3ra-659/17 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-659/17

Prima instanță: Judecătoria Briceni

Judecător: Elena Tverdohleb

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: Stela Procopciuc

Elena Grumeza

Adriana Garbuz

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Ala Cobăneanu

Judecători: Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” împotriva Biroului Vamal Nord, privind contestarea

actelor administrative și încasarea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Briceni din 22 decembrie 2016 prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 22 iulie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Nord, privind contestarea actelor

administrative și încasarea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 06 iunie 2016 Societatea cu Răspundere

Limitată „Linavan” prin intermediul Brokerului vamal SRE „Eximservice Broker”,

a depus la organul vamal declarația vamală electronică de import definitiv nr.2051 I

188, prin care au fost vămuite mărfuri lemnoase – scândurile pentru asamblarea

lăzilor de lemn din specii foioase (populus tremula) în formă de foi dreptunghiulare

cu dimensiunile 290x90x4 mm în volum de 4,19 m3, 495x30x4 mm în volum de

6,25 m3, 295x95x2,5 mm în volum de 22,92 m3, în total 33,36 m3, codul mărfii

1

44089095, în valoare totală în vamă de 39 980,49 lei, la prețul de 1 198,45 lei

pentru un m3, echivalentul a 60,33 dolari USD pentru un m3, importate de la OOO

„Лесцентр” regiunea Cernigovscaia, or. Borzna, str. Nezavisimosti, 124, Ucraina

(tipizata DVV-1, metoda 1).

Potrivit ordinului Serviciului Vamal nr. 01-1 din 04 ianuarie 2016 cu privire

la lista actelor necesare pentru efectuarea controlului documentar, Societatea cu

Răspundere Limitată „Linavan” la declarația vamală a anexat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 1/2016 din 04 ianuarie 2016, scrisoare de trăsură internațională

prevăzută de Convenția Tir din 1975 si de către hotărârea nr. 1086 din 25 noiembrie

1997 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a Convenției

vamale relativ la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR

nr. 0181655 din 03 iunie 2016, factura comercială (invoice) nr. 32 din 03 iunie

2016, declarația privind valoarea în vamă a mărfii din 06 iunie 2016, declarația

vamală a țării de export nr. 80518000/2016/000627 din 03 iunie 2016 în forma

electronică, specificația nr. 32 din 06 iunie 2016, certificat fitosanitar nr. 60/18-

6010/BX-578050, permis fitosanitar de import (tranzit) seria AP nr. 0037362 din 20

mai 2016, certificatul cheltuielilor de transport din 06 iunie 2016, scrisori ale

agenților economici oferta comercială din 19 aprilie 2016, lista de prețuri din 19

aprilie 2016, contract de vânzare-cumpărare specificația nr. 32 din 03 iunie 2016,

scrisoarea agenților economici fără număr fișa 1 din 07 iunie 2016, scrisoarea

agenților economici fără număr fișa 2 din 08 iunie 2016, declarația DVV-1 a valorii

în vamă a mărfii însoțite.

Menționează reclamantul că, Biroul Vamal Briceni nu a calculat valoarea în

vamă a mărfii după metoda 1 din Legea cu privire la tariful vamal, astfel au fost

încălcate drepturile plătitorului vamal. La solicitarea Biroului Vamal Briceni au fost

prezentate documentele suplimentare pentru a exclude situația calculării valorii în

vamă a mărfii după o altă metodă.

Colaboratorii vamali neîntemeiat au considerat imposibil și au refuzat

calcularea valorii în vamă a mărfii după metoda 1, pe motiv că nu au fost prezentate

toate actele necesare, fiind întocmit actul de inspecție din 06 iunie 2016, în care s-a

indicat despre existența suspiciunilor de subevaluare și a fost aplicată metoda 6/3 și

majorată valoarea mărfii în vamă cu suma de 29 605 lei.

Indică reclamantul că, la 09 iunie 2016 a depus cerere prealabilă asupra

actului de inspecției a organului vamal din 06 iunie 2016, prin care a fost dispusă

încasarea suplimentară a sumei de 6 063,11 lei, ceea ce constituie diferența dintre

sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2.

Consideră reclamantul că, în urma acțiunilor organului vamal i-a fost cauzat

prejudiciu nepatrimonial prin faptul că, pe parcursul a câteva zile neîntemeiat au fost

reținuți în vamă și obligați de a prezenta documente suplimentare pentru calcularea

valorii mărfii, motiv din care a cheltuit adăugător surse financiare, a suportat

cheltuieli aferente pentru întreținerea alimentară a șoferului camionului care

2

transporta marfa cu achitarea unui supliment la salariu. Activitatea Societății cu

Răspundere Limitată „Linavan” a fost tulburată pe motiv că, materia primă care era

importată a fost reținută neîntemeiat în vamă și a ajuns cu întârziere. Întreprinderea

a depășit termenii contractuali cu alte întreprinderi cărora urma a fi realizată marfa

finită, a pierdut clienți importanți și și-a știrbit reputația pe care a acumulat-o de-a

lungul activității.

Solicită reclamantul, admiterea acțiunii, anularea declarației vamale DVV-2 și

a declarației privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-2) cu menținerea

declarației vamale DVV-1 și a declarației vamale în varianta inițială (tipizata DVV-

1). Obligarea Biroului Vamal Briceni de a revizui modul de calculare a plăților

vamale pentru marfa lemnoasă importată la data de 06 iunie 2016 conform metodei

ce constituie diferența dintre sumele încasate conform DVV-1 și DVV-2. Încasarea

prejudiciului nepatrimonial în mărime de 5 000 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 22 decembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Briceni din 22 decembrie 2016.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 28 martie 2017

reprezentantul Societății cu Răspundere Limitată „Linavan” avocatul Odobescu

Ghenadie a contestat-o cu recurs prin intermediul oficiului poștal, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material și anume nu a aplicat corect legislația vamală, motiv din

care decizia este ilegală, nefondată și nemotivată. Instanța de apel urma să verifice

legalitatea actului de inspecție dar nu să determine dacă declarantul a prezentat

actele necesare. Instanța urma să verifice dacă organul vamal întemeiat a solicitat

acte suplimentare.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Societății cu

Răspundere Limitată „Linavan” avocatul Odobescu Ghenadie, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

3

La 16 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

Biroul Vamal Nord copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 19 iunie 2017, Biroul Vamal Nord a depus referință prin care a solicitat

declararea ca fiind inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Societății cu

Răspundere Limitată „Linavan” avocatul Odobescu Ghenadie.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Bălți din 21 februarie

2017 a fost expediată în adresa părților la data de 16 martie 2017 (vol. II, f.d.136),

iar cererea de recurs a fost depusă prin intermediul oficiului poștal la data de 24

martie 2017 (vol. II, f.d.172).

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiul ui civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei

4

de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în modul

corespunzător.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

5

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Linavan”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Ala Cobăneanu

Judecători: Ion Druță

Nicolae Craiu

6