2ra-1172/17 — compensației pentru bunurile confiscate

prima instanță: G. Grib dosarul nr. 2ra-1172/17

instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

22 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Ion Druță, Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul lui Ceban Boris, avocatul Fencovschi Eugeniu, împotriva deciziei Curții

de Apel Bălți din 12 ianuarie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Boris

împotriva Consiliului raional Ocnița cu privire la încasarea compensației pentru

bunurile confiscate în rezultatul represiunilor politice,

c o n s t a t ă

La 28 mai 2015 Ceban Boris a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului raional Ocnița cu privire la încasarea compensației pentru bunurile

confiscate în rezultatul represiunilor politice.

În motivarea acțiunii a invocat că, este nepotul lui Boico Maria, anul nașterii

1891, decedată la 30 mai 1975, care a fost deportată la 06 iulie 1949, locuitoare din

satul Naslavcea, raionul Ocnița, ulterior reabilitată. La deportare, averea bunicii sale a

fost confiscată, fapt constatat prin hotărârea din 30 iunie 2014 a Judecătoriei

Dondușeni.

Menționează că, potrivit raportului de evaluare nr. 0344514 din 07 august 2014 al

Camerei de Comerț și Industrie și a raportului de evaluare a proprietății imobiliare din

07 august 2014 al Oficiului Cadastral Teritorial Ocnița, bunurile confiscate au fost

evaluate per total la suma de 523769 de lei.

Afirmă, că în baza certificatului de moștenitor legal nr. 7785 din 18 noiembrie

2014 a fost identificat ca moștenitor al averii succesorale a defunctei Boico Maria.

Susține că, la 19 noiembrie 2014 s-a adresat cu cerere împotriva Consiliului

raional Ocnița, solicitând restituirea valorii bunurilor confiscate, opinînd că

neexaminarea cererii date de către Consiliul raional Ocnița a dus la încălcarea

dreptului legal de a fi despăgubit.

Prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 28 septembrie 2015 s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Ceban Boris împotriva

Consiliului raional Ocnița cu privire la încasarea compensației pentru bunurile

confiscate.

1

În susținerea poziției, prima instanță a reținut că reclamantul nu a probat cerințele

înaintate, iar în lista documentelor anexate la cererea din 19 noiembrie 2014 înaintată

Consiliului raional Ocnița, nu se regăsește actul de naționalizare a averii.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2016 s-a respins apelul declarat de

Ceban Boris și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La 05 septembrie 2016, reprezentantul lui Ceban Boris, avocatul Fencovschi

Eugeniu, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2016,

solicitând casarea hotărârilor instanțelor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016 s-a admis recursul

declarat de avocatul Fencovschi Eugeniu, în interesele lui Ceban Boris. S-a casat

decizia Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2016, adoptată în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Ceban Boris împotriva Consiliului raional Ocnița cu

privire la încasarea compensației bănești pentru bunurile confiscate, cu remiterea

cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2017 s-a admis apelul declarat de

Ceban Boris, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 28 septembrie 2015 și

s-a emis o nouă hotărîre prin care, s-a respins acțiunea înaintată de Ceban Boris

împotriva Consiliului raional Ocnița cu privire la încasarea compensației bănești

pentru bunurile confiscate în rezultatul represiunilor politice, ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea poziției, instanța de apel a reținut că prin decizia Comisiei

speciale pentru restituirea averii confiscate în timpul represiunilor politice din cadrul

Consiliului raional Ocnița nr. 7/4 din 14 septembrie 2015, cererea înaintată de Ceban

Boris din 21 octombrie 2013 cu privire la compensarea bănească a averii confiscate a

fost satisfăcută, fiind restituită valoarea bunurilor confiscate în sumă totală de 39793

de lei, decizia în partea evaluării bunurilor imobile a fost bazată pe raportul OCT

Ocnița din 07 august 2014.

Totodată, instanța de apel a constatat că Ceban Boris nu a înaintat acțiunea cu

obiectul contestarea deciziei Comisiei speciale pentru restituirea averii confiscate în

timpul represiunilor politice din cadrul Consiliului raional Ocnița cu privire la

calcularea și restituirea valorii bunurilor confiscate.

La fel, instanța de apel a conchis că hotărîrile Judecătoriei Dondușeni din 10

februarie 2014 și 30 iunie 2014 nu sunt opozabile Consiliului raional Ocnița, deoarece

în cauzele din hotărîrile respective, ultimul nu a fost atras în calitate de intervenient

sau parte interesată.

Instanța de apel a reținut că Ceban Boris a înaintat acțiunea cu titlu de succesor al

bunicii sale, Boico Maria, însă la materialele cauzei nu este anexat un act confirmativ

al faptului că acțiunea a fost înaintată anume de persoanele care dețin dreptul material

de acțiune, părinții apelantului/copii Mariei Boico, or dacă persoana titulară a dreptului

la acțiune nu exercită drepturile sale, acestea nu urmează a fi exercitate de către

viitorul pasibil succesor legal, atît timp cît titularul dreptului la acțiune este în viață și

nu acordă împuterniciri speciale în sensul acționării din numele și pe contul său.

La 20 martie 2017 reprezentantul lui Ceban Boris, avocatul Fencovschi Eugeniu a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2017, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei ni hotărîri

de admitere integrală a revendicărilor solicitate.

2

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menționînd că

instanța de apel a încălcat normele de drept material și a apreciat eronat probele din

dosar, erori ce au condiționat soluționarea greșită a cauzei.

Susține, că decizia Comisiei speciale Ocnița nr.7/4 din 14 septembrie 2015 cu

privire la despăgubirea parțială a lui Ceban Boris, a fost emisă în timpul examinării

revendicărilor înaintate, depășind termenul legal de 6 luni.

Menționează, că hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 30 iunie 2014 este

opozabilă Consiliului raional Ocnița reieșind din dispozițiile art. 123 alin.(2) din Codul

de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

3

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul reține că recursul a fost declarat în termen, deoarece decizia Curții de

Apel Bălți din 12 ianuarie 2017 a fost recepționată de recurent și reprezentantul său la

27 ianuarie 2017, fapt confirmat prin semnăturile ultimilor aplicate pe avizele de

recepție nr.DS3118050570AR (f.d. 167) și nr.DS3118050571AR (f.d. 168), iar cererea

de recurs a fost depusă la 20 martie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului

aplicată pe plic (f.d.177).

În recurs se invocă precum că decizia Comisiei speciale Ocnița nr.7/4 din 14

septembrie 2015 cu privire la despăgubirea parțială a lui Ceban Boris, a fost emisă în

timpul examinării revendicărilor înaintate, depășind termenul legal de 6 luni. Acestea

nu pot fi reținute pe motiv că, potrivit art. 121 din Legea privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cererile de restituire a bunurilor

sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensații sînt examinate de

comisiile speciale create de autoritățile administrației publice locale a raioanelor,

municipiilor Chișinău și Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror

teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării.

Mai mult, reieșind din referința prezentată de intimat, Comisia respectivă,

efectuînd un șir de investigații în vederea stabilirii averii confiscate de la Boico Maria,

a avut necesitate de termen, or potrivit pct. 8 din Regulamentul privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor

politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, data depunerii

cererii la comisiile speciale se consideră data la care persoana reabilitată sau

moștenitorii acesteia au făcut demers pentru recuperarea bunurilor sau a valorii

acestora prin achitarea de compensații, cu condiția prezentării documentelor necesare.

Dacă persoana reabilitată sau moștenitorii acesteia nu dețin toate documentele

prevăzute în punctul 5 din prezentul Regulament, comisia specială recepționează

cererea solicitantului, acordîndu-i termen pentru depunerea ulterioară a acestora.

Termenul de 6 luni pentru adoptarea deciziei se calculează de la data cînd la cerere sînt

anexate toate documentele indicate în punctul 5 din prezentul Regulament.

Cu referire la cele invocate de reprezentantul recurentului precum că, hotărîrea

Judecătoriei Dondușeni din 30 iunie 2014 este opozabilă Consiliului raional Ocnița

reieșind din dispozițiile art. 123 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu le poate reține, deoarece prin încheierea Judecătoriei Edineț, sediul

Dondușeni din 30 martie 2017 s-a admis cererea de revizuire depusă de Consiliul

raional Ocnița și s-a casat hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 30 iunie 2014 (dosarul

nr. 2-405/14) la cererea înaintată de Ceban Boris, persoana interesată Primăria s.

Naslavcea, raionul Ocnița cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, cu

și dispunerea rejudecării cauzei pentru 02 mai 2017, ora 11.00 (f.d. 188-190), iar prin

încheierea Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 02 mai 2017 s-a încetat procesul

la cererea înaintată de Ceban Boris, persoana interesată Primăria s. Naslavcea, raionul

Ocnița cu privire la constatarea faptului confiscării averii bunicii sale, Boico Maria. S-

4

a explicat că nu se admite o nouă adresare în judecată a lui Ceban Boris cu privire la

același obiect și pe aceleași temeiuri (f.d.191-192). Prin urmare, dispozițiile art. 123

alin. (2) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în speță.

În acest sens, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de

recurs în esența lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de

reprezentantul recurentului și o apreciere a probelor efectuate de acesta care nu pot fi

puse la baza recursului, deoarece vizează temeinicia deciziei instanței de apel și ar

putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art.

432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept ale pricinii, iar forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil ce ar pune la îndoială legalitatea deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul lui Ceban Boris, avocatul Fencovschi

Eugeniu, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Ceban Boris, avocatul Fencovschi

Eugeniu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Luiza Gafton

5