2ra-1203/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: A. Ciobanu dosarul nr. 2ra-1203/17 instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 28 iunie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iraida Condrea în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Condrea și Vasile Condrea împotriva Iraidei Condrea cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Nina Condrea și Vasile Condrea, casată hotărârea Judecătoriei Glodeni din 27 octombrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă constată: La 01 februarie 2016, Nina Condrea și Vasile Condrea au depus cerere de chemare în judecată împotriva Iraidei Condrea cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii au invocat că în anul 2009 au împrumutat Iraidei Condrea suma de 31994 lei, convenind că aceasta va restitui suma împrumutată când va avea posibilitate, astfel banii au fost transmiși pe un termen nedeterminat și fără a fi întocmit un contract de împrumut. Menționează că la moment Iraida Condrea refuză să restituie suma de bani primită. La fel, indică că pe parcursul anului 2011, între familia lor și Iraida Condrea s-a iscat un litigiu în privința unui bun imobil, motiv pentru care în anul 2011, aceasta a înaintat o acțiune în instanța de judecată privind evacuarea din imobil și înlăturarea impedimentelor în folosința bunurilor aflate în drept de proprietate. Susține că în cadrul examinării acestei cauzei civile, Iraida Condrea a recunoscut faptul că a luat cu împrumut suma de 31944 lei, precum și faptul că nu a avut surse pentru restituirea banilor împrumutați, fapt consemnat în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Notează că la 03 decembrie 2015, au adresat Iraidei Condrea o pretenție prin care au solicitat achitarea sumei de 31994 lei, oferindu-i pentru aceasta termen de 1 5 zile de la data primirii notificării, însă până la momentul înaintării acțiunii nu au primit niciun răspuns. Consideră că recunoașterea datoriei de către Iraida Condrea, consemnată în explicațiile oferite organului de urmărire penală sau în procesul-verbal al ședinței de judecată semnat de împrumutat, confirmă valabilitatea împrumutului, indiferent de suma împrumutată. În acest context, precizează că confirmarea înțelegerii între părți, constatată în procesele-verbale al ședințelor de judecată din data 12 august 2011 și 28 octombrie 2011, are valoare identică unui contract de împrumut, luând în considerație raporturile juridice dintre părți.

Reiterează că în conformitate cu art. 867 alin. (1) Cod civil, Iraida Condrea are o obligație contractuală nestinsă față de dânșii în valoare de 31994 lei, datorită căreia poartă răspundere pecuniară în conformitate cu art. 602 Cod civil. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512-514, 572, 700, 867, 871, 272 Cod civil, art. 166,167 CPC. Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Iraida Condrea în beneficiul Ninei Condrea și lui Vasile Condrea suma împrumutului în mărime de 31994 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 27 octombrie 2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2017, a fost admis apelul declarat de Nina Condrea și Vasile Condrea, casată hotărârea Judecătoriei Glodeni din 27 octombrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea Ninei Condrea și Vasile Condrea a fost admisă.

A fost încasat de la Iraida Condrea în beneficiul Ninei Condrea și Vasile Condrea suma împrumutului în mărime de 31944 lei. A fost încasat de la Iraida Condrea în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 809,82 lei. La 10 mai 2017, Iraida Condrea a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiată. Indică că instanța de apel în mod eronat a aplicat normele de drept material și procedural. Menționează că decizia instanței de apel a fost emisă fără a fi stabilite raporturile juridice, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii în fond, hotărârea neavând putere de convingere cu denaturarea esenței și sensului relațiilor juridice care au avut loc, precum și a probelor prezentate.

Susține că suma de 31994 lei a fost din start achitată pentru procurarea cotei valorice și nu are statut de împrumut. Aceste circumstanțe sunt confirmate prin înaintarea cererilor reconvenționale de către Vasile Condrea în cauza civilă nr. d2- 4/2013 și nr. 2-169/16 (2a-1652/16) și declarațiile depuse de Nina Condrea și Vasile Condrea, prin care ultimii recunosc că între ea și dânșii nu existau relații de împrumut. 2 Afirmă recurenta că litigiul cu privire la achitarea sumei de 31944 lei a fost deja examinat, drept urmare concluziile instanței de apel sunt incorecte și irelevante, care încalcă dreptul părților la un proces echitabil. Pledează că între ea și intimați niciodată nu existau careva obligații și nici contracte de împrumut.

Consideră că nu poate figura în dosar în calitate de pârât, deoarece este persoană fizică, iar la baza concluziilor instanței de apel stau declarațiile făcute în cadrul altor dosare, unde partea pe dosar era persoană juridică SRL „Norvalvit”. Așa dar, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că explicațiile ei, au fost depuse în calitate de reprezentat al persoanei juridice SRL „Norvalvit”, în privința activității acestei întreprinderi, ca contabil și nu ca parte pe dosar. Invocă că litigiul a apărut între Nina Condrea, Vasile Condrea și SRL „Norvalvit”, iar sumele de bani au fost achitate pentru cotele valorice în anii 2006-2009, o parte din care a fost restituită, iar altă parte a fost considerată ca plată pentru chiria și folosința grajdului timp de 5 ani (anii 2007-2011), achitarea energiei electrice, impozitelor și altor plăți.

Aceste fapte sunt confirmate prin documente contabile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 13 martie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 182), care a fost recepționată de către recurent la 17 martie 2017, fapt ce se atestă prin aviz de recepție (f. d. 183). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2017, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iraida Condrea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iraida Condrea asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iraida Condrea ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Iraida Condrea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu 4