3ra-609/17 — Contestarea actului administrativ, incasarea venitului ratat si cheltuielilor de judecată, repararea prejdiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actului administrativ, incasarea venitului ratat si cheltuielilor de judecată, repararea prejdiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-609/17 — Contestarea actului administrativ, incasarea venitului ratat si cheltuielilor de judecată, repararea prejdiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: Z. Aramă dosarul nr.3ra-609/17
instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, I. Cotruță
Î N C H E I E R E
14 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Ion Druță
Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu
Răspundere Limitată,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Barbacari Serafim
împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”
Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea facturii pentru energia
electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale, încasarea venitului ratat și a
cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, prin care a
fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Cas Natural Fenosa
Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea
Judecătoriei Cimișlia din 12 aprilie 2016 prin care acțiunea a fost admisă parțial,
c o n s t a t ă :
La 16 aprilie 2015 Barbacari Serafim a depus cererea de chemare în judecată
împotriva ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la anularea
facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale, încasarea
venitului ratat și a cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a invocat că la 11 februarie 2015 pârâtul i-a expediat
factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale prin care i-a
fost impusă spre plată suma de 406,06 lei pentru perioada de calcul 22 februarie
2013 - 16 martie 2013.
Consideră că factura pentru energia electrică este ilegală și pasibilă de a fi
anulată din motiv că în rezultatul așa-numitelor încălcări ale clauzelor contractuale
depistate, au fost emise Actul de prescripție și factura seria SV nr. 7026430124 din
21 martie 2013, potrivit căreia a fost obligat să achite suma de 1 064,92 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 17 martie 2014, menținută prin
decizia Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, factura respectivă și actul
de prescripție au fost anulate, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29
ianuarie 2015 recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014 și hotărârii Judecătoriei Cimișlia
din 17 martie 2014 a fost considerat inadmisibil.
Astfel, furnizorul de energie electrică a emis o nouă factură, bazându-se pe
același act de control și același act de prescripții, care au fost anulate prin hotărârea
Judecătoriei Cimișlia din 17 martie 2014, devenită irevocabilă prin încheierea Curții
Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2015.
Totodată, reiterează reclamantul că la 11 februarie 2015 pârâtul a întocmit
factura nr. SV 7026430154, potrivit căreia pentru perioada de calcul 22 februarie
2013-16 martie 2013 dânsul nu are careva restanțe la plata energiei electrice
consumate.
Consideră că prin întocmirea repetată a unei facturi și anume a facturii seria
SV nr. 7026430155 din 11 februarie 2015, în temeiul Actului de prescripție din 16
martie 2013 precum și prin întocmirea facturii din 21 martie 2013, i-a fost cauzat un
prejudiciu morale considerabil, pe care îl estimează la suma de 50 000 lei.
În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 1398 Cod civil și art. art. 1, 3,
14, 16, 18, 19, 25 al Legii contenciosului administrativ.
Solicită Barbacari Serafim anularea facturii pentru energia electrică în cazul
încălcării clauzelor contractuale seria SV nr. 7026430155 din 11 februarie 2015,
repararea prejudiciului moral cauzat prin întocmirea facturii respective în mărime de
20 000 lei, încasarea venitului ratat sub formă de salariu nerealizat pentru timpul
petrecut în instanțele de judecată în legătură cu participarea la examinarea pricinii,
în mărime de 1 895,4 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 500 lei ce
constituie prețul combustibilului pentru participarea la 2 ședințe de judecată la
Curtea de Apel Chișinău, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2
000 lei și repararea prejudiciului moral cauzat prin întocmirea facturii de plată din
24 martie 2013 în mărime de 30 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 12 aprilie 2016 acțiunea a fost admisă
parțial, fiind anulată factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor
contractuale seria SV nr. 7026430155 întocmită la 11 februarie 2015 în sumă de
406,06 lei și încasat din contul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL în
beneficiul lui Barbacari Serafim prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei cauzat ca
urmare a adoptării actului administrativ – factura pentru energia electrică în cazul
încălcării clauzelor contractuale seria SV nr. 7026430155 întocmită la 11 februarie
2015, cheltuielile de judecată în mărime de 500 lei suportate în legătură cu deplasarea
în instanța de judecată, venitul ratat în sumă de suma de 542,08 lei, prejudiciul moral
în mărime de 1 000 lei pentru adoptarea actului administrativ – factura pentru energia
electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale întocmită la 24 martie 2013, și
cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei civile nr. 3-12/15
în mărime de 2000 lei. Totodată a fost încasat din contul ÎCS „Gas Natural Fenosa
Furnizare Energie” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 250 lei, în
rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017 a fost respins apelul
declarat de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și menținută hotărârea
primei instanțe. Concomitent a fost încasat din contul ÎCS „Gas Natural Fenosa
Furnizare Energie” SRL în beneficiul lui Barbacari Serafim cheltuielile de asistență
juridică suportate în instanța de apel în mărime de 1000 lei și cheltuieli de transport
în sumă de 900 lei.
Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare cu referire la circumstanțele
cauzei au stabilit că în speța dedusă judecății, furnizorul de energie electrică a emis
factura seria SV nr. 7026430155 întocmită la 11 februarie 2015, bazându-se pe Actul
de control A 19504 din 16 martie 2013 și Actul de prescripție care au fost declarate
nule prin hotărârea instanței de judecată rămasă definitivă și irevocabilă și au reținut
că la 11 februarie 2015 de către furnizorul de energie electrică a fost întocmită factura
seria SV nr. 7026430154, potrivit căreia pentru perioada de calcul 22 februarie 2013-
16 martie 2013, Barbacari Serafim nu are careva restanțe la plata energiei electrice
consumate.
Totodată instanțele au apreciat critic invocările ÎCS „Gaz Natural Fenosa
Furnizare Energie” SRL cu referire la faptul că Barbacari Serafim nu a contestat
Actul nr. A19504 din 16 martie 2013 de depistare a încălcărilor clauzelor
contractuale și Actul de prescripție, ci a contestat cu cererea prealabilă doar factura
din 11 februarie 2015, și au reținut că la 16 martie 2013 reprezentanții furnizorului de
energie electrică au efectuat la domiciliul lui Barbacari Serafim un control al
echipamentului de măsurare a energiei electrice, în rezultatul căruia a fost întocmit
Actul-prescripție, prin care în sarcina consumatorului se punea schimbarea
branșamentului. Din start consumatorul și-a exprimat dezacordul cu Actul de
prescripție pe motiv că potrivit art.50 pct. 12 al Regulamentului nr. 393, exploatarea
branșamentului ține de obligațiunile operatorului de rețea și nu a consumatorului.
Sub aspectul dat instanțele au mai stabilit că la 21 martie 2013 furnizorul a
întocmit factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale,
care a fost contestată de consumatorul Barbacari Serafim la 30 martie 2013, iar
ulterior, fără a fi adus la cunoștința consumatorului, furnizorul de energie a emis
Actul nr. A19504 din 16 martie 2013 de depistare a încălcărilor clauzelor
contractuale.
Iar în context invocând prevederile art. 16, 123 CPC, instanțele au remarcat că
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 16 septembrie 2014 s-a expus asupra
faptului că actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale este un act
preparatoriu, ce nu atrage în sine careva efecte juridice, legalitatea căruia nu poate fi
verificată de instanța de contencios administrativ ca act separat, din care considerente
actul de control nu constituie obiect de contestare în contenciosul administrativ.
De asemenea, cu referire la prevederile art. art. 1422 alin. (1) Cod civil și art.
25 alin. (3), (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000,
ce reglementează repararea prejudiciului moral, instanțele ierarhic inferioare stabilind
că în urma eliberării facturii din 24 martie 2013 pentru energia electrică în cazul
încălcării clauzelor contractuale și facturii SV nr.7026430155 din 11 februarie 2015,
pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale Barbacari Serafim a
suferit disconfort și incomodități fiindu-i cauzate suferințe psihice prin emiterea
actelor administrative ilegale, au ajuns la concluzia privind necesitatea încasării din
contul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL în beneficiul lui Barbacari
Serafim a prejudiciului moral.
Totodată cu referire la reglementările art. 90 lit. k) CPC, instanțele au reținut
certificatul nr. 405 din 12 decembrie 2014 care atestă că Barbacari Serafim este
angajat la ÎS „Moldelectrica” și stabilind că Barbacari Serafim a participat la 7
ședințele de judecată pe cauza intentată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” cu privire
la contestarea actelor administrative și au încasat din contul pârâtului ÎCS „Red
Union Fenosa” în beneficiul lui Barbacari Serafim suma de 542,08 lei în contul
recuperării venitului ratat sub formă de salariu nerealizat pentru timpul petrecut în
instanțele de judecată la examinarea cauzei civile nr. 3ca-41/13.
Iar, prin prisma art. art. 82, 94 alin.(1). 96 alin. (1) CPC, instanțele a reținut
temeinica cerințelor înaintate de Barbacari Serafim cu privire la încasarea
cheltuielilor de judecată.
La 07 aprilie 2017 ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi prin care
acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a invocat că factura contestată a fost emisă în baza
Actului nr. A19504 din 16 martie 2013 de depistare a încălcării clauzelor
contractuale, iar instanțele de judecată examinând cerința de anulare a facturii SV
7026430155 din 11 februarie 2015, urmau să țină cont de legătura indispensabilă
dintre factură și Actul nr. A19504 din 16 martie 2013 de depistare a încălcării
clauzelor contractuale or, mărimea sumei din factură este în legătură cu Actul nr. A
19504 din 16 martie 2013 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, în care
este indicat tipul încălcării admise de Barbacari Serafim.
Astfel, din moment ce Actul nr. A 19504 din 16 martie 2013 de depistare a
încălcării clauzelor contractuale nu este contestat și anulat, acesta este legal și atrage
după sine legalitatea facturii nr. SV 7026430155 din 11 februarie 2015 în sumă de
406,06 lei.
Cât privește afirmațiile instanțelor referitoare la ilegalitatea Actului nr. A19504
din 16 martie 2013, susține că în cadrul procesului anterior privind anularea facturii,
obiectul litigiului a fost cercetarea condițiilor de valabilitate a facturii respectiv,
constatările instanțelor de judecată nu au relevanță pentru cazul dat, deoarece acestea
nu au fost în măsură să dea apreciere Actului nr. A19504 din 16 martie 2013.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
După cum rezultă din actele cauzei, decizia redactată a instanței de apel din 08
februarie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților inclusiv,
recurentului ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL la data de 20 martie
2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la dosar (f. d. 227 Vol. I).
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la data de 07 aprilie 2017, în termen.
La data de 28 aprilie 2017 în adresa intimatului Barbacari Serafim a fost
expediată copia recursului declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare
Energie” SRL cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.
Prin referința depusă, Barbacari Serafim a menționat că recurentul în cererea de
recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute de art. 432 al. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă, motiv pentru care recursul declarat de ÎCS
„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL urmează a fi considerat ca inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL este inadmisibil din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa
Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2),
(3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea
deciziei instanței de apel.
Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,
constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în
recursul declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa
Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Ion Druță
Maria Ghervas