3ra-970/16 — contestarea actului administrativ

3ra-970/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-970/16

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

Judecătorul: V. Ciumac

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov

M. Moraru

A. Minciuna

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu,

Judecători, Ion Druță. Mariana Pitic,

Nicolae Craiu și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Beșelea Ștefan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Beșelea Ștefan împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care cererea

de apel depusă de către Beșelea Ștefan a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 12 august 2015 a fost menținută,

A C O N S T A T A T :

La data de 04.06.2015 Beșelea Ștefan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL, solicitând anularea

deciziei ÎCS ”Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu privire la aplicarea

normelor de recalcul pentru neînregistrarea energiei electrice conform Regulamentului

pentru furnizarea și utilizare și iradierea 15 830,02 lei din factura pentru consum a

energiei electrice.

1

În motivarea cererii reclamantul a invocat, că în luna februarie a anului 2015, la

data primirii facturii pentru consum a energiei electrice, a observat că la rubrica sumă

neachitată pentru perioadele precedente era indicată suma de 15 830.02 lei, ceea ce nu

corespundea realității, dat fiind faptul că pentru luna ianuarie a aceluiași an nu a avut

nici o restanță la plata pentru consumul energiei electrice. Adresându-se la furnizorul

ÎCS”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL cu o cerere, prin care a rugat să i se

explice din care motive i s-a aplicat ca datorie așa sumă a fost informat în scris că ar fi

încălcat prevederile Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energie electrice,

aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrare al ANRL nr.393 din 15.12.2010 și

că actul de constatare a încălcărilor o să-i fie trimis prin poștă. Ulterior, la fel printr-o

scrisoare, a fost informat că e necesar să se prezinte la oficiul furnizorului pentru a

ridica actul de depistare a încălcărilor. La ridicarea actului de depistare a încălcărilor,

care a fost ridicat de reclamant personal la data de 09.04.2015 de la Oficiul ÎCS”Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL i s-au mai prezentat niște scrisori, prin care

furnizorul îl anunță că respectivul act de depistare a încălcărilor i s-a transmis prin

poștă și reclamantul nu l-ar fi ridicat. Declară Beșelea Ștefan că nu a fost informat

despre careva necesitate de ridicare a scrisorilor, mai ales că el a fost de câteva ori la

oficiul poștal din localitate pentru ridicarea pensiei de invaliditate. în actul de depistare

a încălcărilor contractuale nr. C 028162 a fost consemnat că ” s-a depistat conectarea

neautorizată la L.E.A Union Fenosa, evitând aparatul de măsură, iar printr-un alt act,

întocmit tot de reprezentanții furnizorului, careva iregularități la echipamentul de

măsurare nu au fost depistate. Se mai consemnează faptul, că Beșelea Ștefan nu a dorit

să contrasemneze actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale, ceea ce este

un fals.

Or, reclamantul nici nu i-a văzut pe respectivii domni reprezentanți ai furnizorului

pentru că la momentul respectiv nu se afla la domiciliu. Falsul în declarații se poate

observa în scrisoarea de ieșire nr. 0505/04434-20150131 care indică că, actul de

depistare a fost întocmit la dată de 20.01.2015, iar actul propriu-zis indică data de

22.01.2015, deci reiese că nici reprezentanții furnizorului nu știu precis când a fost

întocmit actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale. Mai există o încălcare

a prevederilor contractuale care prezumă și un contract semnat de ambele părți, ceea ce

până la momentul de față nu este, astfel între reclamant și furnizorul de energie

electrică nu există un contract.

La 23.04.2015 a depus cererea prealabilă pentru a rezolva divergențele apărute pe

cale legală. La data de 11.05.2015 a primit răspuns la cererea prealabilă depusă către

furnizor în care se consemnează faptul, că acțiunile furnizorului au fost perfect legale și

din aceste motive se păstrează acel recalcul făcut de ei. Specifică reclamantul cu toată

responsabilitatea că a respectat strict prevederile legale în domeniul consumării

energiei electrice.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 12 august 2015 a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Beșelea Ștefan împotriva ÎCS”Gas

2

Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL privind contestarea actului administrativ ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă a tuturor

probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în acțiune nu se încadrează în

prevederile legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, apelul depus de către

Beșelea Ștefan a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12

august 2015 a fost menținută.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 05 mai 2016, Beșelea Ștefan a depus

cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie instanței de

apel precum și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii înaintate.

În motivarea recursului a Beșelea Ștefan a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, fapt pentru care le consideră ca fiind

ilegale și neîntemeiate.

Mai mult, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei recurate, instanța de apel a

încălcat normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanța de apel nu a constatat și elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Cu referire la art. 432 alin.1, lit. b) CPC a indicat că, instanța de apel, a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată.

Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei se conchide că copia decizie contestate cu recurs a fost

expediată participanților la proces la 25 martie 2016, iar cererea de recusr a fost

declarată la 05 mai 2016, astfel, prin prisma art. 434 al. (1) CPC al RM, completul

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

va decide în lipsa acesteia.

La data de 26 mai 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa ÎCS”Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL cererea de recurs declarată de către Beșelea

Ștefan, cu înștiințarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinței.

Pînă la data examinării recursului depus de către Beșelea Ștefan, intimatul

ÎCS”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”SRL nu a depus referința în vederea

expunerii argumentelor vis-à-vis de cele înaintate.

3

În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Judecînd recursul în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de Beșelea Ștefan întemeiat și care urmează a fi admis cu

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și remiterea pricinii spre rejudecare în instanța

de apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Studiind materialele cauzei, Compeltul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a stabilit cu certitudine faptul

că la 24.11.2011 angajații ICS „RED Union Fenosa” SA au efectuat controlul

echipamentului de măsurare în privința contorului ce-i aparține consumatorului

Beșelea Ștefan.

În rezultatul controlului efectuat, a fost întocmit Actul C 028162 din

22.01.2015 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, prin care s-a depistat la

reclamantul Beșelea Ștefan conectarea neautorizată la LE A Union Fenosa, evitând

aparatul de măsură în mod ascuns. Consumatorul s-a conectat cu un cablu de la pilonul

care se află în ograda sa.

Din motive necunoscute instanței, din materialele cauzei s-a stabilit că

reclamantul nu a semnat actul de control.

Tot din materialele cauzei s-a stabilit, că conform recalcului NLC 7006259 la

procesul-verbal nr.28162 din 22.01.2015, s-a facturat consumatorului Beșelea Ștefan

pentru perioada 04.02.2014-22.01.2015, în total 352 zile, energie electrică în sumă

totală de 15 830.02 lei,(f.d. 8).

Ulterior, nefiind de acord cu actul de depistare a încălcării clauzelor

contractuale C 028162 din 22.01.2015 și cu factura de consum a energiei electrice,

calculată în temeiul aceluiași act, Beșelea Ștefan a înaintat o cerere prealabilă către

furnizorul ICS „RED Union Fenosa” SA, care însă prin răspunsul nr.0505/21163 din

06.05.2015 a fost respinsă.

Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanță a respins acțiunea ca fiind

nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, apelul depus de către

Beșelea Ștefan a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12

august 2015 a fost menținută.

4

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță în coraport cu probele

anexate la dosar, menționează că, decizia instanței de apel pronunțată pe marginea

pricinii respective portă un caracter prematur din următoarele considerente.

În susținerea poziției sus-enunțate, instanța de recurs, reține că la cazul din speță

nu sunt stabilite circumstanțele cu privire la modul și timpul de întocmire a actului de

control. Prin urmare, instanța de recurs reține că din materialele cauzei apare o

incertitudine cu privire la prezența recurentului /reclamant Beșelea Ștefan la momentul

întocmirii actului de depistare a încălcărilor, or, intimatul ICS „RED Union Fenosa”

SA prin intermediul reprezentantului său personal susține că la întocmirea actului de

control a fost prezentă o persoană terță, identitatea căreia nu s-a stabilit de către

instanța de apel.

Totodată, instanța de apel prematur s-a expus asupra înregistrărilor video, care nu

sunt anexate la materialele cauzei în vederea vizualizării acestora. Or, la cazul din

speță, acesta urma a fi anexat la materialele cauzei pe un suport de disc, cu stabilirea

locului, timpului fixat și a persoanelor care au participat la întocmirea lui, în caz

contrar acesta nu poate fi considerat drept o probă pertinentă, concludentă și utilă. Iar,

prin prisma art. 118, al. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe

care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că la rejudecare, instanța de

apel urmează să vizualizeze materialele video în modul stabilit și coraportul acestora

cu examinarea pricinii în fond. Totodată, instanța de apel la rejudecarea apelului,

urmează să identifice cu strictețe persoanele care au participat la întocmirea actului de

control la data efectuării acestuia, or, potrivit art. 442, al. (1), CPC, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Mai mult ca atît, instanța de recurs reține că sub aspectul verificării actelor de

control care sunt datate diferit, instanța de apel urmează să verifice impactul adus

asupra examinării litigiului în cauză, or, neexaminarea unor acte sub toate aspectele

este considerată o eroare judiciară ce nu poate fi corectată de către instanța de recurs,

fapt pentru ce și survine necesitatea remiterii pricinii la rejudecare în cadrul instanței

de apel.

Totodată, instanța de recurs, constată faptul că instanța ierarhic inferioară la

momentul examinării litigiului nu a ținut cont și de prevederile Regulamentului pentru

furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de

administrare al ANRE nr. 393 din 15.12.2010, pct.173, care stipulează că Operatorul

de rețea este obligat să transmită furnizorului o copie de pe actul de depistare a

încălcării clauzelor contractuale în ziua întocmirii acestuia, precum și probele

corespunzătoare, care indică circumstanțele și mijloacele ce au condus la

5

neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică, or din

materialele cauzei nu este stabilit cu certitudine ziua ridicării actului de control de către

recurent precum și mijloacele probante care au condus la neînregistrarea sau

înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică.

Iar potrivit, aceluiași regulament aprobat prin Hotărîrea Consiliului de

administrare al ANRE nr. 393 din 15.12.2010, pct. 163 personalul operatorului de

rețea nu este în drept să efectueze controlul echipamentului de măsurare în lipsa

consumatorului final sau a reprezentantului acestuia. Personalul operatorului de rețea

este obligat să examineze vizual integritatea echipamentului de măsurare și sigiliile

aplicate fără a le deteriora sau viola. În cazul în care personalul operatorului de rețea

depistează că echipamentul de măsurare este deteriorat și/sau că sigiliile sînt violate, el

demonstrează încălcările respective consumatorului final. În scopul verificării schemei

de conectare a echipamentului de măsurare, după ce a examinat vizual echipamentul de

măsurare și sigiliile aplicate lui, personalul operatorului de rețea este în drept să

înlăture sigiliile aplicate de operatorul de rețea. Personalul operatorului de rețea, de

asemenea, este în drept să verifice integritatea liniei electrice pe segmentul dintre

punctul de delimitare și echipamentul de măsurare. În rezultatul controlului

echipamentului de măsurare și al sigiliilor aplicate și după verificarea integrității liniei

electrice pe segmentul dintre punctul de delimitare și echipamentul de măsurare,

personalul operatorului de rețea este obligat să întocmească un act de control în două

exemplare, cîte unul pentru fiecare parte, conform modelului aprobat de Agenție. Actul

de control urmează să fie contrasemnat de consumatorul final.

Astfel, că din probele prezentate de ICS „RED Union Fenosa” SA în sarcina

căruia este pusă probațiunea, nu rezultă cu certitudine că actul de control a fost

întocmit cu respectarea normelor legale stipulate mai sus.

Avînd în vederea cele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de

apel poartă un caracter prematur, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces

echitabil, fapt din care motive aceasta urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se

indică circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază

concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată, instanța de recurs reiterează și prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază

expres că, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel

6

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i

se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decît aceea din hotărîrea

atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și de

alți participanți la proces.

În sprijinul normelor naționale vine și reglementările Curții Europene, astfel,

instanța de recurs reiterează că, obligația de motivare a hotărîrilor judecătorești se

regăsește în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului și își

are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului

observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997),

combinat cu dreptul părților și că aceste observații și argumente să fie examinate în

mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligația de

motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea

drepturilor menționate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Beșelea Ștefan, a casa decizia instanței de apel restituind

pricina pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău în alt complet

de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de către Beșelea Ștefan.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Beșelea Ștefan

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie”

Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la contestarea actului administrativ, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

Judecători Ion Druță

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iuliana Oprea

7