2ra-2524/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-2524/15 Prima instanţă: A. Guţu Instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chicu şi A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată către Chetrari Stanislav cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2015, prin care apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bîlţi din 28 noiembrie 2014. ACONSTATAT: La 24 iulie 2014, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată către Chetrari Stanislav cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea pretenţiilor a invocat că Consiliul Municipal Bălţi la 19 iunie 2008 a emis decizia nr. 4/4 privind aprobarea tarifelor pentru evacuarea deşeurilor, unde la pct. l a fost stabilit tariful pentru o persoană de 6,40 lei pentru cei ce locuiesc în fondul locativ amenajat şi 11,40 lei pentru cei ce locuiesc în casele individuale. Totodată Primăria mun. Bălţi în calitate de gestionar a dispus şi investit Întreprinderea Municipală „Gospodaria Specializată Auto din Bălţi”, conform contractului nr. 10/11 din 03 ianuarie 2011 în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de salubritate ce constau în evacuarea deşeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălţi. 1 Reclamanta mai specifică faptul că operatorul a prestat în mod continuu, cantitativ şi calitativ serviciile publice de evacuare a deşeurilor, tuturor beneficiarilor/utilizatorilor de pe teritoriul mun.

Bălţi, inclusiv şi beneficiarului Chetrari Stanislav, la adresa mun. Bălţi str. Kutuzov, nr. 16/2, atribuindu-i cont personal pentru serviciile de salubritate prestate la această adresă. Operatorul lunar a expediat în adresa acestuia avizele de plată în care se indica tariful lunar a costului serviciilor prestate de operator, însă pîrîtul nu a achitat serviciile prestate acumulînd astfel o datorie în sumă de 1322,40 lei. Operatorul a continuat să-i expedieze avize de plată pentru datoria acumulată, ultimul aviz fiind expediat in luna februarie 2014. Mai menţionează reclamanta că operatorul prin contractul de cesiune din 17 februarie 2014, actul de predare-primire a creanţelor şi factura de expediţie a cesionat această creanţă companiei Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, care l-a notificat despre aceasta pe pîrît.

Reclamanta a încercat pe cale amiabilă să recupereze această datorie, expediind în adresa pîrîtului la 26 iunie 2014 o reclamaţie, dar fără nici un rezultat. Solicită Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată încasarea din contul lui Chetrari Stanislav în beneficiul său a datoriei în sumă de 1322,40 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 67,84 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 28 noiembrie 2014, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată către Chetrari Stanislav cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2015, apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bîlţi din 28 noiembrie 2014. La 17 august 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată a invocat faptul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi a încălcat normele de drept procedural.

Decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 08 iulie 2015 (f.d. 105), fiind recepţionat de către recurent la 13 iulie 2015 (f.d. 108). Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. La 09 septembrie 2015 în adresa intimatului Chetrari Stanislav a fost expediată copia recursului, iar la 12 octombrie 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa prin care intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea 2 depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de 3 drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4