2ra-1106/17 — recunoasterea valabilitătii tranzactiei de vânzare-cumpărare, recunoasterea ca cumpărător de bună-credintă asupra automobilului, recunoasterea ca ilegal refuzul privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului

2ra-1106/17 — recunoasterea valabilitătii tranzactiei de vânzare-cumpărare, recunoasterea ca cumpărător de bună-credintă asupra automobilului, recunoasterea ca ilegal refuzul privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Iorgov dosarul nr. 2ra-1106/17

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Elena Ganciu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Ganciu împotriva

Întreprinderii de Stat „Centru Resurselor Informaționale de Stat „Registru” și a

Societății pe acțiuni „BS-Leasing Grup”, intervenienți accesorii Mihai Darie, Ion

Baleca și executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu cu privire la recunoașterea

valabilității tranzacției de vânzare-cumpărare, recunoașterea ca cumpărător de

bună-credință asupra automobilului, recunoașterea ca ilegal refuzul privind

înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului, obligarea radierii

înregistrării dreptului de proprietate al SA „BS-Leasing Grup” și înregistrarea

dreptului său de proprietate asupra automobilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Elena Ganciu și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 16 iulie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 16 septembrie 2013, Elena Ganciu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS „Registru” și a SA „BS-Leasing

Grup”, intervenienți accesorii Mihai Darie, Ion Baleca și executorul judecătoresc

Ruslan Ciobanu cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției de vânzare-

cumpărare, recunoașterea ca cumpărător de bună-credință asupra automobilului,

recunoașterea ca ilegal refuzul privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra

automobilului, obligarea radierii înregistrării dreptului de proprietate al SA „BS-

Leasing Grup” și înregistrarea dreptului său de proprietate asupra automobilului de

model Hyundai Getz.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 10 aprilie 2013, a

încredințat lui Mihai Darie să-i achizițoneze automobilul de model Hyundai Getz

afișat prin intermediul site-ului specializat în publicarea anunțurilor de vânzări de

automobile www.mobile.de, transmițându-i suma de bani necesară.

1

Invocă că, la data de 12 aprilie 2013, prin intermediul lui Mihai Darie a

cumpărat de la Cabinetul de Avocat „Vasiliu M. Ionuț-Grigore”, cu sediul în

România, or. Iași, contra sumei de 8 000 lei românești, automobilul de model

Hyundai Getz, nr. de identificare KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004,

înmatriculat în România, cu scopul de a-l importa în Republica Moldova și a-l

deține în proprietate.

Afirmă că, în aceeași zi a traversat cu automobilul frontiera de stat moldo-

română prin postul vamal Leușeni-Albița, fiind vămuit cu titlul de import și

achitate accizele de import în mărime de 13 523 lei iar la data de 02 mai 2013, a

depus la Biroul de înmatriculare a transportului nr. 13 din mun. Chișinău o cerere,

prin care a solicitat luarea la evidență și eliberarea certificatului de înmatriculare a

mijlocului de transport, totodată, a prezentat nemijlocit automobilul și

documentația necesară în original, inclusiv certificatul de înmatriculare nr.

011036291, eliberat de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a

vehiculelor Iași a Ministerului administrației și internelor din România, cartea de

identitate a vehiculului, tipizatele TV-25 și PY 14, eliberate de postul vamal

Leușeni, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Cabinetul de Avocat

„Vasiliu M. Ionuț Grigore” și Mihail Darie la 12 aprilie 2013 și contractul de

vânzare-cumpărare încheiat între ea și Mihail Darie din 12 aprilie 2013. Careva

obiecții în privința actelor prezentate, cât și a mijlocului de transport examinat, nu

au fost invocate de către colaboratorii biroului de înmatriculare.

Relevă că, la expirarea termenului de o lună stabilit, Biroul de înmatriculare

a transportului nr. 13 nu i-a eliberat certificatul de înmatriculare, astfel, la data de

29 iulie 2013, a adresat ÎS „CRIS „Registru” o cerere prealabilă, prin care a

solicitat eliberarea certificatului de înmatriculare, care prin răspunsul din 14 august

2013 i-a comunicat că, conform Registrului de stat al transporturilor, automobilul

este deja înregistrat după SA „BS-Leasing Grup” cu nr. de înmatriculare C JM 412

și nu este radiat de la evidență, menționând și faptul că, conform hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 septembrie 2007, Ion Baleca a fost

obligat să restituie autoturismul companiei SA „BS-Leasing Grup”.

Consideră că, tranzacția de cumpărare a automobilului încheiată între ea și

Cabinetul de Avocat „Vasiliu M. Ionuț-Grigore”, prin intermediul lui Mihail Darie,

urmează a fi recunoscută valabilă, deoarece ea a dobândit automobilul în baza unui

temei juridic valabil, de la un proprietar autentic conform înregistrărilor de la

Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor Iași a

Ministerului administrației și internelor din România, iar conform tratatului

MOLROM din 06 iulie 1996, încheiat între Republica Moldova și România privind

asistența juridică în materie civilă și penală, actele care emană de la autoritățile

competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și

actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă și le atestă

autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără

vreo altă legalizare.

Susține că, pentru acest automobil a achitat prețul integral, conform

contractului de 8 000 lei românești, fapt confirmat prin chitanța nr. 292 din 12

2

aprilie 2013 și factura nr. 67 din 12 aprilie 2013, automobilul fiindu-i transmis

nemijlocit în posesie.

Consideră că, automobilul procurat din România și cel înregistrat în

Registrul de stat al transporturilor al Republicii Moldova după SA „BS-Leasing

Grup”, care bănuiește că este unul și același automobil, întrucât au aceleași date de

identificare, a fost exportat și înregistrat în România cu acordul SA „BS-Leasing

Grup” sau a persoanelor împuternicite de întreprindere cu un astfel de drept, însă,

acesta omite cu rea-credință radierea dreptului său din Registrul de stat al

transporturilor.

Susține că, nici ea și nici intermediarul Mihail Darie nu au cunoscut și nici

nu puteau să cunoască că există careva circumstanțe ce ar servi ca impediment la

înregistrarea dreptului de proprietate asupra automobilului, mai mult, acesta nu se

afla în căutare nici pe teritoriul Republicii Moldova și nici internațională,

traversând frontiera moldo-română la 12 aprilie 2013 fără careva interdicții, mai

mult, nu constituie obiectul unei sarcini de ridicare a acestuia de către organele de

poliție ca fiind în căutare, nu a fost declarat ca fiind furat, fapt confirmat prin

cazierul judiciar din 04 iulie 2013.

În acest context, consideră că, în calitate de dobânditor de bună-credință, are

dreptul de a dobândi în proprietate automobilul de model Hyundai Getz, deoarece

acesta nu a ieșit din posesia SA „BS-Leasing Grup” prin furt sau în alt mod fără

acordul acesteia, dar după cum reiese din scrisoarea ÎS „CRIS „Registru” din 14

august 2013 în baza unui contract de leasing, care presupune transmiterea

automobilului prin exprimarea acordulului de voință în baza unui act de predare-

primire unei persoane de încredere aleasă de această întreprindere sub propriul risc.

Astfel, invocă că, radierea de la evidență din Registrul de stat al

transporturilor a dreptului de proprietate al SA „BS-Leasing Grup” asupra

automobilului, se argumentează și prin prisma dobândirii acestui automobil în

calitate prezumată de dobânditor de bună-credință iar SA „BS-Leasing Grup” nu

va putea revendica automobilul, deoarece a fost dobândit cu titlul oneros și a ieșit

din posesia SA „BS-Leasing Grup” cu acordul întreprinderii.

Consideră că, ÎS „CRIS „Registru” ilegal a refuzat înregistrarea dreptului de

proprietate asupra automobilului.

Solicită recunoașterea valabilității tranzacției de vânzare-cumpărare a

automobilului de model Hyundai Getz, cu numărul de identificare

KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004, încheiată între ea, în calitate de

cumpărător și Cabinetul de Avocat „Vasiliu M. Ionuț-Grigore”, în calitate de

vânzător, prin intermediul lui Mihail Darie, recunoașterea sa ca dobânditor de

bună-credință al automobilului model Hyundai Getz, numărul de identificare

KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004 și radierea din Registrul de stat al

transporturilor înregistrarea dreptului de proprietate al SA „BS-Leasing Grup”

asupra automobilului de model Hyundai Getz, număr de identificare

KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004, recunoașterea ca ilegal refuzul ÎS

„CRIS „Registru” de a înregistra dreptul de proprietate al Elenei Ganciu asupra

automobililui și obligarea ÎS „CRIS „Registru” de a înregistra în Registrul de stat

3

al transporturilor dreptul său de proprietate asupra automobilului model Hyundai

Getz, număr de identificare KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004, cu

eliberarea certificatului de înmatriculare.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015 a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Respingând cerințele cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției de

vânzare-cumpărare a automobilului și recunoașterea reclamantei ca dobânditor de

bună-credință al automobilului de model Hyundai Getz, prima instanță și-a

argumentat concluzia prin faptul că, la data de 14 iunie 2004, a fost înmatriculat

automobilul de model Hyundai Getz, număr de identificare

KMHBU51HP4U199228 după SA „BS-Leasing Grup”, fiindu-i atribuit nr. de

înmatriculare C JM 412, iar prin contractul de leasing nr. L57.06.004 din 14 iunie

2004, SA „BS-Leasing Grup” a transmis automobilul enunțat în folosință

provizorie lui Ion Baleca până la data de 14 iunie 2007, însă acesta nu și-a executat

obligațiunile contractuale asumate, astfel, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 24 septembrie 2007 a fost reziliat contractul de leasing nr.

L57.06.004 din 14 iunie 2004 și obligat Ion Baleca să restituie automobilul de

model Hyundai Getz, nr. de înmatriculare C JM 412, fiind intentată procedura de

executare a titlului executoriu nr. 2-3011/07 din 24 septembrie 2007, emis de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.

Totodată, prima instanță a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare

din 12 aprilie 2013, Cabinetul de Avocat „Vasiliu M. Ionuț-Grigore” a vândut lui

Mihail Darie, persoana împuternicită de către Elena Ganciu, automobilul de model

Hyundai Getz, nr. de înmatriculare C JM 412, astfel, în posesia și folosința Elenei

Ganciu a intrat automobilul de model Hyundai Getz, anul producerii 2004, cu

numărul de identificare KMHBU51HP4U199228, dreptul de proprietate asupra

căruia îl deținea SA „BS-Leasing Grup”.

Prima instanță respingând cerința cu privire la radierea de la evidență din

Registrul de stat al transporturilor a dreptului de proprietate al SA „BS-Leasing

Grup”, și-a argumentat concluzia prin faptul că, Ion Baleca a înstrăinat automobilul

de model Hyundai Getz, nefiind proprietarul acestuia și fără acordul SA „BS-

Leasing Grup”, care era proprietarul și unica persoană îndreptățită să dispună de

bunul mobil, făcând trimitere la prevederile art. art. 315 alin. (1) și (2), 316 alin.

(2) și art. 930 alin. (2) din Codul civil.

În aceste circumstanțe, prima instanță a constatat că, refuzul ÎS „CRIS

„Registru” de a înregistra dreptul de proprietate al Elenei Ganciu asupra

automobilului enunțat este legal, mai mult ca atât, dreptul de proprietate asupra

automobilului de model Hyundai Getz, nr. de înmatriculare C JM 412 a fost

adjudecat prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 septembrie

2007, făcând trimitere la prevederile art. 331 alin. (2) din Codul civil și 123 alin.

(2) CPC.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Elena Ganciu și menținută hotărârea primei instanțe.

4

La data de 05 aprilie 2017, Elena Ganciu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, au interpretat eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar

probele, fapt care a dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Menționează că, instanțele de judecată au concluzionat că, careva temeiuri

pentru radierea dreptului de proprietate al SA „BS-Leasing Grup” asupra

automobilului de model Hyundai Getz nu sunt, ceea ce denotă neaplicarea în speță

a prevederilor tratatului nr. MOLROM din 06 iulie 1996, încheiat între Republica

Moldova și România cu privire la asistența juridică în materie civilă și penală, care

în art. 22 alin. (1) reglementează că, actele care emană de la autoritățile competente

sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub

semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă și le atestă autenticitatea

semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă

legalizare. Această dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și copiile de pe

aceste acte.

Relevă că, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Constituția RM,

Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și

tratatele la care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și

normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

Astfel, invocă că, ea a dobândit automobilul în baza unui temei juridic

valabil de la un proprietar autentic, conform certificatului de înmatriculare nr.

011036291, eliberat de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a

vehiculelor Iași a Ministerului administrației și internelor din România și a cărții de

identitate a automobilului de model Hyundai Getz, cu număr de identificare

KMHBU51HP4U199228, anul producerii 2004, ceea ce confirmă atât dreptul de

proprietate al vânzătorului, cât și dreptul de proprietate asupra automobilului, pe

care l-au deținut foștii proprietari din România.

Susține că, instanțele de judecată, aplicând prevederile tratatului nr.

MOLROM din 06 iulie 1996, urmau să aprecieze drept acte juridice valabile, care

atestă că dreptul de proprietate al SA „BS-Leasing Grup” nu mai este valabil,

deoarece a trecut consecutiv la alți titulari, circumstanță importantă și opozabilă și

autorităților din Republica Moldova în baza tratatului internațional enunțat.

Consideră că, instanțele de judecată dispunând de două informații

contradictorii cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate asupra

automobilului de model Hyundai Getz, urmau să dea o apreciere cu valoare

probatorie ultimei informații și, anume, a Direcției regim permise de conducere și

înmatriculare a vehiculelor Iași a Ministerului administrației si internelor din

România. Or, dacă această înregistrare reflectă o informație actuală valabilă și

necontestată de SA „BS-Leasing Grup”, rezultă că, automobilul de model Hyundai

5

Getz legal a ajuns în proprietatea vânzătorului, Cabinetul de Avocat „Vasiliu M.

Ionuț-Grigore”, iar anteriorul proprietar, SA „BS-Leasing Grup” cu rea-credință

omite radierea înregistrării dreptului său din Registrul de stat al transporturilor.

Afirmă că, a dobândit automobilul în baza unui temei juridic valabil,

confirmat de o autoritate competentă, de la un proprietar autentic, actual și valabil,

obținând, astfel, și dreptul de proprietate asupra automobilului conform

prevederilor art. 321 alin. (1) din Codul civil, care reglementează că, dreptul de

proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

Invocă că, SA „BS-Leasing Grup” nu contestă în instanță înscrierile

confirmate de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor

Iași a Ministerului administrației și internelor din România, ceea ce generează

concluzia că, nu sunt motive de anulare a înscrierilor sau își manifestă un acord la

efectuarea acestora, mai mult, nu a contestat dreptul său de proprietate.

Consideră că, nu este în obligația sa de a dovedi faptul că, SA „BS-Leasing

Grup” și-a dat acordul la înstrăinarea automobilului enunțat, deoarece Direcția

regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor Iași a Ministerului

administrației și internelor din România atestă înregistrarea consecutivă a dreptului

de proprietate deținut de mai multe persoane și, anume, SC „STADI Comp” SRL ,

Elena Leiba și Cabinetului de Avocat Ionuț Grigore.

Menționează că, SA „BS-Leasing Grup”, prin referință, admite că,

automobilul de model Hyundai Getz a trecut din proprietatea sa către primul

proprietar din România, SC „Stadi Comp” SRL prin intermediul persoanei căreia i-

a acordat încrederea de a dispune de automobil, Ion Baleca, totodată, invocând un

dezacord formal referitor la ilegalitatea dreptului de proprietate al SC „Stadi

Comp”, fără a înainta pretenții în modul corespunzător și a solicita revendicarea

acestui bun.

În aceste circumstanțe, consideră că, automobilul de model Hyundai Getz cu

nr. de identificare KMHBU51HP4U199228 a ieșit din proprietatea SA „BS-

Leasing Grup”, fapt care generează radierea dreptului de proprietate al acestuia din

Registrul de stat al transporturilor, astfel, nu există motive de a-l considera

proprietar al automobilului.

De asemenea, invocă că, instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere

certificatului de înmatriculare nr. 011036291, eliberat de Direcția regim permise de

conducere și înmatriculare a vehiculelor Iași a Ministerului administrației și

internelor din România și cărții de identitate a automobilului litigios, ce confirmă

dreptul de proprietate al vânzătorului.

Relevă că, instanța de apel a concluzionat că, prin prisma art. 331 alin. (2)

din Codul civil, se interzice recunoașterea dreptului de proprietate al

dobânditorului de bună-credință în cazul în care bunul mobil a ieșit din posesiunea

proprietarului contrar voinței lui, însă instanța nu a ținut cont de faptul că, conform

pct. 2.1 din contractului de leasing încheiat între SA „BS-Leasing Grup” și Ion

Baleca, transmiterea bunului către locatar are loc printr-un act de predare-primire

conform anexei nr. 2, astfel, automobilul de model Hyundai Getz fiind transmis

6

ultimului prin actul de predare-primire, a ieșit din posesia SA „BS-Leasing Grup”

cu acordul acesteia, mai mult ca atât, în cadrul procesului nu au fost administrate

probe ce ar confirma faptul că, ea este de rea-credință sau automobilul a fost furat,

pierdut sau a ieșit din posesiunea proprietarului contrar voinței lui.

Astfel, susține că, SA „BS-Leasing Grup” nu poate să-și exercite dreptul de

revendicare asupra automobilului de model Hyundai Getz conform prevederilor

art. 375 alin. (1) din Codul civil.

Consideră că, prima instanță eronat a apreciat hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 septembrie 2007 prin prisma prevederilor art. 123

alin. (2) CPC, deoarece această hotărâre nu reprezintă în sine o adjudecare a

dreptului de proprietate, dar a fost emisă în baza unei acțiuni de revendicare, care

vizează un debitor concret și creează obligații doar unei persoane concrete și nu se

răsfrânge asupra sa, or, prin prezenta acțiune nu se pretinde anularea obligațiilor lui

Ion Baleca față de SA „BS-Leasing Grup”, dar realizarea unui drept de proprietate

prezumat a fi cu titlu de bună-credință.

Susține că, hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24

septembrie 2007 cu privire la revendicarea automobilului nu poate produce careva

efecte în privința drepturilor sale asupra automobilului de model Hyundai Getz,

deoarece la momentul emiterii acestei hotărârii nu s-a putut ține cont de

circumstanțele invocate în prezenta acțiune, care au avut loc ulterior.

La fel, consideră că, nu este relevant speței faptul că, debitorul Ion Baleca

are obligații patrimoniale față de SA „BS-Leasing Grup” în temeiul contractului de

leasing sau în temeiul unei hotărâri judecătorești, care reconfirmă condițiile

contractului de leasing.

Invocă că, aprecierea greșită a certificatului de înmatriculare nr. 011036291

eliberat de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor Iași

a Ministerului administrației și internelor din România, a cărții de identitate a

automobilului de model Hyundai Getz cu numărul de identificare

KMHBU51HP4U199228, a actului de predare-primire încheiat între SA „BS-

Leasing Grup” și Ion Baleca, precum și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 septembrie 2007 au dus la încălcarea dreptului său de proprietate

prin neînregistrarea acestuia în Registrul de stat al transporturilor asupra

automobilului enunțat cu eliberarea certificatului de înmatriculare, drept de

proprietate garantat de art. 316 din Codul civil, art. 9 și art. 46 din Constituția

Republicii Moldova și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai invocă că, instanța de apel eronat a interpretat prevederile pct. 31 din

anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului RM nr. 1047 din 08 noiembrie 1999 cu privire

la reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în

Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și

remorcilor acestora, concluzionând că lipsește temei pentru radierea dreptului de

proprietate al SA „BS-Leasing Grup” asupra automobilului de model Hyundai

Getz, deoarece aceste prevederi se referă la radierea vehiculului din evidența

Registrului de stat al transporturilor, dar nu la radierea dreptului de proprietate.

7

Prin referința depusă la data de 07 iunie 2017 ÎS „CRIS „Registru” a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

Prin referința depusă la data de 16 iunie 2017 SA „BS-Leasing Grup” a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

8

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Elena Ganciu nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Elena Ganciu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Elenei Ganciu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Elena Ganciu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Maria Ghervas

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9