2ra-1081/17 — anularea ordinelor de sanctionare cu restabilirea la locul de munca, incasarea salariului

2ra-1081/17 — anularea ordinelor de sanctionare cu restabilirea la locul de munca, incasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1081/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Simciuc, V. Pruteanu)

DECIZIE

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Ion Druță

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Serghei Scrob și avocatul acestuia- Gabriela

Șoronga,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Scrob

împotriva Întreprinderii de Stat „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” cu

privire la anularea ordinelor de sancționare cu restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru orele de muncă prestate suplimentar și pentru funcția

suplimentară exercitată, repararea prejudiciului moral cauzat în urma eliberării

ilegale din serviciu, constatarea discriminării la locul de muncă, obligarea încetării

acțiunilor de discriminare la locul de muncă, repararea prejudiciului moral cauzat în

urma acțiunilor de discriminare și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 iulie 2015, Serghei Scrob, prin intermediul avocatului Violeta Gașițoi, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne” solicitând anularea ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 „Cu

privire la sancționarea angajaților Direcției reacționare operativă și pază fizică mun.

Chișinău”, cu restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu, anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie 2014 „Cu privire la

aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne”, cu constatarea depunerii prezentei cereri în termen, încasarea

salariului în mărime de 30500 lei pentru orele de muncă lucrate suplimentar și

neachitate de angajator pentru anii 2012-2015, câte 4 ore suplimentar lucrate în

fiecare tură a câte 25 lei per oră, a salariului pentru funcția suplimentară de șofer în

mărime de 27873 lei, a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 17700 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că Serghei Scrob în baza contractului

individual de muncă nr. 431 din 12 februarie 2010 a fost angajat în funcția de

1

inspector de pază în subdiviziunea regimentul de poliție. Conform pct. 2 din

contract, acesta a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată.

Menționează că, la 31 martie 2014 Serghei Scrob a încheiat cu angajatorul

Acordul adițional la contractul individual de muncă, prin care s-a stabilit că începând

cu 01 aprilie 2014, va exercita funcția de inspector superior al Detașamentului de

Pază nr. 3 (intervenție operativă) al Direcției reacționare operativă și pază fizică

mun. Chișinău a ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, cu salariul

tarifar de 2530 lei.

Afirmă că, din caracteristica eliberată de la locul de muncă rezultă că se

caracterizează pozitiv, este disciplinat, onest, conștiincios în exercitarea

obligațiunilor ce îi revin. Conform fișei de post, ponderea ierarhică a funcțiilor

deținute sunt: gardian public superior (grupa operativă); gardian public (grupa

operativă); șofer (grupa operativă); inspector de schimb.

Declară că, la 15 iunie 2015, ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor

Interne” a emis ordinul nr. 85p „Cu privire la sancționarea angajaților Direcției

reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău”, prin care i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g)

Codul muncii, pentru ignorarea prevederilor prevăzute de pct. 2.4, lit. a) și g) din

Regulamentul intern al ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”.

Precizează că, angajatorul a emis două ordine cu nr. 85p din 15 iunie 2015, care

au conținut diferit și, anume, în unul din ordine a fost prevăzută desfacerea

contractului individual de muncă de la 16 iunie 2015 și achitarea recompensei pentru

concediul nefolosit în număr de 14 zile calendaristice, iar în alt ordin, cu acelaș

număr și aceeași dată, nu este prevăzută data de când este concediat și faptul achitării

recompensei.

Invocă că, motivul sancționării, conform ordinului contestat, a servit faptul că

anterior a fost sancționat pentru neglijența în serviciu cu avertisment prin ordinul nr.

128p din 10 septembrie 2014, ce a fost anulat de către angajator prin ordinul nr. 132p

din 12 septembrie 2014, din motiv că sancționarea a fost una ilegală și arbitrară. Or,

la momentul producerii evenimentelor descrise în ordinul nr. 128p, acesta se afla în

concediu. Astfel, angajatorul constatând că a emis ordinul ilegal, 1-a anulat printr-

un alt ordin, făcând o mențiune în acest sens.

Susține că, angajatorul ilegal a indicat în ordinul nr. 85p din 15 iunie 2015

faptul sancționării anterioare a salariatului, precum și a indicat drept motiv de

sancționare faptul că a fost sancționat și cu mustrare aspră conform ordinului nr. 196

din 31 decembre 2014, ordin ce nu i-a fost eliberat. Sancționarea arbitrară, în opinia

sa, se confirmă și prin demersurile făcute de către salariați.

Relevă că, la demersurile de a-i fi eliberată copia ordinului, nu a primit răspuns

de la pârât. A considerat că ordinul nr. 196 din 31 decembrie 2014 a fost anulat de

angajator. Dreptul de contestare a ordinului respectiv nu i-a fost explicat niciodată.

La 06 iulie 2015 s-a adresat pârâtului cu o cerere scrisă, prin care a solicitat

eliberarea copiei ordinului nr. 196 din 31 decembrie 2014, prin care a fost sancționat

cu mustrare aspră și a copiei explicațiilor pe care le-a dat angajatorului.

Remarcă că, din încheierea nr. 3464 din 31 decembrie 2014 se distinge cu

certitudine că reclamantul nu a încălcat atribuțiile de serviciu. În ancheta de serviciu

se conțin declarațiile martorilor, conform cărora la momentul când au intrat în

2

camera de predare a armelor, procedura de predare a armelor nu a început și ei

singuri, ignorând prevederile Regulamentului, au intrat în acea cameră, fără ca să

aștepte să vină mai întâi conducătorul lor. Cu toate că din ancheta de serviciu rezultă

că nu este vinovat de cele întâmplate, a fost înaintată propunerea de a-i aplica

sancțiune sub formă de mustrare aspră.

Menționează că, în rezultatul anchetei interne s-a constatat și faptul că unitatea

de gardă ilegal a lăsat deschisă camera de primire-predare a armelor și munițiilor, în

cazul în care conform prevederilor Regulamentului, camera trebuia să o deschidă

unitatea de gardă doar la începerea procesului de eliberare și primire a armelor în

prezența sa.

Afirmă că, la 18 iunie 2015 a depus o cerere la angajator, prin care a solicitat

eliberarea copiei materialelor anchetei de serviciu, care au stat la baza emiterii

ordinului de concediere nr. 85p din 15 iunie 2015. Prin răspunsul nr. S-95/15 din 24

iunie 2015 i-a fost refuzat, comunicându-i-se că poate face cunoștință cu ancheta de

serviciu la sediul întreprinderii, însă la sediul ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne” a fost informat că nu are dreptul să intre pe teritoriul

întreprinderii.

Relevă că, prin încheierea nr. 5419 din 15 iunie 2015 privind rezultatele

anchetei, a fost înaintată propunerea de a fi sancționat disciplinar cu concediere

pentru faptul că la 28 aprilie 2015, doi angajați ai sectorului nr. 3 au procurat în

timpul serviciului bere de la un magazin din str. Academiei. În acest sens, a explicat

că la orele 00:05, a verificat activitatea grupei operative nr. 22, care se afla la locul

dislocării din str. Miorița, nr. 1, dar nu a constatat că subalternii săi au consumat

alcool, însă angajatorul a apreciat critic argumentele sale, indicând că

comportamentul denigrator al membrilor grupei operative nr. 22- Sergiu Cara și

Artur Cazac denotă atitudinea tolerantă și superficială față de exercitarea atribuțiilor

funcționale de către reclamant. Nu s-a constatat că subalternii săi ar fi consumat

băuturi spirtoase, iar angajatorul nu a ținut cont de aceste fapte. Nu a existat nici o

plângere, prin care să se invoce că el-reclamantul și membrii grupului operativ nu

și-au îndeplinit obligațiile funcționale în acea zi.

Susține că, a fost concediat ilegal, în baza unor presupuneri ale angajatorului și

cu încălcarea procedurii. Ca membru de sindicat, la concedierea sa, nu a fost solicitat

acordul organului sindical în acest sens.

Precizează că, orele sale de lucru erau de la 08:00 până a doua zi - ora 08:00,

deci 24 ore, însă, de fapt, era nevoit să rămână la serviciu în afara programului,

suplimentar aproximativ 4 ore, ceea ce, în opinia sa, se confirmă prin demersurile

înaintate către specialistul principal al sectorului nr. 3, V. Costișanu, în care era

specificată data și ora când a început lucrul și data și ora când a finalizat. Pentru

orele lucrate suplimentar pe anii 2012-2015, câte 4 ore suplimentar în fiecare tură a

câte 25 lei per oră, urma să i se achite suma de 30500 lei, însă nu a fost remunerat,

ba dimpotrivă i se sugera că dacă nu este de acord, poate să demisioneze.

Indică că, deținea doar funcția de inspector superior al sectorului nr. 3 al

Detașamentului de Pază nr. 3 (intervenție operativă) al Direcției reacționare

operativă și pază fizică mun. Chișinău a ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor

Interne”, conform contractului individual de muncă.

3

Remarcă că, în cadrul întreprinderii era și funcția de șofer, care era deținută de

un alt salariat, însă în luna octombrie 2014 a fost înștiințat că deja nu va mai avea

șofer și va deține și funcția de șofer. A deținut funcția de șofer din octombrie 2014

până în iunie 2015, însă nu a fost remunerat.

La 18 septembrie 2015, Serghei Scrob, prin intermediul avocatului Violeta

Gașițoi, a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat

și anularea pct. 2 al ordinului ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” nr.

196p din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor

angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, prin care i-a fost

aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, invocând că acest ordin

i-a fost expediat la 16 iulie 2015 la solicitarea sa. Concomitent, a renunțat la cerința

privind anularea ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 „Cu privire la sancționarea

angajaților Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău”, deoarece

prin ordinul nr. 121 p din 22 august 2015 această cerință a fost recunoscută și admisă

de pârât, fiind dispusă anularea pct.2 al ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 și

restabilirea în funcție.

La 21 martie 2016, Serghei Scrob, prin intermediul avocatului Violeta Gașițoi,

a depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat

suplimentar la cerințele anterioare, încasarea salariului pentru funcția de șofer pe

perioada septembrie 2015 - februarie 2016 și a salariului pentru orele suplimentare

lucrate și neachitate pentru perioada septembrie 2015 - februarie 2016 în sumă de

4300 lei.

Serghei Scrob, prin intermediul avocatului Violeta Gașițoi, a depus la 21 aprilie

2016 o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat constatarea

discriminării la locul de muncă prin hărțuire și victimizare din partea angajatorului

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, dispunerea de a înceta acțiunile

de discriminare la locul de muncă prin hărțuire și victimizare din partea angajatorului

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” și încasarea prejudiciului moral

pentru acțiunile ilegale de discriminare în mărime de 5000 lei.

În motivarea cererii suplimentare s-a invocat că la 23 martie 2016, după ședința

de judecată din 21 martie 2016, a început să fie intimidat de către angajator, care i-

a expediat o scrisoare, prin care i s-a cerut să se prezinte la 25 martie 2016 pentru a

înceta contractul individual de muncă, din considerentul că s-a adresat în instanța de

judecată. La rândul său, a depus în adresa angajatorului o cerere, prin care și-a

exprimat dezacordul cu scrisoarea nr. 774, solicitând încetarea acțiunilor de

discriminare prin victimizare la locul de muncă. Cu toate că cererea a fost

înregistrată, angajatorul totuși a insistat ca la 23 martie 2016, să se prezinte la

ședință, unde a fost intimidat și amenințat că i se vor înrăutăți condițiile de muncă și

situația, deoarece acesta depune cereri în instanța de judecată.

Menționează că, angajatorul a informat salariații să nu comunice cu

reclamantul, în caz contrar, vor fi sancționați. Colegilor le este frică la locul de

muncă să comunice cu el, pentru a evita sancționarea, ceea ce este o formă de

discriminare prin hărțuire la locul de muncă. În situația respectivă, angajatorul a

decis să-l limiteze în drepturi, adică prin presiunile care îi sunt create la locul de

muncă să fie impus să-și retragă cererea de chemare în judecată, iar angajatorul, la

4

rândul său, să continue exploatarea salariaților la locul de muncă fără achitarea

salariului și să continue sancționarea salariaților ilegal.

În final, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie

2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii

Pază a Ministerului Afacerilor Interne” ca fiind ilegal și arbitrar, cu constatarea

depunerii prezentei cereri în termen, anularea pct. 2 al ordinului ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne” nr. 196p din 31 decembrie 2014 „Cu privire la

aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne”, prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de

mustrare aspră, încasarea salariului în mărime de 30500 lei pentru orele de muncă

lucrate suplimentar și neachitate de angajator pentru anii 2012-2015, câte 4 ore

suplimentar lucrate în fiecare tură a câte 25 lei per oră, încasarea salariului pentru

funcția suplimentară de șofer în mărime de 27873 lei, încasarea sumei de 50000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, pentru eliberare ilegală din serviciu, constatarea

discriminării la locul de muncă prin hărțuire și victimizare din partea angajatorului

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, obligarea pârâtului de a înceta

acțiunile de discriminare la locul de muncă prin hărțuire și victimizare, încasarea

prejudiciului moral pentru acțiunile ilegale de discriminare în mărime de 5000 lei și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 19700 lei.

Prin hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Scrob și s-a încasat

de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei

Scrob suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma eliberării ilegale

din serviciu; s-a constatat faptul discriminării lui Serghei Scrob la locul de muncă -

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” prin acțiuni de hărțuire; s-a

obligat ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” să înceteze acțiunile

ilegale de hărțuire în privința lui Serghei Scrob; s-a încasat de la ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob suma de 2000 lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat în urma acțiunilor de discriminare; s-a încasat de la

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei; s-a încasat de la ÎS „Servicii

Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

210 lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”; s-a admis apelul depus

de Serghei Scrob; s-a modificat hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, după

cum urmează: s-a încasat de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”

în beneficiul lui Serghei Scrob cheltuielile de asistență juridică în sumă de 8000 lei;

în rest hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

menținut.

La 02 februarie 2017, ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” a

declarat recurs împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii depuse de Serghei Scrob împotriva ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne”, cu menținerea deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel

5

Chișinău în partea ce ține de anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie 2014,

anularea punctului 2 al ordinului nr. 196p din 31 decembrie 2014, încasarea

salariului pentru orele de muncă suplimentare și neachitate pentru perioada 2012-

2015, încasarea salariului pentru funcția suplimentară de șofer.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”.

La 08 februarie 2017, Sergiu Scrob și avocatul acestuia-Gabriela Șoronga au

declarat recurs împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărârii din 09

septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău în partea respingerii cererii

de chemare în judecată, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

cerințelor formulate de Serghei Scrob în cererea de chemare în judecată.

În susținerea recursului s-a invocat că hotărîrile pronunțate sunt neîntemeiate

și afectează dreptul la un proces echitabil, coroborat cu art.14 CEDO, art. 13 CEDO.

Menționează că, formularea unei alte cereri de chemare în judecată cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, constatarea discriminării

repetate prin victimizare și încasarea prejudiciilor suportate, demonstrează versiunea

invocată și susținută pe parcursul întregului proces de judecată precum că

angajatorul ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” neîntemeiat și

nejustificat i-а aplicat sancțiuni disciplinare ilegale pentru a-l elibera din funcție, ca

motiv servind faptul că a încercat să-și apere drepturile sale de salariat și să i se

explice referitor la abuzurile comise. Presiunile la care a fost supus Serghei Scrob,

în opinia recurenților, sunt evidente și cronologia evenimentelor demonstrează acest

lucru. După adoptarea prezentei hotărâri, din nou a fost supus hărțuirii și victimizării

la locul de muncă de către șefi, spunându-i-se să nu depună apel împotriva hotărârii

și să renunțe la pretenții, în caz contrar va fi concediat. Astfel, la 04 octombrie 2016

din nou a fost concediat ilegal din funcție.

Consideră inadmisibil comportamentul și abuzurile vădite ale angajatorului,

motiv pentru care instanțele de judecată sunt obligate să intervină și să pună capăt

acestor abuzuri prin adoptarea unei hotărâri legale, compensarea prejudiciilor

enorme suportate de către acest salariat nu sub aspect formal, ci efectiv, cu încasarea

despăgubirilor proporțional suferințelor suportate.

Remarcă recurenții că, sancțiunea a fost aplicată conform ordinului nr. 85p din

15 iunie 2015, din motiv că subalternii săi ar fi consumat băuturi alcoolice la locul

de muncă, ca urmare a deducției angajatorului, deoarece faptele invocate nu au fost

confirmate prin ancheta de serviciu. În cadrul anchetei s-a stabilit că au cumpărat

dintr-un magazin bere, nu și că au consumat- o. Chiar dacă s-ar fi constatat că cei

doi angajați ar fi fost în stare de ebrietate la locul de muncă, răspunderea pentru

această încălcare urmează să o suporte personal angajații respectivi.

Susțin recurenții că, după depunerea cererii de chemare în judecată cu privire

la anularea ordinului menționat ca ilegal-13 iulie 2015, angajatorul și-a anulat

propriul ordin și l-a restabilit în funcție pe Serghei Scrob, prin ordinul 121 p din 22

august 2015, cu decontarea tuturor plăților salariale legate de concedierea ilegală din

funcție. După anularea acestui ordin, din nou a fost presat de către angajator să-și

retragă cererea de chemare în judecată și i s-a spus deschis că oricum va fi găsit

motiv de concediere, ceea ce s-a întâmplat de moment. Ca temei pentru sancționarea

6

cu demiterea din funcție, prin ordinul 85 p din 15 iunie 2015, a servit faptul că pe

parcursul anului de muncă anterior concedierii sale, a fost sancționat disciplinar de

2 ori, iar unul din ordinele de concediere fiind nr. 128 p din 10 septembrie 2014.

Prin proba prezentată de către pârât și anume ordinul 132 p din 12 septembrie 2014,

ordin ce nu i-а fost adus la cunoștință, confirmă că ordinul nr.128 p din 10

septembrie 2014 a fost anulat. Din conținutul înscrisului prezentat acesta nu a fost

anulat, dar a fost modificat și deja se indica că anterior fusese sancționat prin ordinul

nr. 115 din 19 august 2014 cu avertisment.

Consideră eronată concluzia instanței în acest sens, deoarece ordinul respectiv

nu a fost anulat, dar modificat, iar modificarea respectivă nu i-а fost adusă la

cunoștință conform legii. Ordinul respectiv a fost contestat în termen, deoarece i-a

fost prezentat și adus la cunoștință doar în instanța de judecată. Ilegalitatea ordinului

respectiv este evidentă, deoarece a fost emis în timpul concediului medical,

evenimentele, la fel, s-au derulat în acea perioadă. Materialele cauzei atestă că

ordinul 196 p din 31 decembrie 2014 i-а fost expediat prin intermediul oficiului

poștal la data de 16 iulie 2015 și a fost recepționat la 20 iulie 2015. Respectiv a

solicitat anularea acestuia la 18 septembrie 2015 în interiorul termenului prevăzut

de lege. Incidentul din 10 decembrie 2014 nu s-a produs din culpa sa. La producerea

incidentului, procedura de predare a armei nu era începută, martori oculari ai

incidentului fiind toate persoanele, inclusiv partea vătămată Vsevolod Vozian.

Conform demersului depus în adresa angajatorului, indică că la producerea

incidentului, procedura de predare a armelor nu începuse. Conform demersului

salariatului Vadim Cebotari adresat directorului întreprinderii, se confirmă că toți

salariații aflați în subordinea sa, zilnic erau instruiți privind măsurile de siguranță cu

arma de foc și în ziua incidentului, procedura de primire-predare a armelor nu

începuse. Respectiv, incidentul nu are nici o legătură cu atribuțiile funcționale ale

sale, iar conform atribuțiilor de serviciu nici nu trebuia să fie prezent în acel loc,

deoarece procedura de predare -primire a armelor nu începuse. Răspunderea pentru

această abatere urmează să o suporte exclusiv angajații implicați direct în accident.

Prin cererea de chemare în judecată și probele anexate, indică recurenții că a

fost probat faptul prestării muncii peste programul prevăzut atât în contractul

individual de muncă, cât și fișa postului. Tura de serviciu urma să se înceapă la ora

8 și să se finiseze la ora 8 a următoarei zile. Rapoartele și demersurile anexate la

materialele cauzei denotă că, de fapt, în perioada de referință a activat mai mult decât

trebuia, la fiecare tură cu 4 ore suplimentar, pentru ce urmează a-i fi achitată pentru

perioada 2013-2015, suma de 30500 lei. Atât prima instanță, cât și cea de apel au

respins această cerință prin prisma prevederilor art. 104 alin.(3), (7) Codul muncii,

adică lipsa acordului salariatului și decizia angajatorului.

Invocă recurenții dezacordul cu argumentele instanțelor ce au dus la

respingerea cerințelor formulate, deoarece în situația în care a acceptat să presteze

muncă supra program, ține de obligația angajatorului să emită un ordin cu privire la

aceasta și acest lucru nu poate avea consecințe nefavorabile pentru angajat.

Referitor la argumentul instanțelor precum că nu s-ar fi demonstrat activarea sa

în funcția de șofer, deoarece automobilul i-аr fi fost oferit pentru facilitarea

atribuțiilor de serviciu, indică recurenții că, pârâtul a recunoscut că avea un vehicul

de serviciu în dotare și faptul că până în octombrie 2014 avea șofer care era

7

remunerat conform legii, însă s-a concediat din proprie inițiativă. Astfel, atât din

contractul individual de muncă, cât și din fișa postului nu rezultă că i s-ar fi oferit

un automobil pentru ușurarea atribuțiilor funcționale, ceea ce confirmă suplimentar

că angajatorul din nou s-a folosit în scopuri economice, deoarece a activat ca șofer.

Specificul funcției deținute, riscurile la care era expus în timpul serviciului de

noapte, faptul că el nu dormea în timpul turei de 24 ore și mai trebuia să și conducă,

a fost o sarcină care nu i-а ușurat munca, ba dimpotrivă. Era obligat de a avea grijă

de automobilul respectiv, să-l repare, să-l spele, ceea ce reprezenta o sarcină

suplimentară pentru care urmează a fi remunerat. Respectiv pentru 9 luni lucrate ca

șofer, urmează să i se achite suma de 27873 lei.

Consideră că atât instanța de fond, cât și cea de apel, în special pe capătul de

cerere ce ține de încasarea salariului pentru funcția de șofer, nu au dat un răspuns

clar și convingător de ce i-a fost respinsă această cerință.

Referitor la încasarea prejudiciul moral pentru concedierea ilegală din funcție,

remarcă recurenții că instanța de judecată a considerat că suferințele morale pe care

le-a suportat valorează 5000 lei, cu cuantumul căreia nu sunt de acord, deoarece a

demonstrat că a avut suferințe morale enorme legate de eliberarea sa ilegală din

serviciu. Din materialele cauzei este evident că între el și angajator au existat și

există relații destul de tensionate, ce culminau cu aplicarea sancțiunilor disciplinare

absolut neîntemeiat. Ordinul de concediere a fost anulat prin alt ordin, doar după

adresarea cu prezenta cerere în judecată, peste 3 luni de la înregistrarea acesteia. Or,

anularea ordinului nu semnifică și anularea suferințelor morale, starea de frustrare

permanentă provocate de concedierea ilegală din funcție.

Opinează că, a fost comisă o ingerință ilegală în dreptul său de a munci, fiind

obligat să lipsească de la muncă mai mult de 3 luni, ingerință ce nu a fost necesară

într -o societate democratică și nu a fost proporțională cu scopul urmărit. Chiar dacă

a fost anulat ulterior ordinul de concediere, el a fost lipsit ilegal de posibilitatea de a

munci, iar testul triplu utilizat de CtEDO la examinarea litigiilor recunoaște dreptul

părților la prejudiciu moral. La fel, legislația națională prevede încasarea

prejudiciului moral pentru acțiunile ilegale ale angajatorilor. Modalitatea conform

căreia au derulat evenimentele legate de concedierea sa, presiunile și umilințele la

care a fost supus, precum și toate circumstanțele cauzei, îl îndreptățesc la solicitarea

și achitarea unui prejudiciu echitabil în suma de 50000 lei. Doar prin încasarea unor

prejudicii echitabile din contul pârâtului pentru abuzurile ce se petrec la această

instituție, ei se vor responsabiliza și vor înceta să comită asemenea abuzuri pentru

viitor. Pârâtul din nou l-a concediat ilegal, fapt menționat anterior, circumstanță ce

denotă că ei sfidează în continuare toate normele legale și cele morale, fiind nevoit

să meargă în instanța de judecată să-și apere drepturile.

Referitor la constatarea discriminării la locul de muncă de către angajator,

obligarea pîrîtului de a înceta acțiunile de discriminare prin hărțuire și victimizare a

sa și încasarea prejudiciului moral pentru acțiunile discriminatorii în mărime de 5000

lei, indică recurenții că raporturile tensionate dificile, intimidările la care a fost expus

la locul de muncă, au continuat după adresarea în instanța de judecată și la 23 martie

2016 printr-o scrisoare, angajatorul l-a informat de a se prezenta la 25 martie 2016

pentru a înceta contractul individual de muncă, din motiv că se adresează în instanța

de judecată. La ședința respectivă s-a prezentat, a fost amenințat și intimidat precum

8

că i se vor înrăutăți condițiile de muncă, dacă nu va înceta adresarea în instanță.

Consideră că, este evident că scrisoarea expediată în adresa sa a avut drept scop

să-l impună să-și retragă cererea de chemare în judecată, iar angajatorul să continue

să exploateze salariații fără achitarea plăților datorate. Acțiunile angajatorului

reprezintă hărțuire la locul de muncă, ce constitue o formă gravă a discriminării

prevăzută în art. 2 al Legii 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

Instanța de judecată a constatat discriminarea sa la locul de muncă de către angajator

prin acțiuni de hărțuire, totodată detailând acțiunile de hărțuire și presiunile la care

a fost supus și a dispus încasarea prejudiciului moral pentru acțiunile discriminatorii

admise în mărime de 2000 lei, din cele 5000 lei solicitate. Prejudiciul moral încasat

în urma discriminării în sumă de 2000 lei, în opinia recurenților, este inechitabil în

raport cu faptele cauzate de angajator și suferințele și umilințele la care a fost supus

și este, păstrând în continuare calitatea de victimă a discriminării, or, suma de 2000

lei nu-i aduce o satisfacție echitabilă. Suma de 5000 lei solicitată este una rezonabilă

și nu este exagerată și instanța nu a motivat nici într-un mod de ce consideră că

suferințele valorează 2000 lei și nu 5000 lei.

Susțin recurenții că, cheltuielile de asistență juridică achitate de către reclamant

sunt pe deplin justificate, or, apărarea necesită un proces de analiză care evident nu

poate fi realizat fără un efort intelectual considerabil. Litigiul dedus judecății este un

caz complicat cu mai multe capete de cerere. Reclamantul nu este jurist de profesie

și nu este capabil să se apere și să-și reprezinte interesele singur fără asistența unui

avocat. Analizând necesitatea și proporționalitatea serviciilor juridice, reclamantul

nu putea să se adreseze în instanța de judecată de sine stătător, neavând cunoștințele

necesare și nefiind avocat. Consideră că, suma achitată de reclamant pentru serviciile

juridice sunt niște cheltuieli reale, deoarece sunt confirmate prin bonurile de plată

anexate la materialele cauzei, necesare, or, reclamantul nu este capabil să se

reprezinte singur în instanță neavând studii în domeniu într-un litigiu atât de

complex și rezonabile ca cuantum, iar complexitatea litigiului, timpul efectiv

consumat pentru întocmirea actelor procedurale și realizarea integrală a reprezentării

raportat la suma achitată pentru asistența juridică este rezonabilă și nu este exagerată.

Conform recomandărilor CtEDO și a Curții Supreme de Justiție toate condițiile

privind încasarea serviciilor juridice au fost îndeplinite, respectiv a fost demonstrată

necesitatea restituirii din contul intimaților a sumei totale a serviciilor juridice, iar

micșorarea sumei pentru asistență juridică se dovedește a fi arbitrară și ilegală. Mai

mult ca atât aceste acțiuni descurajează cetățenii să-și apere drepturile încălcate de

angajator în instanța de judecată, ori, nerestituirea totală a serviciilor juridice va

favoriza angajatorii să încalce drepturile salariaților și în continuare.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 08 decembrie 2016, iar

Sergiu Scrob și avocatul acestuia-Gabriela Șoronga au declarat recurs la 08 februarie

2017, ceea ce denotă că este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

9

Prin încheierea din 24 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Serghei Scrob și avocatul acestuia- Gabriela Șoronga și va modifica

decizia instanței de apel în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Din materialele pricinii și anume din contractul individual de muncă nr. 431

din 12 februarie 2010, rezultă că Serghei Scrob a fost angajat în cadrul Direcției pază

de Stat mun.Chișinău în funcția de inspector de pază, pe o perioadă nedeterminată

(Vol.I, f.d.16).

Prin acordul adițional nr. 431/10/4 la contractul individual de muncă, ultimul

s-a modificat și începând cu 01 aprilie 2014, Serghei Scrob exercita funcția de

inspector superior al Detașamentului de pază nr.3 (intervenție operativă) al Direcției

reacționare operativă și pază fizică mun.Chișinău a ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne” (Vol.I, f.d.17).

Prin ordinul nr. 85 p din 15 iunie 2015 „Cu privire la sancționarea angajaților

Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău”, pentru ignorarea

prevederilor prevăzute la pct. 2.4 liter. a), g) al Regulamentului intern al ÎS „Servicii

10

Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, aprobat de Consiliul de administrație al

Întreprinderii și pus în aplicare prin ordinul nr. 125 din 18 mai 2011, inspectorului

superior al sectorului nr. 3 al Direcției reacționare operativă și pază fizică mun.

Chișinău-Serghei Scrob, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de

concediere (Vol.I, f.d.18).

Serghei Scrob, nefiind de acord cu ordinul emis, la 20 iulie 2015, prin

intermediul avocatului Violeta Gașițoi, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” solicitând anularea

ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 „Cu privire la sancționarea angajaților Direcției

reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău”, cu restabilirea în funcție și

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, anularea ordinului nr. 128p

din 10 septembrie 2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor

angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, cu constatarea

depunerii prezentei cereri în termen, încasarea salariului în mărime de 30500 lei

pentru orele de muncă lucrate suplimentar și neachitate de angajator pentru anii

2012-2015, câte 4 ore suplimentar lucrate în fiecare tură a câte 25 lei per oră, a

salariului pentru funcția suplimentară de șofer în mărime de 27873 lei, rezultând din

calculul: 3097 lei x 9 luni, a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 17700 lei (Vol.I, f.d.4-15).

Ulterior, la 18 septembrie 2015, 21 martie 2016, 21 aprilie 2016, Serghei Scrob,

prin intermediul avocatului Violeta Gașițoi, a depus cereri de majorare a

cuantumului pretențiilor, invocând cerințe suplimentare, prin care a solicitat

anularea pct. 2 al ordinului ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” nr.

196p din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor

angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, prin care i-a fost

aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, încasarea salariului

pentru funcția de șofer pe perioada septembrie 2015 - februarie 2016 și a salariului

pentru orele suplimentare lucrate și neachitate pentru perioada septembrie 2015 -

februarie 2016 în sumă de 4300 lei, constatarea discriminării la locul de muncă prin

hărțuire și victimizare din partea angajatorului ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne”, dispunerea de a înceta acțiunile de discriminare la locul de

muncă prin hărțuire și victimizare din partea angajatorului ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne” și încasarea prejudiciului moral pentru acțiunile

ilegale de discriminare în mărime de 5000 lei. Concomitent, a renunțat la cerința

privind anularea ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 „Cu privire la sancționarea

angajaților Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău”, deoarece

prin ordinul nr. 121 p din 22 august 2015 această cerință a fost recunoscută și admisă

de pârât, fiind dispusă anularea pct.2 al ordinului nr. 85p din 15 iunie 2015 și

restabilirea în funcție (Vol.I, f.d.65-66,124-125, 134-138).

Astfel, prin ordinul nr. 121 p din 22 august 2015 „Cu privire la restabilirea în

funcție a dlui Scrob Serghei Alexei, inspector superior al Sectorului nr. 3 (intervenție

operativă) al Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău, ÎS

„Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” a dispus anularea pct. 2 al ordinului

nr. 85p din 15 iunie 2015 privind concedierea dlui Serghei Scrob, inspector superior

al Sectorului nr. 3 (intervenție operativă) al Direcției reacționare operativă și pază

fizică mun. Chișinău, în temeiul art.86 alin.(1) lit.g) Codul muncii, cu restabilirea în

11

funcție a salariatului. Concomitent, a fost dispusă efectuarea decontărilor salariale

pentru perioada începând cu 16 iunie 2015 până la data emiterii ordinului de

restabilire în funcție, în limitele salariului tarifar și suplimentelor la salariu stabilite

anterior (Vol.I, f.d.75).

În final, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie

2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii

Pază a Ministerului Afacerilor Interne” ca fiind ilegal și arbitrar, cu constatarea

depunerii prezentei cereri în termen, anularea pct. 2 al ordinului ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne” nr. 196p din 31 decembrie 2014 „Cu privire la

aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne”, prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de

mustrare aspră, încasarea salariului în mărime de 30500 lei pentru orele de muncă

lucrate suplimentar și neachitate de angajator pentru anii 2012-2015, câte 4 ore

suplimentar lucrate în fiecare tură a câte 25 lei per oră, încasarea salariului pentru

funcția suplimentară de șofer în mărime de 27873 lei, încasarea sumei de 50000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, pentru eliberare ilegală din serviciu, constatarea

discriminării la locul de muncă prin hărțuire și victimizare din partea angajatorului

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, obligarea pârâtului de a înceta

acțiunile de discriminare la locul de muncă prin hărțuire și victimizare, încasarea

prejudiciului moral pentru acțiunile ilegale de discriminare în mărime de 5000 lei și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 19700 lei.

Prin hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Scrob și s-a încasat

de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei

Scrob suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma eliberării ilegale

din serviciu; s-a constatat faptul discriminării lui Serghei Scrob la locul de muncă -

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” prin acțiuni de hărțuire; s-a

obligat ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” să înceteze acțiunile

ilegale de hărțuire în privința lui Serghei Scrob; s-a încasat de la ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob suma de 2000 lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat în urma acțiunilor de discriminare; s-a încasat de la

ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei; s-a încasat de la ÎS „Servicii

Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

210 lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (Vol.I, f.d.207-208, 214-228).

Prin decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”; s-a admis apelul depus

de Serghei Scrob; s-a modificat hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, după

cum urmează: s-a încasat de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”

în beneficiul lui Serghei Scrob cheltuielile de asistență juridică în sumă de 8000 lei;

în rest hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

menținut (Vol.II, f.d.19-35).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe rezultând din prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

12

corect a reținut temeinicia acesteia, doar că modificând-o în partea încasării

cheltuielilor de asistență juridică, eronat a concluzionat ca fiind rezonabilă suma de

8000 lei de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui

Serghei Scrob.

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare

privind admiterea parțială a pretenției lui Serghei Scrob privind încasarea

prejudiciului moral pentru concediere ilegală din serviciu doar în sumă de 5000 lei,

deoarece suma de 50000 lei pretinsă cu titlu de prejudiciu moral este una exagerată

în raport cu circumstanțele pricinii.

Conform art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă

muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin

negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de

judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a

salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să

repare prejudiciul cauzat acestuia.

Conform art. 329 alin. (1) Cod de procedură civilă, angajatorul este obligat să

repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului

la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă

prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Conform art. 90 alin. (2) Codul muncii, repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică

decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea

cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din

serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea

prejudiciului moral cauzat salariatului.

În contextul normelor precitate, Colegiul reliefă că, prin ordinul nr. 85p din 15

iunie 2015 „Cu privire la sancționarea angajaților Direcției reacționare operativă și

pază fizică mun. Chișinău”, emis de ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor

Interne”, lui Serghei Scrob i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de

concediere, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii (Vol.I, f.d.18).

Prin ordinul nr. 121 p din 22 august 2015 „Cu privire la restabilirea în funcție

a dlui Scrob Serghei Alexei, inspector superior al Sectorului nr. 3 (intervenție

operativă) al Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău, ÎS

„Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” a dispus anularea pct. 2 al ordinului

nr. 85p din 15 iunie 2015 privind concedierea dlui Serghei Scrob, inspector superior

al Sectorului nr. 3 (intervenție operativă) al Direcției reacționare operativă și pază

fizică mun. Chișinău, în temeiul art.86 alin.(1) lit.g) Codul muncii, cu restabilirea în

funcție a salariatului. Concomitent, a fost dispusă efectuarea decontărilor salariale

pentru perioada începând cu 16 iunie 2015 până la data emiterii ordinului de

restabilire în funcție, în limitele salariului tarifar și suplimentelor la salariu stabilite

anterior (Vol.I, f.d.75).

La acest capitol, Colegiul relevă că pârâtul nu a compensat reclamantului

prejudiciul moral pentru concediere ilegală din serviciu, cu toate că însăși

13

angajatorul a anulat ordinul de concediere a reclamantului Serghei Scrob, or,

anularea acesteia nu presupune decât constatarea ilegalității concedierii

reclamantului din funcția deținută.

Astfel, Colegiul apreciază ca fiind echitabilă suma de 5000 lei dispusă spre

încasare de instanțele ierarhic inferioare de la ÎS „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob, cu titlu de prejudiciu moral

pentru concediere ilegală din serviciu, or, conform art. 90 alin. (3) Codul muncii,

mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de judecată,

ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică

decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Argumentele recurenților invocate în acest sens sunt neîntemeiate, or, existența

raporturilor tensionate între angajat și salariat nu justifică cuantumul prejudiciului

moral solicitat de reclamant, în condițiile când însăși pârâtul și-a anulat ordinul emis.

Chiar și în condițiile aplicării mai multor sancțiuni disciplinare, nu poate fi justificată

pretenția, deoarece fiecare ordin de aplicare a sancțiunilor disciplinare se contestă în

ordinea prevăzută de lege.

Concomitent Colegiul precizează că instanțele ierarhic inferioare corect au

concluzionat asupra netemeiniciei pretențiilor reclamantului Serghei Scrob privind

anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie 2014 „Cu privire la aplicarea

sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor

Interne”, anularea pct. 2 al ordinului ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor

Interne” nr. 196p din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor

disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne”,

încasarea salariului pentru funcția suplimentară de șofer în mărime de 27873 lei.

Referitor la pretenția privind anularea ordinului nr. 128p din 10 septembrie

2014 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii

Pază a Ministerului Afacerilor Interne”, prin care lui Serghei Scrob i-a fost aplicată

ca sancțiune disciplinară-avertisment, Colegiul notează că instanțele ierarhic

inferioare corect au constatat lipsa temeiurilor de anulare a acestuia.

Concomitent, în pct. 2 al ordinului nr. 132 p din 12 septembrie 2014 „Cu privire

la modificarea ordinului ÎS „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” nr. 128

p din 10 septembrie 2014, s-a indicat că inspectorul superior al Detașamentului de

pază nr. 3 al Direcției reacționare operativă și pază fizică mun. Chișinău-Serghei

Scrob „merită să fie sancționat disciplinar, dar ținând cont că prin ordinul ÎS

„Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” nr. 115 p din 19 august 2014 i-a

fost aplicată sancțiune disciplinară –avertisment, de limitat la sancțiunea disciplinară

anterior aplicată.”

Tot aici este de menționat, că acest ordin este în vigoare, deoarece nu a fost

contestat, fapt corect reținut de instanțele ierarhic inferioare, iar argumentele aduse

de recurenți în acest sens sunt declarative, or, ilegalitatea acestuia nu a fost probată.

Colegiul apreciază ca fiind justificată concluzia instanțelor ierarhic inferioare

în partea respingerii pretenției reclamantului privind anularea pct. 2 al ordinului ÎS

„Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” nr. 196p din 31 decembrie 2014

„Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai ÎS „Servicii Pază a

Ministerului Afacerilor Interne”, prin care lui Serghei Scrob i-a fost aplicată

mustrare aspră ca sancțiune disciplinară, deoarece era de obligația lui Serghei Scrob

14

de a supraveghea procesul de predare a armelor și munițiilor, care nu a reacționat la

acțiunile salariaților aflați în subordinea sa, favorizând intrarea acestora fără

necesitate în camera de predare a armelor și munițiilor, nu a interzis scoaterea armei

din toc și toate acțiunile efectuate până la producerea împușcăturii ce s-a soldat cu

provocarea accidentului grav de muncă, fiind ignorate prevederile pct.2.4 lit.a),e),

g) al Regulamentului intern al pârâtului, ce obligă salariatul la îndeplinirea

conștiincioasă și corectă a atribuțiilor ce-i revin.

Argumentele părții recurente invocate în acest sens nu sunt probate, or, faptul

că Cebotari Vadim în demersul adresat directorului întreprinderii pârâte ar fi

confirmat că salariații sunt instruiți de Serghei Scrob zi de zi privind măsurile de

siguranță cu arma de foc, nu confirmă respectarea atribuțiilor de către reclamant și

în ziua incidentului.

De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamantului în partea încasării

salariului pentru exercitarea funcției de șofer, or, acest fapt nu a fost confirmat, în

condițiile când automobilul de serviciu s-a oferit pentru facilitarea condițiilor de

muncă și aceasta nu presupune o muncă suplimentară.

Tot aici, este de menționat că Serghei Scrob nu și-a exprimat dezacordul întru

folosirea automobilului de serviciu, or, acordarea automobilului de serviciu nu a

presupus și cumularea funcției de șofer de către Serghei Scrob și respectiv achitarea

acesteia, chiar și în condițiile dispunerii anterior de un șofer la automobilul de

serviciu.

Supozițiile părții recurente aduse în confirmarea poziției, nu confirmă

temeinicia cerinței date, aspect corect reținut de instanțele inferioare.

Colegiul relevă că instanța de apel corect a constatat că instanța de fond

temeinic și legal a respins pretenția reclamantului privind încasarea salariului pentru

orele de muncă lucrate suplimentar și neachitate de angajator, axându-se pe faptul

că lipsește acordul salariatului și decizia angajatorului în sensul art. 104 Codul

muncii, iar argumentele invocate de reclamant sunt neîntemeiate.

Conform art. 104 alin.(1), (2), (3), (4), (7) Codul muncii, se consideră muncă

suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute

la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) și la art.99 alin.(1). Atragerea

la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului: a)

pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea țării, pentru preîntâmpinarea

unei avarii de producție ori pentru înlăturarea consecințelor unei avarii de producție

sau a unei calamități naturale; b) pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării

unor situații care ar putea periclita buna funcționare a serviciilor de aprovizionare cu

apă și energie electrică, de canalizare, poștale, de telecomunicații și informatică, a

căilor de comunicație și a mijloacelor de transport în comun, a instalațiilor de

distribuire a combustibilului, a unităților medico-sanitare. Atragerea la muncă

suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului: a) pentru

finalizarea lucrului început care, din cauza unei rețineri neprevăzute legate de

condițiile tehnice ale procesului de producție, nu a putut fi dus până la capăt în

decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca

deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a

patrimoniului municipal sau de stat; b) pentru efectuarea lucrărilor temporare de

reparare și restabilire a dispozitivelor și instalațiilor, dacă deficiențele acestora ar

15

putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat și pentru mai multe

persoane; c) pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariția unor circumstanțe care

ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unității, inclusiv a materiei

prime, materialelor sau produselor; d) pentru continuarea muncii în caz de

neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste

cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului

respective. Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decât cele prevăzute la

alin.(2) și (3) se admite cu acordul scris al salariatului și al reprezentanților

salariaților. Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului

(dispoziției, deciziei, hotărârii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoștința

salariaților respectivi sub semnătură.

În contextul dat, Colegiul precizează totodată că doar inexistența ordinului emis

de angajator privind atragerea la muncă suplimentară nu poate servi ca temei unic

pentru respingerea cerinței reclamantului. Inexistența/lipsa ordinului de atragere la

muncă suplimentară ar urma să fie confirmată și printr-o circumstanță suplimentară

ce ar servi ca temei de respingere a pretenției privind încasarea salariului pentru

prestarea muncii suplimentare și anume stabilirea neprestării „de facto” a muncii

suplimentare în afara programului.

La acest capitol, Colegiul reține că prestarea muncii suplimentare nu s-a

confirmat, fapt corect reținut și de instanțele inferioare, iar argumentele recurentului

și probele invocate în acest sens, nu confirmă și prestarea acesteia.

Din demersurile întocmite de către Serghei Scrob pe numele Specialistului

principal al sectorului nr. 3 al Direcției reacționare operativă și pază fizică mun.

Chișinău-V. Costișanu, care în opinia sa, justifică pretenția privind prestarea muncii

suplimentare, se distinge că reclamantul ar fi asistat între orele 08:00-11:30,11:50

ale zilei imediat următoare turei, la primirea și predarea armelor din camera de

muniții, însă aceste demersuri nu pot servi ca probe întru confirmarea prestării

muncii suplimentare.

În partea cerințelor privind constatarea discriminării lui Serghei Scrob la locul

de muncă prin acțiuni de hărțuire și încasarea prejudiciului moral doar în sumă de

2000 lei din suma de 5000 lei solicitată în acest sens, Colegiul apreciază ca fiind

corectă concluzia instanțelor ierarhic inferioare în acest sens, or, faptul discriminării

a fost confirmat de reclamant și nu a fost negat de către pârât.

Mai mult ca atât, art. 16 al Constituției Republicii Moldova interzic

discriminarea cetățenilor Republicii Moldova, iar scopul Legii cu privire la

asigurarea egalității nr. 12 din 25 mai 2012 este de a preveni și combate

discriminarea.

Referitor la solicitarea reclamantului privind încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 19700 lei, Colegiul o consideră întemeiată, de aceea consideră

necesar de a modifica decizia instanței de apel în partea încasării cheltuielilor de

asistență juridică, majorând cuantumul acestora de la 8000 lei la 19700 lei.

În conformitate cu art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează

16

părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

La caz, Colegiul notează că reclamantul Serghei Scrob în cadrul procesului a

beneficiat de asistență juridică acordată de avocatul Violeta Gașițoi, în baza

mandatului nr. MA 0000979 din 30 iunie 2015, conform contractului de asistență

juridică nr. 44 din 30 iunie 2015 (Vol.I, f.d.3) și asistență juridică acordată de

avocatul Gabriela Șoronga, în baza mandatului nr. MA 0959795 din 20 iulie 2016,

conform contractului de asistență juridică nr. 261 din 15 iunie 2016 (Vol.I, f.d.161).

Tot aici, este de menționat că în condițiile legii cât și a jurisprudenței CtEDO,

instanțele de judecată la soluționarea cererilor de restituire a cheltuielilor pentru

asistență juridică, urmează să ia în considerare că partea care pretinde compensarea

acestora, necesită să prezinte dovada achitării onorariilor avocaților, adică copii de

pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată și listă detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu tariful și

orarul).

Astfel, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 17700 lei, pretinse de

reclamant, au fost achitate pentru serviciile de asistență juridică prestate de avocatul

Violeta Gașițoi în cadrul procesului dat în baza contractului de asistență juridică nr.

44 din 30 iunie 2015, conform bonului de plată Seria WL nr. 694012 din 30 iunie

2015 (Vol.I, f.d.154).

Iar, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei, pretinse de reclamant,

au fost achitate pentru serviciile de asistență juridică prestate de avocatul Gabriela

Șoronga în cadrul procesului dat în baza contractului de asistență juridică nr. 261 din

15 iunie 2016, conform bonului de plată Seria ED nr. 164642 din 20 iunie 2016

(Vol.I, f.d.162).

De asemenea, Colegiul remarcă că în contextul Recomandării privind

cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, aprobată de către Consiliul Uniunii avocaților din

Republica Moldova, prin Decizia nr. 2 din 30 martie 2012, pornind de la practica

CtEDO, conform căreia cheltuielile pentru asistența juridică și onorariul avocatului

trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, urmează să se ia

în considerare complexitatea cauzei; dificultatea problemelor juridice ridicate de

speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat,

aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistență juridică. Înalta Curte a mai

statuat că nu ține de competența sa de a se expune asupra acordului cu privire la

onorarii. În conformitate cu jurisprudența sa, ea urmează să stabilească dacă

costurile și cheltuielile au fost necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime

(Amihalachioaie vs Moldova).

Prin prisma celor menționate supra, instanța de recurs relevă că cuantumul

serviciilor achitate de către Serghei Scrob pentru asistența juridică acordată acestuia

în prezenta cauză în raport cu complexitatea și dificultatea problemelor juridice

ridicate de speță, este unul rezonabil.

În consecință, Colegiul ajunge la concluzia de a încasa de la ÎS „Servicii Pază

a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob suma de 19700 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, or, instanța de apel a considerat a fi reală

17

și necesară doar suma de 8000 lei, însă a eludat aspectul complexității pricinii per

ansamblu.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de modifica

decizia instanței de apel în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, prin

majorarea cuantumului de la 8000 lei până la 19700 lei, cu încasarea acestora de la

Întreprinderea de Stat „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” în beneficiul

lui Serghei Scrob.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), e) și

alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Serghei Scrob și avocatul acestuia- Gabriela

Șoronga.

Se modifică decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Scrob împotriva

Întreprinderii de Stat „Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne” cu privire la

anularea ordinelor de sancționare cu restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru orele de muncă prestate suplimentar și pentru funcția suplimentară

exercitată, repararea prejudiciului moral cauzat în urma eliberării ilegale din

serviciu, constatarea discriminării la locul de muncă, obligarea încetării acțiunilor

de discriminare la locul de muncă, repararea prejudiciului moral cauzat în urma

acțiunilor de discriminare și încasarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării

cheltuielilor pentru asistență juridică, după cum urmează:

-Se încasează de la Întreprinderea de Stat „Servicii Pază a Ministerului

Afacerilor Interne” în beneficiul lui Serghei Scrob cheltuielile pentru asistență

juridică în mărime de 19700 lei (nouăsprezece mii șapte sute lei).

În rest, se mențin decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 09 septembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Ion Druță

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

18