2ra-2524/16 — încasarea compensatiei banesti pentru bunurile confiscate

dosarul nr. 2ra-2524/16

Prima instanță; Judecătoria Ocnița (jud: Gh. Grib)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Rățoi)

DECIZIE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către avocatul Fencovschi Eugeniu, în interesele

lui Ceban Boris, împotriva deciziei din 14 iunie 2016 a Curții de Apel Bălți,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Ceban Boris împotriva Consiliului rl Ocnița privind încasarea compensației bănești

pentru bunurile confiscate în rezultatul represiunilor politice,

c o n s t a t ă :

La data de 28.05.2015 Ceban Boris a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului rl Ocnița cu privire la încasarea compensației pentru bunurile

confiscate în rezultatul represiunilor politice.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, reclamantul este nepotul lui Boico Maria,

a.n.1891, decedată la 30.05.1975, care a fost deportată la 06.07.1949, locuitoare din

sat. Naslavcea, rl Ocnița, ulterior reabilitată. La deportare, averea bunicii sale a fost

confiscată, fapt constatat prin hotărârea din 30.06.2014 a Judecătoriei Dondușeni.

Menționează reclamantul că, conform raportului de evaluare nr. 0344514 din

07.08.2014 al Camerei de Comerț și Industrie și a raportului de evaluare a proprietății

imobiliare din 07.08.2014 al Oficiului Cadastral Teritorial Ocnița, bunurile confiscate

au fost evaluate per total la suma de 523769 lei. În baza certificatului de moștenitor

legal nr. 7785 din 18.11.2014 Ceban Boris a fost identificat ca moștenitor al averii

succesorale a defunctei Boico Maria.

Susține reclamantul că, la 19.11.2014 s-a adresat cu cerere împotriva Consiliului

rl Ocnița solicitând restituirea valorii bunurilor confiscate. În opinia reclamantului,

neexaminarea cererii date de către Consiliul rl Ocnița, a dus la încălcarea dreptului

legal de a fi despăgubit.

Prin hotărârea din 28.09.2015 a judecătoriei Ocnița s-a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată înaintată de Ceban Boris.

Prin decizia din 14 iunie 2016 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul depus de

Ceban Boris și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 05 septembrie 2016, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d.

1349 avocatul Fencovschi Eugeniu, în interesele lui Ceban Boris, a declarat recurs

împotriva deciziei din 14 iunie 2016 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

hotărârilor instanțelor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, hotărârile judecătorești contestate sunt

ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece la examinarea pricinii

instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a

dus la soluționarea greșită a pricinii.

Menționează recurentul că, în termenul de șase luni, prevăzut de art. 121 din

Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, Consiliul rl Ocnița nu a

oferit nici un răspuns la cererea înaintată privind acordarea compensației pentru

bunurile confiscate. Ori, intimatul nu a informat recurentul despre existența deciziei

Comisiei Speciale privind despăgubirea acestuia.

Susține recurentul că, dacă Comisia Specială s-ar fi conformat termenului de

examinare a cererii și ar fi emis decizia de acordare a compensației în interiorul

termenului (din 19.11.2014 până la 19.05.2015), acesta ar fi contestat actul

administrativ emis și nu refuzul comisiei.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 14 iunie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 04.07.2016 (f.d. 138).

Recursul declarat la data de 13 septembrie 2016 se consideră a fi declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii este anexat plicul poștal, care confirmă recepționarea

de către reprezentantul recurentului a deciziei contestate la data de 12.07.2016. (f.d.

151)

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de avocatul Fencovschi Eugeniu, în interesele lui Ceban Boris, și va casa

decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

2

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,

iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se

poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanță de apel adoptând soluția pe caz, prin prisma

verificării legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, expunându-se asupra

netemeiniciei pretențiilor înaintate de Ceban Boris, nu a elucidat toate circumstanțele

pricinii, prin ce se impune concluzia de a fi casată decizia instanței de apel, cu

remiterea pricinii la rejudecare.

Din materialele pricinii rezultă că Ceban Boris a înaintat acțiune în instanța de

judecată împotriva Consiliului rl Ocnița prin care a solicitat încasarea compensației

pentru bunurile confiscate în rezultatul represiunilor politice.

Judecind pricina, prima instanță, prin hotărârea din 28.09.2015, a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Ceban Boris, soluție

menținută și de instanța de apel prin decizia din 14 iunie 2016.

La adoptarea deciziei, instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în

judecată depusă de Ceban Boris este neîntemeiată, deoarece la materialele pricinii

este anexată copia deciziei Comisiei speciale nr. 7/4 din 14.09.2015 „Cu privire la

cererea lui Boris Ceban care solicită compensarea averii confiscate de la bunica

Boico Maria” a Consiliului rl Ocnița, prin care s-a decis compensarea lui Ceban Boris

a sumei bănești în mărime de 17253 lei pentru bunuri mobile și suma de 22540 lei

pentru bunuri imobile, în baza documentelor prezentate.

Tot aici, este de remarcat că în actul de arest din 02.08.1949 este indicată averea

confiscată de la bunica Boico Maria, care și a servit temei pentru emiterea deciziei

menționate. (f.d. 86)

În acest sens, Colegiul reține că instanța de apel și-a motivat decizia adoptată

doar în baza deciziei Comisiei speciale nr. 7/4 din 14.09.2015 a Consiliului rl Ocnița

și a actelor ce au stat la baza emiterii acestei decizii și anume actul de arest din

02.08.1949.

Însă, contrar prevederilor art. 373 Cod de procedură civilă, care obligă instanța

de apel de a verifica legalitatea și hotărârea primei instanțe în întregul ei, nu a luat în

considerare și faptul că prin hotărârea judecătoriei Dondușeni din 30 iunie 2014 s-a

constatat faptul juridic al confiscării averii bunicii lui Ceban Boris - Boico Maria,

deportată în anul 1949, fiind enumerată și averea confiscată (f.d.9).

3

Conform art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța

care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Astfel, în contextul dat, Colegiul relevă că hotărârea menționată supra, prin care

au fost stabilite anumite fapte juridice ale confiscării averii bunicii lui Ceban Boris -

Boico Maria, nu a fost apreciată sub aspectul pertinenței acesteia ca probă, deși

aceasta are puterea lucrului judecat, în sensul Convecției Europene pentru Drepturile

Omului și a Codului de procedură civilă.

Colegiul mai indică și la următoarele circumstanțe care impun trimiterea cauzei

la rejudecare.

Din materialele cauzei rezultă că instanța de fond a respins acțiunea înaintată

motivându-și soluția pe faptul că, reclamantul nu și-a probat cerințele.

Instanța de apel a respins apelul lui Ceban Boris și a menținut hotărârea primei

instanțe.

Respectiv, se impune concluzia că, a fost menținută hotărârea pronunțată nu

doar ca soluție, rezultat, dar ca și temei de respingere a acțiunii.

Însă, din decizia instanței de apel nu rezultă acest fapt.

Instanța de apel dispunând respingerea apelului a indicat la existența unei

hotărâri a Comisiei speciale prin care precum că Ceban Boris ar fi fost despăgubit.

Se impune concluzia că, instanța de apel totuși a stabilit existența probelor în

susținerea cerințelor înaintate de către reclamant.

În astfel de circumstanțe, când prima instanță a indicat la lipsa probelor,

hotărârea instanței de fond urma a fi anulată și adoptată o nouă hotărâre bazată pe un

alt temei, în condițiile în care s-a stabilit existența unui material probator.

Colegiul constată că, de fapt, instanța de apel, a menționat cadrul legal care

urmează a fi aplicat la judecarea cauzei, a expus în ordine cronologică evenimentele

din speță, fără, însă, a indica care totuși este temeiul pentru care se respinge acțiunea

lui Ceban Boris.

Concomitent, Colegiul reliefă că instanța de apel adoptând soluția la caz s-a

bazat în exclusivitate pe Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 35 din 24

octombrie 2003 cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale legii

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Or, instanțele de judecată urmau

să ia în considerare acest act, dar nu puteau să se bazeze în exclusivitate pe

prevederile acesteia în adoptarea soluției pe caz, deoarece hotărârea judecătorească se

adoptă rezultând din circumstanțele pricinii în raport cu normele de drept material și

procedural.

În acest sens, Colegiul precizează că în motivarea hotărârii judecătorești se

menționează circumstanțele pricinii, probele pe care se întemeiază concluziile

acesteia, argumentele invocate de către instanță la respingerea unor probe și legile de

care s-a călăuzit. Ori, în cazul în care s-a constatat corectitudinea și forța de

argumentare a unei hotărâri explicative, iar interpretarea prezentată în acest sens ar fi

ca posibilă soluție, instanțele de judecată trebuie să facă trimitere la normele de drept

incidente și nu la hotărârile explicative a Curții Supreme de Justiție.

4

Astfel, la rejudecarea pricinii instanța de apel urmează a examina aspectele

menționate supra prin prisma normelor de drept material aplicabile speței date în

raport cu pretențiile și obiecțiile ambelor părți.

Iar, abținerea instanței de apel de la furnizarea unui răspuns explicit constituie o

încălcare a art. 6 §1 CEDO, deoarece recurentului nu i-a fost acordată posibilitatea de

a cunoaște dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse și în ultimul caz,

motivele acestei respingeri.

De astfel, această posibilitate nu i s-a acordat nici instanței de recurs.

În aceste împrejurări, Colegiul consideră că nu se poate dispune posibilitatea

examinării soluției hotărârii contestate, deoarece în indicarea tuturor motivelor de

fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel, instanța de recurs nu are

criterii de apreciere a temeiniciei sau netemeiniciei soluției pronunțate.

Urmează a fi menționat faptul, că la rejudecarea pricinii instanța de apel

urmează să țină cont de cele menționate și în dependență de probele acumulate, să

emită o hotărâre întemeiată și legală.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanței de apel și

de a trimite pricina spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către avocatul Fencovschi Eugeniu, în interesele

lui Ceban Boris.

Se casează decizia din 14 iunie 2016 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ceban Boris împotriva

Consiliului rl Ocnița privind încasarea compensației bănești pentru bunurile

confiscate, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

5