, bugetul Agenției este

format din plățile regulatorii aplicate anual titularilor de licențe.

Mai mult ca atît, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică nu se

subordonează nici unei alte autorități publice sau private și își determină

independent necesitățile sale financiare pentru asigurarea activității. În acest scop,

legea atribuie independență Agenției în vederea stabilirii cheltuielilor necesare

funcționării și formării bugetului, instituind doar mecanismul legal necesar.

În cazul din speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, actele normative de

constituire, organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Reglementare în

Energetică nu prevăd auditul extern a activității Agenției Naționale pentru

reglementare în Energetică. Or, aspectele legale ce vizează formarea bugetului

Agenției, precum și gestionarea resurselor financiare sunt prevăzute în mod

exhaustiv la art. 43 din Legea cu privire la energetică, care, de asemenea, atestă

lipsa unor reglementări referitoare la controlul extern a gestionării resurselor

financiare ale Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

Prin urmare, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică nu poate

fi supusă unui audit al performanței de către Curtea de Conturi.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, prima instanță corect

a concluzionat că, dispozițiile Curții de Conturi nr. 56 din 18 septembrie 2014 și

nr. 39 din 15 mai 2015 au fost emise prin derogare de la competențele funcționale

ale acesteia. Or, conform prevederilor Legii Curții de Conturi, competențele

acesteia se rezumă la exercitarea controlului asupra formării, administrării și

întrebuințării resurselor financiare publice și administrării patrimoniului public.

În conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr.793-XIV din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în

tot sau în parte, în cazul în care: este ilegal în fond ca fiind emis contrar

prevederilor legii; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței și este ilegal

ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că, prima instanță temeinic și legal a admis acțiunea și a anulat ca ilegale

dispozițiile Curții de Conturi nr. 56 din 18 septembrie 2014 cu privire la efectuarea

auditului performanței și nr. 39 din 15 mai 2015 cu privire la modificarea

dispoziției nr. 56 din 18 septembrie 2014.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a menține hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

8

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției Naționale pentru Reglementare

în Energetică împotriva Curții de Conturi cu privire la contestarea actelor

administrative și se menține hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din

05 iulie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Maria Ghervas

judecătorul

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Luiza Gafton

Mariana Pitic

9