2rhc-48/17 — contestarea actului administrtiv

2rhc-48/17 — contestarea actului administrtiv (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Uzun dosarul nr. 2rhc-48/17

instanța de apel: V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva

instanța de recurs: G. Stratulat, Sv. Molodvan, D. Mardari

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de către Banca Comercială

“Energbank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Rinax-TVR” împotriva Societății cu răspundere limitată „Sacolit-Com”,

intervenient accesoriu Banca Comercială „Energbank” societate pe acțiuni cu privire

la declararea nulității contractului de gaj,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017, prin care a

fost respins recursul declarat de Banca Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni,

și menținută încheierea Curții de Apel Cahul din 09 decembrie 2016, prin care

cererea de explicare a deciziei Curții de Apel Cahul din 16 februarie 2015 a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 11 aprilie 2014 SRL „Rinax-TVR” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Sacolit-Com”, intervenient accesoriu BC „Energbank” SA

cu privire la declararea nulității contractului de gaj din 28 octombrie 2013 încheiat

între SRL „Sacolit-Com” și BC „Energbank” SA.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 10 aprilie 2012 între

SRL „Rinax-TVR” și SRL „Sacolit-Com” a fost încheiat contractul de investiție nr.

23, în temeiul căruia reclamantul s-a obligat să aloce în proprietatea pârâtului sume

de bani, alte mijloace materiale etc., iar SRL „Sacolit-Com” s-a obligat să reîntoarcă

investițiile în formă de producție agricolă, roada anului 2012. În vederea garantării

executării contractului de investiție, a fost încheiat contractul de fidejusiune fără

număr din 17 aprilie 2012, semnat între SRL „Rinax-TVR”, în calitate de creditor, și

Țolov Andrei - în calitatea de fidejusor.

1

În perioada anului 2012, fiind de bună-credință, reclamantul a alocat investiții

de aproximativ 4000000 lei în baza contractului încheiat, însă la mijlocul anului 2013

SRL „Sacolit-Com” a început să încalce prevederile contractului și a înregistrat

restanțe la plățile conform graficului, din care considerente SRL „Rinax-TVR” s-a

adresat cu acțiune în instanța de judecată de încasare în mod solidar de la SRL

„Sacolit-Com” și Țolov Andrei a datoriei de 7533609,65 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 27 septembrie 2013, în vederea

asigurării acțiunii, a fost aplicat sechestrul pe bunurile pârâților în sumă totală de

3399968,29 lei, iar la 27 septembrie 2013 executorul judecătoresc Constantiniuc

Vladislav a intentat procedura de executare pe marginea cazului dat, fiind întocmit la

30 septembrie 2013 procesul-verbal de sechestru.

Indică că Țolov Andrei a refuzat de a semna și consemna careva obiecții la

procesul - verbal de sechestru din 30 septembrie 2013, iar din numele SRL „Sacolit-

Com”, în temeiul art. 44 al. (3) Codul de executare al Republicii Moldova, a declarat

că bunurile agricole (recolta anului 2013) au fost gajate în favoarea BC „Energbank”

SA.

Asupra grâului și rapiței (recolta anului 2014) la situația din 30 septembrie

2013 nu erau stabilite careva interdicții sau grevări, respectiv se aflau în circuitul

civil.

Toate actele întocmite în procesul de executare au fost expediate în adresa

debitorilor la 07 octombrie 2013 și recepționate contrasemnătură la 09 octombrie

sechestrului, care avea extindere și asupra roadei din anul 2013 și 2014, SRL

„Sacolit-Com” nu-și mai putea realiza dreptul de a greva prin gaj convențional în

favoarea terților bunurile ce se aflau la păstrarea societății. Mai mult ca atât,

încheierea de aplicare a măsurii de asigurare din 30 septembrie 2013, inclusiv

procesul-verbal de sechestru a bunurilor din aceeași dată, au rămas în vigoare prin

neatacare.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2013, a fost admisă

acțiunea reclamantului și dispusă încasarea în mod solidar de la debitorii SRL

„Sacolit-Com” și Țolov Andrei a sumei de 4101539,16 lei.

Deoarece hotărârea judecătorească nu a fost contestată, a devenit irevocabilă

din data de 24 ianuarie 2014. Drept urmare SRL „Rinax-TVR” s-a adresat la 27

februarie 2014 către notarul Țurcan Daniela cu un demers privind înregistrarea

gajului legal. La aceeași dată, la orele 17.12, notarul a acceptat demersul și a efectuat

înscrierea în Registrul bunurilor mobile asupra avizului de înregistrare a gajului legal

nr. 218382 pe următoarele bunuri: rapiță de toamnă 137 ha din or. Taraclia pe

conturul 324, nr. cadastral al terenului agricol de la 8701324110 până la 8701324184

în cantitate de 247 tone, valoarea gajului per tonă 5000 lei, iar valoarea totală a

gajului – 1235000 lei; grâu de toamnă 40 ha din or. Taraclia pe conturul 326, nr.

cadastral al terenului agricol de la 8701326032 până la 8701326054 în cantitate

de 140 tone, valoarea gajului per tonă – 1900 lei, iar valoarea totală a gajului -

266000 lei; grâu de toamnă 120 ha din or. Taraclia pe conturul 328, nr. cadastral al

terenului agricol de la 8701328066 până la 8701328145 în cantitate de 140 tone,

valoarea gajului per tonă – 1900 lei, iar valoarea totală a gajului – 798000 lei. Deci,

suma totală a gajului a constituit 2299000 lei.

2

La 01 martie 2014 reclamantul a expediat în adresa societății debitoare

înștiințarea privind înregistrarea gajului legal, care a fost recepționată la 04 martie

2014, însă la 21 martie 2014 SRL „Rinax-TVR” a primit de la BC „Energbank” SA

informația precum că ultima la 28 octombrie 2013 a încheiat contractul de gaj asupra

acelorași bunuri – viitoarea roadă a anului 2014.

Reclamantul invocă nulitatea absolută a contractului de gaj fără număr din 28

octombrie 2013 și confirmarea de înregistrare a gajului convențional nr. 210268 din

28 octombrie 2013, ora 12.39, deoarece la situația din acea dată exista procesul-

verbal de sechestru din 30 septembrie 2013 emis de executorul judecătoresc

Constantiniuc Vladislav, care a și constituit temeiul juridic al gajului legal din 27

februarie 2014.

În circumstanțele date, SRL „Sacolit-Com” nu era în drept de a greva prin gaj

convențional în favoarea terților bunurile care anterior au fost sechestrate.

Cere reclamantul declararea nulității contractului de gaj fără număr din 28

octombrie 2013 încheiat între SRL „Sacolit-Com” și BC „Energbank” SA, cu

radierea din Registrul gajului bunurilor mobile a înscrisurilor făcute în baza acestui

contract de gaj.

Ulterior, la 13 iunie 2014, SRL „Rinax-TVR” a depus cerere de asigurare a

acțiunii (f.d.74, vol. I), care a fost admisă prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 13

iunie 2014, fiind aplicat sechestru pe bunurile ce aparțin SRL „Sacolit-Com” (recolta

cerealelor pe anul 2014) și anume: rapița de toamnă în cantitate de 137 ha, ce

urmează a fi recoltată de pe terenurile cu numărul cadastral de la 8701324110 până la

8701324184, 8701324203, amplasate în raionul Taraclia, or. Taraclia; grâul de

toamnă în cantitate de 395 ha, ce urmează a fi recoltat de pe terenurile cu numărul

cadastral de la 8701321372 până la 8701321392, 8701326032 până la 8701326054,

de la 8701327001 până la 8701327076, de la 8701328066 până la 8701328145,

de la 8701108113 pînă la 8701108214 amplasate în raionul Taraclia, or. Taraclia; orz

de toamnă în cantitate de 41 ha, ce urmează a fi recoltate de pe terenurile cu numărul

cadastral de la 8701324055 până la 8701324061, de la 8701324050 până la

8701324054, de la 8701324022 până la 8701324027, 8701324204, amplasare în

raionul Taraclia, or. Taraclia.

Nefiind de acord cu încheierea judecătorească, SRL „Sacolit-Com” și BC

„Energbank” SA au contestat-o în ordine de recurs.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 25 iulie 2014, au fost admise

recursurile declarate de SRL „Sacolit-Com” și BC „Energbank” SA, casată încheierea

Judecătoriei Taraclia din 13 iunie 2014 și soluționată problema în fond, fiind respinsă

cererea SRL „Rinax-TVR” de asigurare a acțiunii (f.d. 109, vol. I).

La 29 septembrie 2014 reclamantul a depus o cerere de extindere a

pretențiilor privind declararea nulității contractului de gaj fără număr din 20 martie

2014 încheiat între SRL „Sacolit-Com” și BC „Energbank” SA, cu radierea din

Registrul gajului bunurilor mobile a înscrisurilor făcute în baza acestuia; declararea

nulității contractului de gaj fără număr din 15 mai 2014 încheiat între SRL „Sacolit-

Com” și BC „Energbank” SA, cu radierea din Registrul bunurilor mobile a

înscrisurilor făcute în baza contractului de gaj fără număr din 15 mai 2014 (f.d.150-

151, vol. I).

3

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 30 septembrie 2014, reclamantul

SRL „Rinax-TVR” a fost obligat de a achita taxa de stat și de a prezenta dovada de

plată a acesteia la cererea privind extinderea pretențiilor (f.d.167, vol. I), iar prin

încheierea din 20 noiembrie 2014 a fost restituită reclamantului cererea de extindere a

pretențiilor în legătură cu neachitarea taxei de stat (f.d.192, vol. I).

În urma recursului declarat de către avocatul Pidghirnîi Radu, în interesele

SRL „Rinax-TVR”, Curtea de Apel Cahul a pronunțat la 16 februarie 2015 decizia

prin care a dispus admiterea cererii de recurs, casarea încheierii Judecătoriei Taraclia

din 20 noiembrie 2014 și restituirea pricinii la rejudecare la faza primirii cererii de

extindere a pretențiilor (f.d.242-245, vol. I).

La 14 octombrie 2016 BC „Energbank” SA a depus cerere cu privire la

explicarea deciziei Curții de Ape Cahul din 16 februarie 2015 (f.d.4, vol. III), în

motivarea căreia a indicat că prima instanță corect prin încheierea din 30 septembrie

2014 nu a dat curs cererii de extindere a pretențiilor pe motiv de neachitare a taxei de

stat. SRL „Rinax-TVR” însă, fără a se conforma termenului legal, a contestat cu

recurs încheierea Judecătoriei Taraclia din 20 noiembrie 2014. Deși BC „Energbank”

SA a invocat tardivitatea recursului declarat, Curtea de Apel Cahul prin decizia din

16 februarie 2015 a admis recursul formulat, a casat încheierea din 20 noiembrie

2014 și a dispus restituirea pricinii la faza de primire a cererii de extindere a

pretențiilor, motivându-și soluția pe faptul că reclamantului nu i-a fost comunicat

termenul, volumul și condițiile stabilite de instanță pentru achitarea taxei de stat.

Nu sunt întemeiate nici argumentele SRL „Rinax-TVR” precum că este

ilegală impunerea cu taxă de stat a cerințelor suplimentare, de vreme ce acțiunea de

bază nu a fost impusă cu o astfel de plată pecuniară, or art. 88 al. (2) CPC indică

contrariul.

În afara ședințelor de judecată, prima instanță a admis cererea SRL „Rinax-

TVR” de reclamare a probelor, iar BC „Energbank” SA a recepționat demersul

instanței privind furnizarea informației, care de fapt nu se referă esența cauzei.

În circumstanțele date, Curtea de Apel Cahul urmează să explice băncii dacă

este necesar și obligatoriu pentru prima instanță de a adopta careva acte judecătorești

asupra fondului pricinii, în situația în care cauza a fost restituită abia la faza primirii

cererii de extindere a pretențiilor; dacă urmează prima instanță să adopte o încheiere

de nu dat curs a cererii de extindere a pretențiilor și să determine termenul, volumul

și condițiile pentru achitarea taxei de stat; dacă urmează instanța să emită o încheiere

de nu dat curs a acțiunii inițiale și să determine termenul, volumul și condițiile pentru

achitarea taxei de stat; dacă a constatat și/sau reținut Curtea de Apel Cahul precum că

recursul declarat de SRL „Rinax-TVR” este unul tardiv și dacă recurentul a prezentat

motive ce ar justifica depășirea termenului legal de declarare a cererii de recurs; care

au fost circumstanțele obiective ce au determinat instanța de recurs de a admite

recursul formulat de SRL „Rinax-TVR”; s-a luat în considerație faptul că la ședința

din 20 noiembrie 2014 a participat și reprezentantul SRL „Rinax-TVR”, care la

aceeași dată a recepționat contrasemnătură încheierea de restituire a cererii de

extindere a pretențiilor.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 09 decembrie 2016, a fost respinsă

cererea de explicare a deciziei Curții de Apel Cahul din 16 februarie 2015.

4

Prin decizia Curții Supreme de justiție din 22 februarie 2017 a fost respins

recursul declarat de Banca Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni, și

menținută încheierea instanței de apel.

La 21 martie 2017, Banca Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni a

depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea

cererii de revizuire și casarea deciziei instanței de recurs cu rejudecarea recursului.

În motivarea cererii de revizuire a invocat precum că Curtea de Apel Cahul a

examinat cererea de explicare a deciziei Curții de Apel Cahul din 16 februarie 2015

în absența sa abuziv și nemotivat.

La fel, invocă i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.

6§1 din CEDO.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire,

instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

După cum se constată la caz, cererea de revizuire este depusă de către Banca

Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni, împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție din 22 februarie 2017, prin care a fost respins recursul declarat de Banca

Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni, și menținută încheierea Curții de Apel

Cahul din 09 decembrie 2016.

Este de reținut că deși, Banca Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni, a

depus cererea de revizuire împotriva actului de dispoziție al instanței de recurs,

ultimul nu a invocat nici un temei de declarare a revizuirii.

Sub aspectul dat se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din analiza textelor legale aplicabile, rezultă că revizuirea este o cale de atac

de retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai

în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Însă, prin prisma normei enunțate, la caz se constată că revizuentul Banca

Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni, în cererea de revizuire nu a invocat

nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea

hotărârii, ci a oferit împrejurări ce țin de nerespectarea normelor de drept procedural

de către instanțe, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de această normă.

În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea în sensul declarat se

pretinde nu corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei

hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și

celor internaționale.

Astfel, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine

principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6 al

5

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra

Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea

raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat,

care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la

principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe

cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire depusă de BC “Energbank” SA ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Banca

Comercială “Energbank” Societate pe Acțiuni împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție din 22 februarie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

Societății cu răspundere limitată „Rinax-TVR” împotriva Societății cu răspundere

limitată „Sacolit-Com”, intervenient accesoriu Banca Comercială „Energbank”

societate pe acțiuni cu privire la declararea nulității contractului de gaj.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, /semnătura/ Valentina Clevadî

judecători /semnătura/ Dumitru Mardari

/semnătura/ Galina Stratulat

Copia corespunde originalului Galina Stratulat

6