2ra-1130/17 — rezoluțiunea contractului de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață

prima instanță: I. Busuioc dosarul nr. 2ra-1130/17

instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Paerele Maria, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Nicolai, succesor în drepturi

Oboroc Parascovia împotriva Mariei Paerele cu privire la rezoluțiunea contractului de

înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 prin care s-a

respins cererea Mariei Paerele privind repunerea în termen și s-a respins ca tardiv

apelul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 ianuarie

2014,

c o n s t a t ă :

La 13 decembrie 2013, Cebotari Nicolai a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Paerele cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a

imobilului cu condiția întreținerii pe viață.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 25

septembrie 2013, împreună cu soția sa, Alexandra Cibotari, care ulterior a decedat, au

încheiat contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață nr.

5259, obiectul căruia a constituit ap. 51 din str. Lech Kaczynski 10/1, mun. Chișinău,

cu dobânditorul Paerele Maria.

În temeiul contractului dat, Paerele Maria s-a obligat de a-i asigura pe

beneficiarii întreținerii cu hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, medicamente, precum și să

suporte cheltuieli pentru funeralii.

Susține că, pârâta Maria Paerele nu-și onorează obligațiile contractuale asumate,

iar el este nevoit de a-și acoperi cheltuielile necesare din mijloacele financiare

proprii, chiar și cheltuielile pentru funeraliile soției fiind suportate din contul lui.

1

Solicită reclamatul, rezoluțiunea contractului de înstrăinare a imobilului cu

condiția întreținerii pe viață nr. 5259 din 25 septembrie 2013, încheiat cu Paerele

Maria asupra ap. 51 din str. Lech Kaczynski 10/1 mun. Chișinău, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 ianuarie 2014, acțiunea

a fost admisă. A fost rezoluționat contractul de înstrăinare a apartamentului nr. 51 din

str. Lech Kaczynski 10/1, mun. Chișinău, cu condiția întreținerii pe viață, încheiat la

25 septembrie 2013 între Cebotari Nicolai, Cebotari Alexandra și Paerele Maria.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, a fost suspendată

examinarea cauzei date în ordine de apel, până la determinarea succesorului în

drepturi a lui Cebotari Nicolai, decedat la 30 aprilie 2014.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, a fost reluată

examinarea cauzei civile, în ordine de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, a fost respinsă

cererea Parascoviei Oboroc privind admiterea acesteia ca succesor în drepturi a lui

Cebotari Nicolai, decedat la 30 aprilie 2014.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, a fost repusă în termen

cererea de apel declarată de Paerele Maria, fiind admis apelul Mariei Paerele, casată

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 ianuarie 2014 și emisă o nouă

hotărâre sub formă de încheiere, prin care a fost încetat procesul pe motivul decesului

lui Nicolai Cebotari.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2015, a fost admis

recursul declarat de Oboroc Parascovia, casată integral încheierea Curții de Apel

Chișinău din 31 martie 2015 și emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin

care a fost admisă succesiunea în drepturile procedurale a Parascoviei Oboroc în

legătură cu ieșirea lui Nicolai Cebotari din raportul juridic litigios. A fost înlocuit

Cebotari Nicolai, decedat la 30 aprilie 2014, cu succesorul lui în drepturi Oboroc

Parascovia.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2015, a fost admis

recursul declarat de Parascovia Oboroc, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 31

martie 2015, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, a fost repus în termen

apelul declarat de Paerele Maria, admis apelul, casată hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 31 ianuarie 2014 și emisă o nouă hotărâre de respingere integrală a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, a fost recursul

declarat de Oboroc Parascovia, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie

2016, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători,

2

pentru rejudecare de la faza examinării cererii Mariei Paerele de repunere în termen a

apelului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 s-a respins cererea

Mariei Paerele privind repunerea în termen și s-a respins ca tardiv apelul declarat

împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 ianuarie 2014.

La 20 martie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 Cod de

procedură civilă, Paerele Maria a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu remiterea pricinii la

rejudecare în instanța de fond.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată,

considerând-o neîntemeiată și ilegală.

În acest sens, indică că, instanța de apel a interpretat eronat legea procesuală în

ceea ce ține de citarea părților și de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare.

Relatează că, instanța de apel nu a luat în considerație că prima instanță a

modificat termenul de procedură în sensul restricționării acestuia și fără a emite o

încheiere în acest sens, fiind astfel defavorizată în mod vizibil. Pe lângă aceasta

menționează că, nu a fost citată pentru ședința din 31.01.2014, iar hotărârea

pronunțată nu i-a fost expediată.

A mai indicat că, instanța de apel a respins apelul declarat, fără a se expune pe

fond.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Paerele Maria, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

3

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Paerele Maria, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Paerele Maria, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Paerele Maria, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5