2ra-925/17 — Încasarea datoriei și a chletuielilor de jduecată

2ra-925/17 — Încasarea datoriei și a chletuielilor de jduecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-925/17

Prima instanță: Jud. Bălți

Jud. S. Ghercavîi

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți:

AL.Gheorghieș, A. Albu, A.Toderaș

D E C I Z I E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Tamara Chișca Doneva

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinînd recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,

Incaso” reprezentată de avocatul Covaliov Natalia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso" Societatea cu Răspundere Limitată către Grițco Elena privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Grițco Elena, s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Bălți din 24 noiembrie 2015, s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a respins

acțiunea,

C O N S T A T Ă :

La 07 octombrie 2015 Întreprinderea Mixtă „Incaso" Societatea cu Răspundere

Limitată a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Grițco privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 iunie 2008 Consiliul municipal Bălți a

emis decizia nr.4/4 „Privind aprobarea tarifelor pentru evacuarea deșeurilor". La p.l

a fost stabilit tariful pentru o persoană de 6,40 lei pentru cei ce locuiesc în fondul

locativ amenajat și 11,40 lei pentru cei ce locuiesc în casele individuale.

A menționat că, Primăria municipiului Bălți în calitate de gestionar a dispus și

investit întreprinderea Municipală „ Terra Salubritate" SRL în calitate de operator,

1

conform contractului nr.2 din 21.09.2012, cu sarcina de a presta servicii de

salubritate ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul municipiului

Bălți.

Totodată a invocat că, operatorul a prestat în mod continuu cantitativ și calitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor tuturor beneficiarilor/ utilizatorilor de pe

teritoriul mun. Bălți, inclusiv și beneficiarului - Elena Grițco, la adresa mun. Bălți,

str. T. Vladimirescu, 32A, ap. 35.

A relevat că, operatorul lunar a expediat în adresa Elenei Grițco avizele de plată

în care se indica tariful lunar al costului serviciilor prestate de operator și datoria

acumulată pentru perioada anterioară. Însă, Elena Grițco nu a achitat serviciile

prestate, acumulând astfel o datorie în sumă de 481,40 lei.

Totodată a menționat că, operatorul prin contractul de cesiune din 16 august

2013, actul de predare-primire a creanțelor și factura de expediție a cesionat această

creanță. În august 2014 a fost expediată în adresa Elena Grițco o notificare despre

cesionarea creanței, totodată fiind informată despre faptul că în caz de neachitare a

datoriei va fi acționată în judecată, iar pe lângă suma datoriei va cere și încasarea

cheltuielilor de judecată, care ar putea duce la sporirea sumei datorate, însă pîrîta a

ignorat reclamația.

ÎM „Incaso" SRL a solicitat încasarea din contul Elenei Grițco a datoriei în

sumă de 418,40 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 53,60 lei, cheltuielile de

judecată pentru taxa de stat în sumă de 270 lei și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 800 lei.

Reclamanta a menționat că își întemeiază cerințele pe norma legală evidențiată

la art.619 alin.(l) din Codul civil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 24 noiembrie 2015 s-a admis integral

acțiunea înaintată de ÎM „Incaso" SRL împotriva Elenei Grițco privind încasarea

datoriei; s-a încasat datoria în sumă de 481,40 lei; dobânda de întârziere în sumă de

53,60 lei; cheltuielile de judecată sub formă de asistență juridică în sumă de 800,00

lei; s-a încasat de la Elena Grițco în beneficiul ÎM „Incaso" SRL și taxa de stat

270,00 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016 s-a admis cererea de

apel înaintată de Elena Grițco, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Bălți din 24 noiembrie

2015 și s-a emis o nouă hotărîre prin care: s-a respins cererea de chemare în judecată

depusă de ÎM „Incaso" SRL, ca neîntemeiată (f.d. 94-103).

La 06 martie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ,, Incaso” reprezentat de

avocatul Covaliov Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din

15 noiembrie 2016 (f.d. 116-118).

2

În motivarea cererii de recurs a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a intrepretat

în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Intimata Grițco Elena nu a depus referință la cererea de recurs înaintată de către

Societatea cu Răspundere Limitată ,, Incaso”.

În acest sens a invocat recurentul că instanța de apel eronat a constatat că

serviciile publice de gospodărie comunală furnizate/prestate pentru necesitățile

proprii se prestează doar în temeiul unui contract încheiat între părți.

Totodată, a invocat recurentul că instanța de apel, în motivarea respingerii

pretențiilor, neîntemeiat a constatat că recurentul nu a prezentat probe suficiente care

să confirme prestarea serviciilor de salubrizare, or în temeiul art. 123 alin. (6) CPC,

recurentul susține că este degrevat de obligația probațiunii în situația în care cealaltă

parte nu le-a negat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălții a fost pronunțată la

15 noiembrie 2016 și a fost expediată părților la 29 decembrie 2016 (f.d. 104), însă

careva probe ce ar confirma recepționarea deciziei de către Societatea cu Răspundere

Limitată ,, Incaso”, lipsesc.

Ca urmare, recursul depus la 06 martie 2017, este depus în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 31 mai 2017, recursul a fost declarat admisibil.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea

deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre cu admiterea parțială a cererii de chemare în judecată, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi probe.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Cu referire la esența obligației, instanța de recurs menționează următoarele:

3

Potrivit art. 556 alin. (1) și (2) din Codul civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract.

Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de

cesionar în drepturile ce decurg din creanță. Cesiunea creanței nu poate aduce

atingere drepturilor debitorului și nici nu poate face obligația acestuia mai oneroasă.

Articolul 557 din Codul civil prevede că, titularul unei creanțe o poate

transmite, fără consimțământul debitorului, unui terț dacă aceasta nu contravine

esenței obligației, înțelegerii dintre părți sau legii. Înțelegerea cu debitorul asupra

inadmisibilității cesiunii produce efecte doar atunci când acesta are un interes legitim

în acest sens.

În acest sens, pct. 1.2 din Contractul de cesiune a creanței din 16 august 2013

prevede că cedentul va cesiona creanța în faza prejudiciară, judiciară sau de

executare.

Punctul 1.4 din contractul respectiv, prevede că cedentul cesionează, iar

cesionarul preia toate drepturile de creanță ale creditorului, împreună cu drepturile

de garanție.

Conform, Deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 4/4 din 19 iunie 2008, au fost

aprobate tarifele pentru serviciile de salubritate prestate pe teritoriul municipiului

Bălți (f.d. 12).

Totodată, Primăria în calitate de gestionar a dispus și investit întreprinderea

Municipală „Terra Salubritate" conform contractului nr. 2 din 21 septembrie 2012

(f.d. 10) în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de salubritate, ce

constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălți.

Respectiv, natura obligației reiese din serviciile de gospodărie comunală

prestate și anume servicii de salubrizare.

În acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402 din

24 octombrie 2002, prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală

furnizate/prestate sunt ansamblu de activități și acțiuni de interes public, desfășurate

sub autoritatea administrației publice locale la realizarea lucrărilor necesare în

gospodăria comunală. Salubrizarea, înverzirea localităților este totalitatea

activităților și lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare,

valorificare, neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și

maturatul, spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție,

deratizare și ecarisaj.

Prestarea serviciilor de salubritate reprezintă în sine realizarea obligațiilor

pozitive de către stat în vederea prevenirii poluării si protecției mediului înconjurător

realizată prin colectarea, evacuarea, sortarea, nimicirea deșeurilor.

4

În acest context, instanța de recurs consideră că, în speță urmează de aplicat

prin coroborare și actele normative care garantează dreptul la un mediu sănătos,

întrucît înglobează în sine un interes public inerent fiecărui locuitor al societății.

Astfel, dreptul la un mediu sănătos este garantat fiecărei persoane în egală

măsură, prin art. 8 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului, care

a fost aplicat prin ricoșeu de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele

Arrondelle împotriva Regatului Unit al Marii Britanie, Kyrtatos împotriva Greciei,

Apanasewcz împotriva Poloniei.

În acest sens, art. 8 alin. (2) din Convenția europeană pentru protecția

drepturilor omului statuează că, nu este admis amestecul unei autorități publice în

exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și

constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea

națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților

altora.

Deși, dreptul la un mediu sănătos este garantat de către Convenția europeană a

drepturilor omului, acesta implică și constrângerile legitime asupra drepturilor în

materie de mediu înconjurător, întrucît poate afecta drepturile și libertățile altora.

În cauza Gopez Ostra împotriva Spaniei, CEDO a constatat că, în cazul în care

chestiunea este analizată în termenii unei obligațiuni pozitive impusă Statului - de a

lua măsuri rezonabile și adecvate în vederea protejării drepturilor reclamantei

garantate de paragraful 1 al articolului 6 - conform doleanței reclamantei, sau în

termenii unei „ingerințe de către o autoritate publică" justificată în conformitate cu

paragraful 2 al articolului 8, principiile aplicabile sînt în mare măsură similare. În

ambele contexte, trebuie să se țină cont de echilibrul echitabil care trebuie stabilit

între interesele competitive a individului și cele ale comunității, în orice caz. Statul

se bucură de o anumită marjă de apreciere.

În continuare, chiar și în relație cu obligațiunile pozitive impuse de primul

paragraf al articolului 8, la stabilirea echilibrului cerut scopurile menționate în al

doilea paragraf pot avea o anumită relevanță (a se vedea, în special, hotărârea din 17

octombrie 1986 în cauza Rees împotriva Regatului Unit, seria A nr. 106, p. 15,

paragraful 37 și hotărârea din 21 februarie 1990 în cauza Rayner împotriva regatului

Unit, seria A nr. 172, p. 18, paragraful 41).

În acest sens, Legea nr. 1515 din 16 iunie 1993 privind protecția mediului

înconjurător, statuează că unul din principiile de bază al protecției mediului,

responsabilitatea tuturor persoanelor fizice și juridice pentru prejudiciul cauzat

mediului; prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum recuperarea pagubei,

5

cauzate mediului și componenților lui din contul persoanelor fizice și juridice care

au admis (chiar și inconștient sau din neglijență) dauna.

Prin urmare, Curtea conchide, că obligația de protecție a mediului este legală și

individuală impusă fiecărei persoane, ca parte a unei colectivități umane.

În acest sens, art. 3 alin. (4) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, prevede că la organizarea și dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie

comunală, interesul general al cetățenilor este prioritar.

În concluzie, instanța de recurs menționează că, se impune aplicarea în speță a

legislației prin coroborare a obligației individului de a preveni poluarea mediului,

asigurarea obligației pozitive a statului în vederea asigurării unui drept la un mediu

sănătos, respectarea drepturilor consumatorului.

Anume după această abordare, instanța de recurs, conchide că, obligația de a

încheia un contract de prestări servicii pentru efectuarea serviciilor de salubrizare

este imperativă ambelor părți atât, prestatorului de servicii cît și consumatorului, or

neîncheierea unui contract de prestări servicii și neacordarea serviciilor de

salubrizarea afectează direct dreptul celorlalți membri ai comunității la un mediu

sănătos.

Articolul 25 din Legea respectivă prevede că, persoanele fizice și juridice care

beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sânt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut

de contractul încheiat între operator și consumator.

Astfel, din prevederea legală citată reiese că serviciile publice de gospodărie

comunală se prestează, și respectiv se achită costul acestora, în baza contractelor

încheiate cu consumatorii.

Într-adevăr, legea impune obligația încheierii unui contract de prestări de

servicii ca generator de apariție a obligațiilor.

Mai mult ca atât, în acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, la art. 25 alin. (5) statuează că agenții economici care furnizează/prestează

servicii de gospodărie comunală fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare

a sumelor datorate, pot acționa conform prevederilor alin.(2)-(4).

Alineatele (2) - (4) al articolului respectiv stabilesc că, persoanele fizice și

juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sânt obligate să

achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator. Dacă suma datorată,

inclusiv penalitățile, nu a fost achitată în termenul stabilit în contract, operatorul

poate suspenda executarea contractului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare.

Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de gospodărie comunală se va

face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării plății, iar cheltuielile aferente

6

suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, vor fi suportate de

consumator. Dacă după suspendarea contractului (sau după debranșare)

consumatorul nu achită suma datorată, operatorul este în drept să acționeze

consumatorul în judecată.

Respectiv, Legea națională în vederea executării obligației pozitive a statului,

la un mediu sănătos, acordă dreptul prestatorului de a solicita contravaloarea

serviciilor prestate, conform facturilor primite, în pofida faptului neîncheierii unui

contract de prestări servicii.

Prin urmare, condiția impusă de lege este prestarea efectivă a serviciilor publice

de gospodărie comunală.

În acest sens, instanța de recurs reține că, după cum e menționat supra, serviciile

de salubrizare includ totalitatea activităților și lucrărilor de colectare, transportare,

sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) și depozitare a

deșeurilor menajere, precum și măturatul, spălatul și stropitul străzilor, înverzirea

lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și ecarisaj. Consumatorul este obligat să

achite pentru serviciile de salubrizare conform facturii primite.

În conformitate cu pct. 15, 17 din Regulamentul cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

191 din 19 februarie 2002, plata pentru transportul deșeurilor menajere solide se

calculează pentru o persoană și se percepe în baza normelor și tarifelor stabilite,

conform conturilor (chitanțelor), prezentate de prestatorul de servicii, și contractelor

încheiate în mod obligatoriu cu toți consumatorii, inclusiv cu proprietarii caselor

individuale, cu proprietarii și locatarii încăperilor cu altă destinație decât cea de

locuințe, anexate sau înglobate în/la blocurile locative, precum și a întreprinderilor

amplasate pe teritoriul aflat în folosința gestionarului blocului locativ. Plata pentru

transportul deșeurilor menajere lichide se efectuează pentru cantitatea transportată

de facto. Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la

proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza

conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de

furnizori gestionari sau prestatorii de servicii.

Având în vedere specificul serviciilor de salubrizare și anume interesul general

al comunității, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul localității,

se atestă că consumatorii nu pot invoca ca motiv de neachitare a acestui serviciu

lipsa probelor de prestare a acestuia sau refuzul de a i se presta serviciul dat.

7

Proprietarii sau locatarii - consumatori ai serviciilor comunale și necomunale,

au dreptul la debranșarea locuințelor ce le aparțin sau le închiriază de la sistemele de

asigurare cu servicii comunale și necomunale, însă potrivit art. 51 alin. (5) din Legea

nr. 75 din 30.04.2015, se interzice debranșarea de la serviciile comunale și

necomunale care constituie exigențele minimale pentru locuințe stabilite în funcție

de localitate.

La exigențe minimale pentru locuințe se referă inclusiv, potrivit art. 4 din Legea

respectivă, și evacuarea controlată a reziduurilor menajere.

În mod normal, se prezumă că persoana produce deșeuri menajere pe teritoriul

localității, iar noțiunea de salubrizare întrunește totalitatea activităților și lucrărilor

de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare

(incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul, spălatul și

stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și ecarisaj.

Mai mult ca atît, se subliniază că, prevederile capitolului VI al Regulamentului

cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și ne

comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă

nr. 191 din 19.02.2002, stabilesc modul de reducere a plăților în cazul nerespectării

volumului, termenului, calității serviciilor prestate. Prestarea calitativă a serviciului

public se prezumă până la proba contrarie.

În cazul în care consumatorul contestă calitatea și volumul serviciului prestat,

acesta poate să se adreseze administrației publice locale care a semnat contractul cu

prestatorul, solicitând verificarea faptelor invocate și/sau Agenției de protecție a

consumatorului, altor autorități împuternicite prin lege.

Administrația publică locală și/sau Agenția protecției consumatorului vor putea

verifica și confirma prin act eventualele neregularități ale serviciului prestat, care ar

servi ulterior drept temei pentru recalcularea prețului tarifat al serviciului public

pentru situația în cauză. Iar prestatorul va avea posibilitatea contestării actului în

modul prevăzut de lege.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele

recurentului că instanțele inferioare, în motivarea respingerii pretențiilor,

neîntemeiat au constatat că recurentul nu a prezentat probe suficiente care să

confirme prestarea serviciilor de salubrizare, or în speță, consumatorul, nu a

contestat volumul și calitatea serviciilor prestate, acestea fiind prezumate ca

efectuate de facto și în volum deplin.

De asemenea, Colegiul menționează că potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile (f.d. 35) Grițco Elena este proprietarul bunului imobil situat pe

8

adresa: mun. Bălți, str. T. Vladimirescu 32/A, ap. 35, adică pe teritoriul de prestare

a serviciilor de salubrizare.

Astfel, avînd calitatea de consumator al serviciilor de salubrizare, Grițco Elena,

are obligația imperativă de a achita pentru serviciile prestate.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 514 Cod civil, obligațiile

se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

În conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală, pornind de la domeniile de activitate ale

autorităților administrației publice locale de nivelul întâi stabilite la art.4 al Legii

privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează următoarele

competențe: decide înființarea instituțiilor publice de interes local, organizează

serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul

cheltuielilor bugetare, decide asupra regulilor de asigurare a curățeniei în localitate.

Prin decizia nr. 4/4 din 19 iunie 2008 Consiliul municipal Bălți a aprobat

tarifele pentru serviciile de salubrizare.

În acest sens, art. 29 alin. (1) lit. i) din Legea privind administrația publică

locală, pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice

locale de nivelul întâi, stabilite la art.4 alin.(l) din Legea privind descentralizarea

administrativă, primarul propune consiliului local schema de organizare și condițiile

de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, ia măsuri pentru buna

funcționare a serviciilor respective de gospodărie comunală.

Respectiv, atribuțiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală,

aparține autorităților administrației publice locale.

Totodată, în baza Legii nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea

administrativă, Primăria în calitate de gestionar a dispus și investit întreprinderea

Municipală „Terra Salubritate" conform contractului nr. 2 din 21 septembrie 2012

în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de salubritate, ce constau în

evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălți, începând cu data de 01

noiembrie 2012.

În acest sens, art. 10 lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală sînt

furnizate/prestate de operatori specializați (întreprinderi municipale și individuale,

societăți pe acțiuni, în comandită, societăți cu răspundere limitată, întreprinderi cu

alte forme juridice de organizare), care pot fi agenți economici, indiferent de forma

juridică de organizare.

Potrivit actului privind achitările pentru serviciile de salubrizare, cont personal

33740 a lui Grițco Elena (f.d. 15), emis de întreprinderea Municipală „Terra

9

Salubritate" soldul la 01 ianuarie 2014 a constituit – 197,90 lei, iar la 01 octombrie

2014 a constituit – 481,40 lei.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, după cum e stipulat supra,

obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

În conformitate cu art. 558 alin. (1) Cod civil, drepturile de creanță se transmit

cesionarului așa cum există în momentul transmiterii.

Astfel, luând în considerație actul privind achitările pentru serviciile de

salubrizare, cont personal 33740 a lui Grițco Elena (f.d. 15), emis de întreprinderea

Municipală „Terra Salubritate", urmează de încasat din contul lui Grițco Elena în

beneficiul întreprinderii Mixte „Incaso" SRL suma de 481,40 lei, compusă din plata

pentru serviciile de salubritate până la data de 01 octombrie 2014.

În conformitate cu art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li se

aplică dobânzii pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste

rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Articolul 585 din Codul civil statuează că, în cazul în care, conform legii sau

contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o

altă rată.

Potrivit cererii de chemare în judecată, ÎM „Incaso" SRL, a solicitat încasarea

din contul lui Grițco Elena datoria în mărime de 481,40 lei și anume acumulată pe

perioada ianuarie 2014 - septembrie 2015 ( datoria în mărime de 283,50 =15,75*2

persoane *9 luni + 197,90 lei datoria istorică restantă pentru anul 2013) a dobânzii

de întârziere în sumă de 53,60 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de

800 lei.

În acest sens, instanța de recurs relevă că potrivit, art. 617 alin. (1) din Codul

civil, dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea

creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somației.

Punerea debitorului în întârziere constă într-o manifestare de voință din partea

creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care

tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întârziere nu este

reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act, notificare,

telegramă. Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din partea

debitorului.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că prin reclamația expediată la

21 mai 2015 de SRL „Incaso" către Grițco Elena, recurenta a informat despre

cesiunea creanței și a solicitat achitarea datoriei totale de 481,40 lei ce urma a fi

10

achitată în termen de 5 zile, potrivit avizului de recepție (f.d. 30), reclamația a fost

recepționată de către Grițco Elena, la 25 mai 2015.

În acest sens, Colegiul consideră că instanța de fond legal și întemeiat a admis

solicitările întreprinderii Mixte „Incaso" SRL privind încasarea datoriei și dobânzii

de întârziere, având în vedere faptul că au fost anexate probe care să confirme

punerea în întârziere a intimatului prin aducerea la cunoștință a datoriei și termenelor

limită de rambursare.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de recurs

relevă următoarele.

Conform actului de primire-predare a serviciilor asistență juridică prestate nr.

20150119 din 11 august 2015, total spre plată urma a fi achitată suma de 800 lei (f.d.

34), din care 250 lei pentru studierea materialelor, 500 lei pentru întocmirea cererii

de chemare în judecată și 250 lei pentru autentificarea copiilor, 500 lei pentru

reprezentarea intereselor și susținerea cererii în ședința de judecată.

Prin ordinul nr. 1493 din 12 august 2015, întreprinderea Mixtă „Incaso" SRL a

achitat în contul avocatului Natalia Covaliov suma de 800 lei (f.d. 4).

În conformitate art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului. În acest context, art. 96 alin. (1) din Codul de

procedură civilă prevede că, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, învestită fiind cu

soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt

cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi respectate numai

în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în

limita unui cuantum rezonabil.

În acest context, instanța de recurs relevă, că avocatul Natalia Covaliov nu a

participat nici la o ședință de judecată, solicitând examinarea cauzei în lipsa acesteia.

În cauza dată, instanța de recurs cenzurând cuantumul cheltuielilor de judecată

pe care trebuie să le suporte intimatul, a apreciat, raportat la complexitatea activității

prestate de avocat că, suma de 200 lei este suficientă, avându-se în vedere și natura

litigiului în care s-a prestat asistența juridică.

Respectiv, urmează de încasat din contul Elenei Grițco în beneficiul

întreprinderii Mixte „Incaso" SRL suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli de asistență

juridică.

11

În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D e c i d e:

Se admite recursul declarat de întreprinderea Mixtă „Incaso" Societate cu

Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016 și

parțial hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 noiembrie 2015 în partea încasării

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 800 lei și în această

parte se emite o nouă hotărîrea prin care:

Se încasează din contul lui Elenei Grițco Valeriu, IDNP 0982805048684 în

beneficiul întreprinderii Mixte „Incaso" Societate cu Răspundere Limitată, cod fiscal

1009600029036, cod debitorial 2224026296, cod bancar VICBMD2X469 în BC

Victoriabank SA, cu sediul în mun. Chișinău șos. Hâncești, 138/1, cheltuieli pentru

asistență juridică în sumă de 200 lei (două sute lei), în total suma de 605 lei (șase

sute cinci lei).În rest se menține hotărîrea primei instanței.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători:

Tamara Chișca Doneva

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

12