2ra-1058/17 — încasarea penalității și dobînzii de întîrziere

prima instanță – A. Ciubotaru dosarul nr. 2ra-1058/17

instanța de apel –A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Iosip

Andrei în interesele Marianei Nimerenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nimerenco

Mariana împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Glorinal” cu privire la

încasarea penalității și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantei Nimerenco

Mariana, avocatul Iosip Andrei și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 03 iunie 2016 de respingere a acțiunii

c o n s t a t ă

La 28 ianuarie 2016, Nimerenco Mariana a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Glorinal”, prin care a

solicitat instanței încasarea penalității și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta Nimerenco Mariana a indicat că la

31 martie 2010 a încheiat cu SRL “Glorinal” contractul nr. 15-C/O, privind

investirea în construcția unui imobil.

Conform pct. 3.1 al contractului SRL „Glorinal” și-a asumat obligația să

construiască din contul investițiilor clientului și să predea în proprietate Marianei

Nimerenco bunul imobil conform Anexei nr. 1, apartamentul nr. 6, etajul 1,

blocul 1, din cadrul complexului locativ, situat pe str. Calea Orheiului 113/1, cu

suprafața totală de 42,4 m2, contra sumei de 26 734 Euro.

1

Susține reclamanta că, și-a exercitat obligațiile contractuale asumate și a

achitat în termen prețul apartamentului ce face obiect al contractului mai sus

menționat.

Succesiv, conform dispozițiilor pct. 10.2 al contractului nr. 15-C/O din 31

martie 2010, în vederea transmiterii imobilului mai sus indicat, compania urma să

asigure recepția finală a complexului locativ în conformitate cu prevederile

„Regulamentului de recepție finală a construcțiilor și instalațiilor aferente”,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 285 din 23 mai 1996,

în semestrul II al anului 2013.

Precizează reclamantul, că din motive necunoscute pînă în prezent

complexul locativ n-a fost dat în exploatare, astfel nu a fost asigurată recepția

finală și imobilul nu poate fi folosit conform destinației.

În opinia reclamantului faptul că, SRL „Glorinal” nu a executat toate

lucrările în vederea recepției finale a lucrărilor, conform termenului stabilit în pct.

10.2 al contractului, constituie o nerespectare a clauzelor contractuale.

Acțiunile/inacțiunile factorilor de decizie fac imposibilă exploatarea bunului

imobil, cauzând astfel prejudiciu direct reclamantei,

Mai menționează reclamantul că a adresat multiple pretenții verbale

pârâtului, iar la 04 decembrie 2015 a expediat o pretenție prin care a solicitat

repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea lucrărilor în vederea recepției

finale a lucrărilor, însă pînă în prezent cererea n-a fost soluționată.

Respectiv, neexaminarea de către SRL „Glorinal” a clauzelor stabilite în

contractul sus-menționat este o încălcare a obligațiilor asumate conform

contractului și prejudiciază direct dreptul de proprietate al reclamantei asupra ap.

6 bloc.1 din str. Calea Orheiului 113/1.

Cu concretizările ulterioare, cere, reclamanta constatarea încălcării de către

SRL „Glorinal” a termenului de dare în exploatare a obiectului imobiliar - ap. 6,

etajul 1, blocul 1 situat în mun. Chișinău, str. Calea Orheiului 113/1 cu suprafața

totală 42,4 m2 și încasarea de la SRL „Glorinal” în beneficiul său a sumei de 4

812 euro penalitate pentru întârziere și 8 094,90 euro dobânda de întârziere.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iunie 2016 s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către

Nimerenco Mariana împotriva SRL „Glorinal” cu privire la încasarea penalității

și dobânzii de întârziere.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul apelantei Nimerenco Mariana, avocatul

Iosip Andrei și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03

iunie 2016.

La 31 martie 2017 avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe,

prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea

unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii, în partea încasării penalității

legale.

2

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărârilor au

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Or, la art. 629 Cod civil legiuitorul a stabilit că penalitatea stabilită de lege

nu poate fi exclusă și nici micșorată anticipat prin acordul părților.

A mai indicat că conform art. 630 Cod civil, în cazuri excepționale, luându-

se în considerare toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea

clauzei penale disproporționat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se

țină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin

lege, ale creditorului.

Nu se admite reducerea penalității în cazul în care aceasta a fost plătită.

Deci, în situația creată și ținând cont că în cadrul examinării pricinii

reprezentatul SRL „Glorinal” a recunoscut că bunul imobil nu a fost dat în

explorare și nu a fost organizată recepția finală în termenul stabilit, intimatul este

impus la plata penalității legale.

A mai indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, însă a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Iosip Andrei

în interesele Marianei Nimerenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei

Nimerenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei

Nimerenco, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4