2ra-1314/17 — restituirea sumei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1314/17

Instanța de fond: Judecătoria Botanica mun. Chișinău – V. Puica

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului, declarat de Sergiu Pascal și Veronica

Pascal în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Compania

Internațională de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acțiuni împotriva lui Sergiu Pascal,

Veronicăi Pascal, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale a RM cu

privire la restituirea sumei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări ,,Asito” Societate pe

Acțiuni , s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 31 martie 2016 și

a fost emisă o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial acțiunea înaintată de

Compania Internațională de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acțiuni, s-a încasat în mod

solidar de la Sergiu Pascal și Veronica Pascal suma 43 149 lei cu titlu de indemnizație

de maternitate, suma 1 569,77 lei taxa de stat aferentă judecării pricinii în instanța de

fond, suma 1 177, 3 lei taxa de stat la depunerea apelului, suma 3 000 lei cheltuieli de

asistentă juridică, în total suma de 48 896,70 lei, s-a respins ca neîntemeiat capătul de

cerere privind încasarea dobânzii de întârziere,

C O N S T A T Ă :

La 09 septembrie 2013 CIA ,,Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată,

completată ulterior, împotriva lui Sergiu Pascal, Veronicăi Pascal, intervenient

accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la încasarea sumei de

43 149,60 cu titlu de îmbogățire fără justă cauză, sumei de 9 176,08 lei dobânzi de

întârziere, sumei de 1 294,50 lei cuantumul taxei de stat la depunerea acțiunii și sumei

de 4 500 lei cheltuieli pentru acordarea asistentei juridice ( vol. I, f.d.2-4, 135-136).

1

În motivarea acțiunii reclamanta susține, că la 08 septembrie 2009 Sergiu Pascal

în calitate de salariat al CIA ,,Asito” SA a solicitat acordarea indemnizației de

maternitate pentru soția Veronica Pascal, aflată la întreținerea sa. În baza adeverinței

de căsătorie, copiei carnetului de muncă a Veronicăi Pascal, a buletinului medical

nr.96916 a fost emis ordinul nr.1274-c din 14 septembrie 2009, prin care s-a admis

solicitarea lui Sergiu Pascal. Prin ordinul nr.1660-c din 12 decembrie 2009 Sergiu

Pascal a recepționat indemnizația de maternitate suplimentară, în legătură cu

prelungirea concediului de maternitate a soției Veronica Pascal, din cauza

complicațiilor la naștere. Reclamanta menționează, că în urma actului de verificare a

documentelor în secția cadre și contabilitate ale angajatului, întocmit de Casa

Națională de Asigurări Sociale, s-a constatat că Veronica Pascal nu se află la

întreținerea soțului Sergiu Pascal, deoarece desfășoară activitate de avocat în cadrul

BIA ,,Veronica Pascal”. Astfel, au fost anulate îndemnizațiile de maternitate plătite la

locul de muncă a soțului. În adresa pârâților a fost expediată cererea prealabilă privind

restituirea benevolă a sumei de 43 149, 60 lei, însă aceștia au refuzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 31 martie 2016 a fost

respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de către CIA ,,Asito” ( vol. I, f. d.

230, 236-241).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017 s-a admis apelul

declarat de CIA ,,Asito”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din

31 martie 2016 și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial acțiunea

înaintată de Compania Internațională de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acțiuni, s-a

încasat în mod solidar de la Sergiu Pascal și Veronica Pascal suma 43 149 cu titlu de

indemnizație de maternitate, suma 1 569,77 lei taxa de stat aferentă judecării pricinii în

instanța de fond, suma 1 177, 3 lei taxa de stat la depunerea apelului, suma de 3 000 lei

cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 48 896,70 lei, s-a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere (vol. II, f. d. 46,

47-52).

La 27 martie 2017 Sergiu Pascal și Veronica Pascal au declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, solicitând casarea deciziei, cu

menținerea în vigoare a hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 31 martie

2016 ( vol. II, f. d. 55-58).

În motivarea cererii de recurs recurenții au invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

23 februarie 2017, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 10

2

martie 2017, confirmare despre recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsește (vol. II, f. d. 53).

În aceste circumstanțe recursul, depus la data de 27 martie 2017, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către recurenții

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Sergiu Pascal, Veronicăi Pascal indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. 2, 3 și

4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

3

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul declarat

de către recurenții asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Sergiu Pascal și Veronica Pascal inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin.2, 433 lit. a), 440 alin.1 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Sergiu Pascal și Veronica Pascal, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

4