2ra-1124/17 — declararea nulă a contractelor de vînzare-cumpărare

prima instanță: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-1124/17

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Țurcan Ștefan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Țurcan

Ștefan împotriva Vioricăi Țurcan, Țurcan Dumitrița, Țurcan Marina, Țapeș

Lilia, Cerepanov Vitalii și Catruc Vitalii cu privire la declararea nulă a

contractelor de vînzare-cumpărare

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Țurcan Ștefan și menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015, prin care acțiunea a

fost respinsă,

constată:

La 22 martie 2010 Țurcan Ștefan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Vioricăi Țurcan, Țurcan Dumitrița, Țurcan Marina, Țapeș Lilia,

Cerepanov Vitalii și Catruc Vitalii cu privire la declararea nulă a contractelor de

vînzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că, că conform hotărîrii nr. 265 din 05

noiembrie 1998 împreună cu fosta soție Țurcan Viorica și copii minori Țurcan

Dumitrița și Țurcan Marina a privatizat apartamentul nr. 1 din mun. Chișinău,

str. Fantalului, 15 iar, în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată nr. 3711 din 14 august 1998, a

înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentul nr. 1 din str. Fantalului,

15, mun. Chișinău.

Din anul 1999 Țurcan Viorica nu a mai locuit în apartament iar, în anul

2000 a fost desfăcută căsătoria. La începutul anului 2003 din apartament au

1

plecat și copii minori să domicilieze cu fosta soție.

În 2003 a efectuat lucrări de reparație în apartament. Tot în anul 2003 a

plecat la lucru peste hotarele țării, lăsând apartamentul în gestiunea nepotului

Ursul Sergiu, care locuia în apartament și achita serviciile comunale.

La 23 august 2009 a revenit în Moldova și a depistat că apartamentul se

afla în posesia unor persoane străine și transformat în oficiu. La fel a depistat ca

din apartament au dispărut toate bunurile sale, și anume mobila, televizor,

veselă, aparate de telefon, instrumente, aparate electrocasnice, biblioteca și alte

obiecte prețioase Ulterior adresându-se la OCT Chișinău a aflat că nu mai este

proprietarul apartamentului.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 iulie

2004, la cererea fostei sale soții Țurcan Viorica din numele căreia a acționat

Profireanu Dumitru, a fost dispusă atribuirea apartamentului nr. 1 din mun.

Chișinău, str. Fantalului, 15, în proprietate privată Vioricăi Țurcan și copiilor

acestora Țurcan Dumitrița și Țurcan Marina și s-a încasat din contul Vioricăi

Țurcan în beneficiul lui Țurcan Ștefan o compensație bănească în sumă de 40

000 lei, pentru cota-parte a sa.

Țurcan Ștefan a contestat cu apel hotărîrea respectivă, iar prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2010 hotărârea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 06 iulie 2004 a fost casată, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii înaintate de Țurcan Viorica și restabilirea sa în

dreptul de proprietate.

Cu toate acestea este în imposibilitate să înregistreze dreptul său de

proprietate și să intre în posesia apartamentului deoarece la 22 decembrie 2006

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6096 autentificat de notarul V.

Filimon, apartamentul a fost vândut lui Țapeș Lilia și Cerepanov Vitalii, care la

25 decembrie 2006 au înregistrat dreptul de proprietate.

Ulterior conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2192 din 16 mai

2007 Țapeș Lilia și Cerepanov Vitalii au vândut bunul imobil lui Catruc Vitalii,

care-l folosește în scopuri nelocative.

Precizează că la moment nu are un alt loc de trai.

Consideră reclamantul că ambele contracte sunt lovite de nulitate ca

contrare legii cu încălcarea interdicției de a dispune de un bun, în temeiul art.

220 alin. (1) și art. 232 Cod civil.

Prin încheierea din 23 aprilie 2010 cauza civilă a fost acceptată spre

examinare (f.d.18, vol. I).

Prin încheierea din 23 aprilie 2010, la cererea reclamantului a fost aplicat

sechestrul pe apartamentul nr. 1, str. Fantalului, 15 mun. Chișinău (f.d.29, vol.

I).

La 15 mai 2014 Țurcan Ștefan a solicitat atragerea în calitate de copârâți

pe Țurcan Dumitrița și Țurcan Marina (f.d.82, vol. I).

Prin încheierea din 31 martie 2014 instanța a dispus atragerea Dumitriței

Țurcan și a Marinei Țurcan în calitate de copârâți.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015

2

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 noiembrie 2015 Țurcan Ștefan împotriva hotărârii Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015 a declarat apel prin care a

solicitat, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Țurcan Ștefan și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 19 noiembrie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă.

La 02 februarie 2017 Țurcan Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii în temeiul art. 432 alin.(2) lit. a), b) și c) CPC.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate, deoarece la examinarea

cauzei nu au fost constatate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii și au fost aplicate eronat normele de drept material, cât și

apreciate arbitrar probele prezentate.

Susține că instanța de apel nu a luat în considerație că, prin hotărîrea

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 iulie 2004 a fost constatată

încălcarea dreptului său de proprietate de către Țurcan Viorica

Or, la emiterea deciziei contestate instanțele nu au ținut cont de

prevederile art. 375 alin. (1) Cod civil în conformitate cu care, dacă un bun a

fost dobândit cu titlu oneros de la o persoană care nu a avut dreptul să-l

înstrăineze, proprietarul poate să-l revendice de la dobânditorul de bună-credință

numai în cazul în care bunul a fost pierdut de proprietar ori de persoana căreia

bunul a fost transmis de proprietar în posesiune sau dacă i-a fost furat unuia ori

altuia, sau a ieșit în alt mod din posesiunea acestora, fără voia lor.

Deci, susține recurentul că a fost privat ilegal de dreptul de proprietate,

deoarece nu se afla în țară și astfel despre procesul de judiciar din 2004 a aflat

doar în anul 2010.

Invocă recurentul și prevederile art. 351 și art. 369 Cod civil, în

conformitate cu care, în privința bunurilor proprietate comună pe cote-părți nu

se pot încheia acte de dispoziție decît cu acordul tuturor coproprietarilor.

Actele de dispoziție încheiate în lipsa unanimității sînt lovite de nulitate

relativă dacă se demonstrează că terțul este de rea-credință. În acest caz,

prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data cînd coproprietarul

care nu și-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența cauzei de

nulitate. Coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectînd dreptul de

preemțiune al celorlalți coproprietari.

Fiecare din coproprietarii devălmași poate dispune de bunul mobil

proprietate comună în devălmășie dacă acordul încheiat între ei nu prevede

altfel. Pentru actele de dispoziție asupra bunurilor imobile proprietate comună în

devălmășie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmași.

Actul juridic de dispoziție încheiat de unul dintre coproprietarii devălmași

3

poate fi declarat nul dacă se face dovadă că cealaltă parte știa sau trebuia să știe

despre acordul care limitează dreptul de dispoziție, despre faptul că ceilalți

coproprietari devălmași sînt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost

cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.

Astfel, susține Țurcan Ștefan că la examinarea pricinii instanțele nu au

efectuat o cercetare multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor

prezentate.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țurcan Ștefan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

4

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Țurcan Ștefan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de către Țurcan Ștefan se consideră inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5