2ra-1058/17 — încasarea penalității și dobînzii de întîrziere

prima instanță – A. Ciubotaru dosarul nr. 2ra-1058/17 instanța de apel –A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru ÎNCHEIERE 14 iunie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nimerenco Mariana împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Glorinal” cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantei Nimerenco Mariana, avocatul Iosip Andrei și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 03 iunie 2016 de respingere a acțiunii c o n s t a t ă La 28 ianuarie 2016, Nimerenco Mariana a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Glorinal”, prin care a solicitat instanței încasarea penalității și a dobânzii de întârziere. În motivarea acțiunii depuse, reclamanta Nimerenco Mariana a indicat că la 31 martie 2010 a încheiat cu SRL “Glorinal” contractul nr. 15-C/O, privind investirea în construcția unui imobil. Conform pct. 3.1 al contractului SRL „Glorinal” și-a asumat obligația să construiască din contul investițiilor clientului și să predea în proprietate Marianei Nimerenco bunul imobil conform Anexei nr. 1, apartamentul nr. 6, etajul 1, blocul 1, din cadrul complexului locativ, situat pe str. Calea Orheiului 113/1, cu suprafața totală de 42,4 m2, contra sumei de 26 734 Euro.

1 Susține reclamanta că, și-a exercitat obligațiile contractuale asumate și a achitat în termen prețul apartamentului ce face obiect al contractului mai sus menționat. Succesiv, conform dispozițiilor pct. 10.2 al contractului nr. 15-C/O din 31 martie 2010, în vederea transmiterii imobilului mai sus indicat, compania urma să asigure recepția finală a complexului locativ în conformitate cu prevederile „Regulamentului de recepție finală a construcțiilor și instalațiilor aferente”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 285 din 23 mai 1996, în semestrul II al anului 2013. Precizează reclamantul, că din motive necunoscute pînă în prezent complexul locativ n-a fost dat în exploatare, astfel nu a fost asigurată recepția finală și imobilul nu poate fi folosit conform destinației.

În opinia reclamantului faptul că, SRL „Glorinal” nu a executat toate lucrările în vederea recepției finale a lucrărilor, conform termenului stabilit în pct. 10.2 al contractului, constituie o nerespectare a clauzelor contractuale. Acțiunile/inacțiunile factorilor de decizie fac imposibilă exploatarea bunului imobil, cauzând astfel prejudiciu direct reclamantei, Mai menționează reclamantul că a adresat multiple pretenții verbale pârâtului, iar la 04 decembrie 2015 a expediat o pretenție prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea lucrărilor în vederea recepției finale a lucrărilor, însă pînă în prezent cererea n-a fost soluționată. Respectiv, neexaminarea de către SRL „Glorinal” a clauzelor stabilite în contractul sus-menționat este o încălcare a obligațiilor asumate conform contractului și prejudiciază direct dreptul de proprietate al reclamantei asupra ap. 6 bloc.1 din str. Calea Orheiului 113/1.

Cu concretizările ulterioare, cere, reclamanta constatarea încălcării de către SRL „Glorinal” a termenului de dare în exploatare a obiectului imobiliar - ap. 6, etajul 1, blocul 1 situat în mun. Chișinău, str. Calea Orheiului 113/1 cu suprafața totală 42,4 m2 și încasarea de la SRL „Glorinal” în beneficiul său a sumei de 4 812 euro penalitate pentru întârziere și 8 094,90 euro dobânda de întârziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iunie 2016 s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Nimerenco Mariana împotriva SRL „Glorinal” cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantei Nimerenco Mariana, avocatul Iosip Andrei și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 03 iunie 2016. La 31 martie 2017 avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii, în partea încasării penalității legale. 2 În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărârilor au aplicat eronat normele de drept material și procedural. Or, la art. 629 Cod civil legiuitorul a stabilit că penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă și nici micșorată anticipat prin acordul părților. A mai indicat că conform art. 630 Cod civil, în cazuri excepționale, luându- se în considerare toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari.

La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Nu se admite reducerea penalității în cazul în care aceasta a fost plătită. Deci, în situația creată și ținând cont că în cadrul examinării pricinii reprezentatul SRL „Glorinal” a recunoscut că bunul imobil nu a fost dat în explorare și nu a fost organizată recepția finală în termenul stabilit, intimatul este impus la plata penalității legale. A mai indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, însă a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3 Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Iosip Andrei în interesele Marianei Nimerenco, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Iurie Bejenaru Galina Stratulat 4