2ra-1183/17 — apararea onoarei demnitatii reputatiei profesionale dezmintirea informatiei repararea prejudiciului moral

2ra-1183/17 — apararea onoarei demnitatii reputatiei profesionale dezmintirea informatiei repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Muruianu dosarul nr. 2ra- 1183/17

instanța de apel: D. Manole, Iu. Cotruță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Streleț împotriva

lui Igor Dodon, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Privesc.eu”

cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, dezmințirea

informației, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul

Vladislav C. Roșca și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău

din 19 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 15 decembrie 2015, Valeriu Streleț a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Igor Dodon, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere

limitată „Privesc.eu” cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, dezmințirea informației, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 20 octombrie 2015,

pârâtul Igor Dodon, în cadrul, unei conferințe de presă, organizată la sediul Partidului

Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a efectuat o serie de afirmații, printre

care și unele care vizează direct persoana sa, și anume: „...Domnul Streleț este

partener în Caravita cu cotă de 25%, dacă nu mă greșesc. Domnul Streleț are vreo 2

mii 800 ha cu Filat cumpărate la Odessa ... Monopolist numărul 1 în Republica

Moldova cu chimicatele...".

Indică că, declarațiile lui Igor Dodon au fost preluate și difuzate, de mai multe

posturi de televiziune și site-uri de știri, printre care și: http://www.publika.md/,

http:// www.prime.md/, http://news.click.md.

Menționează că, deține statutul de personalitate politică notorie, a funcției de

Vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova, iar la data realizării

conferinței de presă de către pârâtul Igor Dodon, reclamantul exercita și funcția de

Prim-ministru al Republicii Moldova.

Susține că, la 22 octombrie 2015, un număr de 42 de deputați din Parlamentul

Republicii Moldova au depus moțiune de cenzură asupra activității Guvernului în

legătură cu existența suspiciunilor de corupție cu privire la Prim-ministrul Valeriu

1

Streleț, inter alia, susținută în baza afirmațiilor lansate de către pârât, în acest sens se

remarcă cele expuse în moțiunea de cenzură, după cum urmează: prin acțiunile Prim-

ministrului, Guvernul Republicii Moldova se poziționează în fruntea unor scandaluri

de corupție. În primul rând este vorba de implicarea domnului Valeriu Streleț în

facilitarea activității unor agenți economici, precum SRL „Caravita” și SRL

„Bioprotect”. Aceste companii au afiliere directă (de exemplu, în calitate de fondator)

cu persoana de demnitate publică pre-citată. Prin aceste companii, în opinia mai

multor experți au fost spălați sume enorme de bani, care au fost sustrași din SA

„Banca de Economii”. Astfel, Prim-ministrul este implicat în scheme criminale și

coruptibile, care prejudiciază bugetul și averea statului, sărăcesc poporul și constituie

o amenințare directă în adresa cetățenilor Republicii Moldova.

Afirmă că, la 29 octombrie 2015, prin Hotărârea Parlamentului nr. 181 privind

exprimarea votului de neîncredere Guvernului, moțiunea de cenzură a fost aprobată,

fiind exprimat votul de neîncredere Guvernului și în legătură cu acestea, reclamantul

și-a dat demisia în fața Președintelui Republicii Moldova.

Declară că, toate afirmațiile pârâtului Igor Dodon sunt totalmente false și au

lezat onoarea sa, demnitatea, precum și reputația sa profesională.

Indică că, la 27 octombrie 2015, pârâtului Igor Dodon i-a fost adresată o cerere

prealabilă pe care pârâtul a recepționat-o la data de 10 noiembrie 2015, și i s-a

solicitat dezmințirea afirmațiilor defăimătoare și expunerea publică a scuzelor de

rigoare, însă nu a primit nici un răspuns.

Susține că, temeinicia solicitărilor expuse, atât în cererea prealabilă, cât și în

prezenta cerere este susținută de faptul că toate declarațiile din cadrul conferinței de

presă din 20 octombrie 2015, în partea ce vizează persoana reclamantului, sunt

totalmente false și lezează demnitatea, onoarea și reputația profesională a sa, care

sunt valori supreme protejate, atât de legislația națională, cât și de cea internațională.

Consideră că, pârâtul Igor Dodon a lansat informații cu un caracter acuzator fals,

or, acesta nu deține și nu a prezentat nici o probă în susținerea informațiilor în cauză

nici la momentul expunerii acestora, adică în cadrul conferinței din 20 octombrie

2015, nici ulterior.

Argumentează că, faptele despre care pârâtul a relevat în cadrul conferinței de

presă din 20 octombrie 2015, sunt mincinoase, lipsite de substrat factologic, afirmație

ce poate fi ușor verificată prin efectuarea solicitărilor de rigoare la autoritățile

corespunzătoare, care dețin aceste informații.

Mai menționează că, atât în perioada în care a a deținut mandatul de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova, cât și ulterior, fiind în funcția de Prim-ministru, a

depus declarațiile cu privire la venituri și proprietate în conformitate cu procedura și

condițiile reglementate de Legea nr.1264 din 19 iulie 2002 privind declararea și

controlul veniturilor și a proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere.

Afirmă că, nu deține vre-o cotă-parte în SRL „Caravita", nu deține nici-un lot de

teren vreo 2800 ha împreună cu Filat cumpărate la Odessa și nici nu poate fi apreciat

ca fiind monopolistul nr. 1 pe piața națională a chimicalelor.

Invocă precum că, este cert faptul că prin afirmarea unor fapte care sunt

orientate spre afilierea persoanei sale la persoane juridice și fizice, care sunt subiecți

ai unor procese penale precum și difuzarea altor informații reprobabile cu privire la

persoana sa, a avut loc afectarea negativă a imaginii lui, atât în calitatea de persoană

particulară, cât și în calitatea sa de persoană publică, iar la acea perioada și în

calitatea de persoană cu funcție de demnitate publică, generând, în consecință,

2

inclusiv condamnarea morală de către opinia publică, iar declarațiile pârâtului au

contribuit la distorsionarea imaginii sale în conștiința societății și a actorilor politici și

a afectat activitatea profesională de mai departe a acestuia, or, consecințele s-au

materializat, inclusiv prin depunerea și aprobarea moțiunii de cenzură împotriva

Guvernului, care a avut ca efect demisia sa din funcția de Prim-ministru.

Relevă că, prin defăimare i-au fost cauzate suferințe psihice de o gravitate

considerabilă, deoarece a fost lezată onoarea, demnitatea și reputația profesională,

pentru crearea cărora dânsul a muncit mulți ani, în societatea moldovenească, fiind o

personalitate notorie, atât în calitate de politician, cât și în calitate de persoană cu

funcții de demnitate publică, pe care le-a deținut.

Remarcă că, afirmațiile lansate de către pârât au generat neîncrederea societății

și a factorilor politici, contribuind la aprobarea de către parlament a moțiunii de

cenzură pe suspiciuni de corupție, fapt ce a dus la demisia sa din funcția de Prim-

ministru, iar acest motiv de demisie, rușinos în mod evident, i-a cauzat un prejudiciu

moral considerabil, or, timp de mai mult de 6 ani de carieră politică, și-a construit o

reputație ireproșabilă și o imagine credibilă în fața societății.

Mai remarcă că, în calitate de persoană privată a avut de suferit moral, deoarece

imaginea sa a fost lezată și în fața colegilor, rudelor, persoanelor cu care a avut relații

interpersonale, nelegate de funcția pe care o ocupa.

Afirmă că, gradul de răspândire a afirmațiilor este extrem de larg, portalurile

care au difuzat declarațiile pârâtului au fost accesate nelimitat de public, de

asemenea, acestea au constituit și subiecte de știri la mai multe posturi naționale de

televiziune.

Solicită, constatarea lezării onoarei, demnității și reputației sale profesionale

prin afirmațiile pârâtului Igor Dodon, expuse în cadrul conferinței de presă din 20

octombrie 2015, difuzate direct de portalul privesc.eu referitoare la persoana lui

Valeriu Streleț, ex-prim-ministru al Republicii Moldova, conform cărora acesta ar fi

partener în SRL „Caravita” cu careva cotă, că acesta ar fi cumpărat careva teren la

Odessa, precum și faptul că acesta ar fi deținut personal sau prin intermediul terțelor

persoane monopolul pe piața chimicalelor din Republica Moldova. Obligarea

pârâtului Igor Dodon să dezmintă public, personal, în cadrul unei conferințe de presă

la sediul PSRM, informațiile defăimătoare cu privire la persoana lui Valeriu Streleț,

ex-prim-ministru al Republicii Moldova, prin comunicarea publicului că Valeriu

Streleț nu este partener în SRL „Caravita" cu careva cotă, ca nu a cumpărat careva

teren la Odessa, precum și faptul că acesta nu deține personal sau prin intermediul

terțelor persoane monopolul pe piața chimicalelor din Republica Moldova. Încasarea

din contul pârâtului Igor Dodon în beneficiul reclamantului Valeriu Streleț a

despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat prin lezarea onoarei, demnității și

reputației profesionale în mărime de 100 000 lei. Încasarea din contul pârâtului Igor

Dodon în beneficiul reclamantului Valeriu Streleț a cheltuielilor de judecarea pricinii,

în suma de 3200 lei pentru plata taxei de stat, plus cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani. mun. Chișinău din 19 mai 2016 a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță, respingând acțiunea și-a argumentat concluziile prin faptul că, la

data de 20 octombrie 2015, pârâtul Igor Dodon, având funcția de președinte al

Partidului Socialiștilor din Republica Moldova a susținut o conferință de presă,

organizată la sediul partidului, conferință care a fost difuzată de mai multe instituții

mass-media, ulterior fiind preluată de diverse resurse de știri on-line, primul portal

care a difuzat conferința de presă fiind portalul www. privesc.eu. Deci, în ziua când a

3

avut loc conferința de presă a pârâtului, reclamantul a deținut funcția de Prim-

ministru al țării, circumstanță care sporește semnificativ limitele criticii la care poate

fi supus.

Totodată, de către prima instanță a fost atestat faptul că, pârâtul este deputat în

Parlament, președinte de partid politic, fapt care denotă statutul lui de persoană

publică.

În aceste circumstanțe, prima instanță a constatat că, reclamantul și pârâtul, în

mod inevitabil se expun verificării stricte a comportamentului și a modului lor de

viață, atât de jurnaliști, cât și de către publicul larg, și în consecință trebuie să dea

dovadă de un grad mai mare de toleranță.

De asemenea, prima instanță a reținut că, afirmațiile pârâtului care fac obiectul

acțiunii, reprezintă un veritabil discurs politic, pronunțat cu ocazia unei conferințe de

presă de un parlamentar și de un lider de partid aflat în opoziție și care reprezintă o

stare normală și inedită, pentru o societate democratică, iar în speță declarațiile

deputatului Igor Dodon se înscriu perfect în limitele situației social-politice care

domină la momentul actual și starea de spirit în societate.

Totodată, prima instanță a stabilit că, faptul nedeținerii de către reclamant a

cotă-parte din capitalul statutar al firmei SRL „Caravita”, nu este un criteriu decisiv

de a combate afirmația de parteneriat a companiilor SRL „Caravita” și SRL

„Bioprotect” și nu lipsesc de substrat factologic acest discurs, atât timp cât Valeriu

Streleț nu a contestat datele cu privire la faptul că este proprietarul acestuia din urmă

agent economic, iar afirmațiile pârâtului contestate de către reclamant, au fost făcute

în limbaj decent, fără atac murdar la persoana reclamantului și nu sunt de natură să

depășească limitele dreptului de exprimare.

Respingând pretenția principală a reclamantului referitor la recunoașterea

caracterului fals și defăimător al afirmațiilor făcute de către pârât, prima instanță a

respins și cerințele referitor la obligarea prezentării scuzelor, publicării dezmințirii și

încasarea prejudiciului moral, deoarece sunt secundare și subsecvente pretențiilor cu

privire la apărarea onoarei și demnității.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C.

Roșca și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 18 aprilie 2017, reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav

C. Roșca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele ierarhic inferioare au interpretat și

aplicat eronat legea și nu au aplicat legea materială care urma a fi aplicată.

Menționează că, instanța de apel în motivarea deciziei făcând trimitere la

prevederile art.8 lit. a) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 9 ali.(1) și

(2) din Legea cu privire șa statutul deputatului în Parlament, art.71 din Constituția

RM, care potrivit cărora deputatul în parlament nu poate fi tras la răspundere juridică

pentru opiniile politice și voturile exprimate în exercitarea mandatului, a invocat

imunitatea funcției de deputat a pârâtului, în cadrul conferinței de presă și că

declarațiile litigioase au fost lansate în exercitarea mandatului de deputat, însă

4

instanța de apel a analizat doar un fragment din discursul pârâtului Igor Dodon, care

oferă o viziune incompletă și distorsionată asupra caracterului declarațiilor acestuia.

Susține că, pe tot parcursul conferinței de presă, care a fost ținută înafara

sediului Parlamentului și în afara unor evenimente legate de activitatea parlamentară,

pârâtul Igor Dodon a reprezentat Partidul Socialiștilor din Republica Moldova și a

făcut declarații din numele și în interesele acestui partid și nicidecum nu constituie

opinie politică parlamentară exprimată în exercitarea mandatului de deputat al

Parlamentului.

Afirmă că, instanța de apel în motivarea soluției sale a făcut referire la

explicațiile Hotărârii Plenului al Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 24 decembrie

2012, însă în speța dată intimatul nu era în exercitarea atribuțiilor funcționale,

exercitarea funcției de mandat, iar în acest sens sunt relevante normele Capitolului III

al Legii nr. 39-XIII din 07 aprilie 1994, privind statutul deputatului în Parlament,

potrivit căreia deputatul este obligat să respecte cu strictețe Constituția, legile,

normele de etică și morală.

Declară că, instanța de apel în mod eronat a invocat obligația reclamantului de a

dovedi contrariul afirmațiilor lui Igor Dodon referitor la faptul că Valeriu Streleț ar fi

partener la SRL „Caravita” cu cota de 25 %, or sarcina probațiunii cu referire la

aceste circumstanțe și în temeiul Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la

libertatea de exprimare este pusă pe sarcina pârâtului. Or, chiar și în condițiile în care

declarațiile lui Igor Dodon ar fi judecați de valoare, acestea oricum urmează a fi

fundamentate pe o bază faptică, standard impus de CEDO.

Consideră că, în cauza dată nu este vorba de libertatea de exprimare a presei sau

a altor reprezentanți ai mass-media sau a publicului larg, dar afirmațiile unui

reprezentant de partid, din numele căruia a și făcut acele declarații.

Prin referința depusă la data de 20 iunie 2017,reprezentantul lui Igor Dodon,

avocatul Vadim Filipov a solicitat declararea ca inadmisibilă a cererii de recurs

depusă de către reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentului la data de 01 februarie 2017 (f. d. 250, Vol.I), însă la materialele

dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia de către ultimul.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

5

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Valeriu

Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

6

către reprezentantul lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului lui Valeriu Streleț, avocatul Vladislav C. Roșca se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

7