2ra-1025/17 — încasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1025/17

Judecător: I. Secrieru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Grigore Cheltuitor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societate pe

Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Grigore Cheltuitor privind încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și a fost

casată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iunie 2016, SA „Apa Canal Chișinău” a depus în instanța de

judecată cerere împotriva lui Grigore Cheltuitor privind încasarea sumei.

În motivarea cererii s-a indicat că în baza contului personal nr. 1400433

deschis pe numele lui Grigore Cheltuitor, reclamantul a furnizat servicii de

alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate pentru imobilul nr.16, str. M.

Eminescu, com. Tohatin, mun. Chișinău.

Afirmă reclamantul, că la data de 08 iulie 2014, reprezentanții SA „Apă

Canal Chișinău” au depistat branșarea neautorizată la rețelele de alimentare cu

apă de către pârât.

Astfel a fost efectuat calculul pentru perioada din 17.06.2014 – 08.07.2014

și a înaintat spre plată suma de 20 853,63 lei.

La data de 25 iulie 2014, Comisia pentru examinarea încălcărilor în evidența

serviciilor de alimentare cu apă și evacuarea apelor uzate a adoptat decizia

privind efectuarea calcului conform actului cercetării stării evidenței și folosirii

apei din data de 08.07.2014,

În rezultatul neachitarii la timp a facturilor primite s-a format o datorie în

sumă de 21525,82 lei pentru perioada iulie 2014 - martie 2016.

Indică reclamantul, că în vederea soluționării amiabile a litigiului, la data de

03.05.2016, a transmis pârâtului reclamația nr. l 1/5-08/698, dar, care a rămas fară

răspuns. Solicită reclamantul încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 21525,82

lei și cheltuielile de judecată în sumă de 645,80 lei.

În drept și-a întemeiat reclamantul pretențiile în baza art.514, 572, 525, 667,

668, 617, 622 Cod civil, pct.pct. 9.4.1, 9.4.2 al Regulamentului de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din mun.

Chișinău nr.5/4 din data de 23.08.2008, art.25 al Legii serviciilor publice de

gospodărire comunală nr.l402 din data de 24.10.2002, pct.76 din Hotărârea

Guvernului nr.656 din data de 27.05.2002 cu privire la aprobarea regulamentului-

cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă și canalizare.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 11 octombrie 2016 reclamantul a

concretizat pretențiile, indicând că calculul prezentat inițial conform cererii de

chemare în judecată a fost efectuat pentru apa potabilă. În urma examinării cauzei

a stabilit că, de fapt, s-a înregistrat o branșare neautorizată la rețea în ceea ce

privește apa menajeră, pentru consumul fraudulos al căreia există o altă formulă

de calcul ce implică un alt cost pentru un m3 de apă (f.d. 34). Astfel, solicită

încasarea datoriei în mărime de 16928, 65 lei și a cheltuielilor pentru taxa de stat

în sumă de 645, 80 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016

acțiunea SA „Apa Canal Chișinău” împotriva lui Grigore Cheltuitor privind

încasarea sumei a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.57-f.d.60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, a fost admis

apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin

care, s-a admis acțiunea SA „Apă-Canal Chișinău”; s-a încasat de la Cheltuitor

Grigore în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” suma de 16928 lei 65 bani, taxa

de stat pentru depunerea acțiunii în mărime de 645, 80 lei și taxa de stat pentru

cererea de apel în mărime de 484 lei 35 bani. (f.d. 92-96).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 05 aprilie 2017, în termenul

prevăzut de lege, Grigore Cheltuitor a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 07 noiembrie 2016.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, a încălcat și a interpretat incorect normele

de drept material și procedural, eronat a apreciat probele.

La 26 mai 2017 intimatul SA „Apă-Canal Chișinău” a prezentat referință pe

marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grigore Cheltuitor nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Grigore Cheltuitor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Grigore Cheltuitor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță