2ra-1222/17 — anularea ordinului de concediere, restabilire în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanță: S. Aramă dosarul nr. 2ra-1222/17

instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gherasim Răcilă

împotriva Direcției învățământ Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și obligarea

pârâtei anulării inscripției din carnetul de și eliberării duplicatului carnetului de

muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Direcția de învățământ Cimișlia a

Consiliului raional Cimișlia și menținută hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 25

iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 25 februarie 2016, Gherasim Răcilă a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Direcției de învățământ Cimișlia a Consiliului raional

Cimișlia cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului

moral și obligarea anulării inscripției din carnetul de muncă și eliberării

duplicatului carnetului de muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 30 noiembrie

2015, prin ordinul șefului interimar al Direcției de învățământ Cimișlia a

Consiliului raional Cimișlia nr. 149-p a fost concediat din funcția de specialist al

Direcției de învățământ Cimișlia, începând cu data de 13 octombrie 2015, în

baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pentru absența fără motive

întemeiate de la lucru.

Menționează că, s-a adresat la Inspecția teritorială de muncă Cimișlia cu o

cerere, prin care a solicitat verificarea legalității eliberării din serviciu, care în

urma efectuării controlului a constatat că, a fost concediat în legătură cu

încălcarea legislației în vigoare și, anume, sancțiunea disciplinară prevăzută în

1

ordinul nr. 149-p din 30 noiembrie 2015 i-a fost aplicată cu încălcarea

prevederilor art. 210 alin. (1) din Codul muncii, care stabilește că, sancțiunea

disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărîre), în care se indică în

mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, termenul în

care sancțiunea poate fi contestată, organul în care sancțiunea poate fi

contestată.

Invocă că, conform prevederilor art. 90 din Codul muncii, pentru

eliberarea nelegitimă din serviciu, angajatorul este obligat să achite despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, mai mult, prin acțiunile

ilegale ale pârâtei, i-au fost lezate drepturile prevăzute de Codul muncii,

cauzându-i, astfel, un prejudiciu moral.

Mai relevă că, conform pct. 22 din Hotărârea Guvernului RM nr. 1449 din

24 decembrie 2007 cu privire la carnetul de muncă, în cazul în care în carnetul

de muncă s-a efectuat o înscriere despre eliberare, care ulterior a fost

recunoscută nevalabilă, la solicitare, salariatului i se eliberează un duplicat al

carnetului de muncă, în care nu se include această înscriere. În acest caz,

cheltuielile sunt suportate de unitate.

Solicită anularea ordinului pârâtei nr. 149-p din 30 noiembrie 2015 cu

privire la concediere, restabilirea sa în funcția deținută anterior de specialist al

Direcției de învățământ Cimișlia, încasarea de la pârâtă a salariului pentru

absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei și

obligarea pârâtei de a anula inscripția din carnetul de muncă cu privire la

eliberarea din serviciu în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii și de a-i

elibera duplicatul carnetului de muncă și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 1 999,97 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 25 iulie 2016 acțiunea a fost

admisă parțial, a fost anulat ordinul nr. 149-p din 30 noiembrie 2015 emis de

către Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia, a fost

restabilit Gherasim Răcilă în funcția de specialist al Direcției de învățământ

Cimișlia, începând cu data de 13 octombrie 2015 și au fost încasate de la

Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia în beneficiul lui

Gherasim Racilă salariul pentru absența forțată de la lucru, începând cu data de

13 octombrie 2015 până la data de 25 iulie 2016 și a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 1 999,97 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță, dispunând anularea ordinului pârâtei nr. 149-p din 30

noiembrie 2015 și restabilind reclamantul în funcția de specialist al Direcției de

învățământ Cimișlia, și-a argumentat concluzia prin faptul că, prin acesta a fost

desfăcut contractul de muncă, începând cu data de 13 octombrie 2015, perioadă

în care reclamantul se afla în concediu medical.

Respingând cerința cu privire la repararea prejudiciului moral, prima

instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, această cerință nu este

motivată, iar constatarea ilegalităților comise de angajator și reintegrarea

reclamantului în serviciu constituie prin sine o satisfacție echitabilă.

2

De asemenea, respingând cerințele cu privire la obligarea pârâtei de a

anula inscripția din carnetul de muncă și de a elibera duplicatul carnetului de

muncă, prima instanță a reiterat că, rectificările sau completările din carnetul de

muncă se face de către unitatea, care a efectuat înscrierea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului raional

Cimișlia și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 20 aprilie 2017, Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului

raional Cimișlia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere cu privire la

scoaterea cererii de pe rol sau emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acțiunii ca tardivă.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată și, anume, prevederile art. 14 al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000, care constituie temei de scoatere a cererii de pe

rol conform art. 267 lit. a) CPC, au fost ignorate prevederile art. 170 alin. (l) lit.

a) CPC, precum și a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, a fost

interpretată eronat legea și nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele cauzei.

Menționează că, concluziile instanțelor de judecată sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, deoarece au fost apreciate subiectiv probele și nu au fost

coroborate cu prevederile art. art. 121, 122, 148 și 267 CPC referitor la

pertinența, admisibilitatea probelor și primirea cererii spre examinare.

Invocă că, intimatul Gherasim Racilă a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Direcției de învățământ Cimișlia, fără a respecta procedura

prealabilă prevăzută de art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, din care motiv, consideră că, conform art. 267 lit. a) CPC,

cauza urmează să fie scoasă de pe rol.

Relevă că, la primirea cererii de chemare în judecată, prima instanță a

ignorat prevederile art. 170 alin. (l) lit. a) CPC, conform cărora, judecătorul

restituie cererea de chemare în judecată dacă reclamantul nu a respectat

procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, inclusiv

prin mediere, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de

contractul părților.

De asemenea, consideră că, acțiunea urmează a fi respinsă ca tardivă,

deoarece conform prevederilor art. 17 al Legii contenciosului administrativ,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea

dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea

nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la

cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri

prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri și c) data comunicării

actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

3

În acest sens, invocă că, ordinul Direcției de învățământ Cimișlia a

Consiliului raional Cimișlia nr. 149-p din 30 noiembrie 2015 i-a fost comunicat

intimatului, acesta sesizând Inspecția Teritorială de Muncă Cimișlia, care în

urma controlului efectuat, prin răspunsul nr. 301 din 17 decembrie 2015, i-a

recomandat acestuia să se adreseze în instanța de judecată.

Astfel, consideră că, intimatul era în drept să înainteze cererea de chemare

în judecată cu privire la anularea ordinului nr. 149-p din 30 noiembrie 2015 până

la data de 30 decembrie 2015, însă acesta a depus-o la data de 25 februarie 2016,

expirând, astfel, termenul de prescripție extinctivă, invocând prevederile art.

271 și 272 alin. (1) din Codul civil.

Mai invocă că, instanțele de judecată au examinat cauza cu încălcarea

normelor de drept procedural, deoarece au examinat-o în procedură

contencioasă, însă urma a fi examinată în procedura contenciosului

administrativ.

Prin referința depusă la data de 21 iunie 2017 Gherasim Răcilă a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau

deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Direcția de

învățământ Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Direcția de învățământ

Cimișlia a Consiliului raional Cimișlia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul Direcției de învățământ Cimișlia a Consiliului

raional Cimișlia ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Direcția de învățământ Cimișlia a Consiliului

raional Cimișlia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

6