2ra-1089/17 — inlaturarea obstacolelor, evacuarea din imobil

Dosarul nr. 2ra-1089/17

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (jud: I. Mînascurta)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavrilița)

ÎNCHEIERE

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Starîș

Anatolie, Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vlaicu Profira și

Vîlcu Ion, înlocuit cu succesorul în drepturi procedurale Dragan Ionela, împotriva

lui Starîș Anatolie și Tîrsîna Anatolie privind evacuarea din locuință și înlăturarea

obstacolelor,

împotriva deciziei din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 04 mai 2011 Vlaicu Profira și Vîlcu Ion s-au adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva lui Starîș Anatolie, solicitând revendicarea apartamentului nr.

48 din bd. Mircea cel Bătrîn nr. 5/3, mun. Chișinău, ce aparține cu drept de

proprietate reclamanților din posesia nelegitimă a lui Starîș Anatolie și evacuarea lui

Starîș Anatolie și a persoanelor ce locuiesc împreună cu acesta din apartamentul nr.

48 din bd. Mircea cel Bătrîn nr. 5/3, mun. Chișinău cu obligarea acestora de a

înlătura obstacolele în folosirea de către proprietari a imobilului dat.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, reclamanții sunt proprietari ai

apartamentului nr. 48 din bd. Mircea cel Bătrîn nr. 5/3, mun. Chișinău, deținând

cote-părți egale. Imobilul dat a fost dobândit în proprietate privată în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 30 noiembrie 2010 și înregistrat la Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău la 01 decembrie 2010, cu nr. cadastral

010031213401078.

Menționează că, în luna august 2010 în apartament s-au efectuat lucrări de

reparație, ca rezultat al inundării acestuia de către vecini. Pe perioada efectuării

lucrărilor de reparație au fost nevoiți să locuiască la rude și copiii lor. Folosindu-se

de absența reclamanților, la 26 august 2010, pârâtul, însoțit de Bîzgu Anatolie,

Tîrsîna Anatolie și alte cca 20 persoane necunoscute au spart ușa apartamentului și

l-au ocupat abuziv, obligând persoana, care efectua lucrările de reparație să-și

1

strângă lucrurile și să părăsească imobilul dat. Din acel moment, Starîș Anatolie a

rămas să locuiască în apartamentul dat în mod ilegal și abuziv. Încercările

reclamanților de a-l evacua pe pârât au fost zadarnice, continuând și până în prezent

de a fi amenințați și umiliți. Ba mai mult, nu li s-a permis nici să ridice lucrurile

personale ce se aflau în acel apartament.

Precizează că pârâtul nu dispune de careva documente, care i-ar permite să

locuiască în apartamentul nr. 48 din bd. Mircea cel Bătrîn nr. 5/3, mun. Chișinău,

și/sau ar avea un drept, apărut anterior, asupra imobilului dat.

Prin încheierea protocolară din 26 mai 2011 a Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău s-a admis cererea înaintată de reprezentantul reclamanților Vlaicu Profira

și Vîlcu Ion – Iordachi Alexandru privind atragerea în proces a lui Tîrsîna Anatolie;

s-a atras în calitate de copârât Tîrsîna Anatolie.

Prin hotărârea din 09 septembrie 2011 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău s-

a admis acțiunea înaintată de Vlaicu Profira și Vîlcu Ion; s-a dispus apărarea

dreptului de proprietate a Profirei Vlaicu și Ion Vîlcu cu înlăturarea obstacolelor în

exercitarea acestui drept prin evacuarea lui Anatolie Starîș și Anatolie Tîrsîna din

apartamentul nr. 48 din str. Mircea cel Bătrîn nr. 5/3, mun. Chișinău; s-a încasat de

la Anatolie Starîș și Anatolie Tîrsîna în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

200 lei.

Prin decizia din 28 martie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Anatolie Tîrsîna și s-a menținut hotărârea din 09 septembrie 2011 a

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău.

Prin decizia din 19 septembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Anatolie Starîș și Anatolie Tîrsîna; s-a casat decizia din 28

martie 2012 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea pricinii la rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 15 mai 2013 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea avocatului Petru Plămădeală, în interesele Profirei Vlaicu,

cu privire la explicarea deciziei din 19 septembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a încetat

procesul în privința lui Anatolie Tîrsîna în ordine de apel, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată înaintată de Vlaicu Profira și Vîlcu Ion împotriva lui Starîș

Anatolie și Tîrsîna Anatolie privind evacuarea din locuință și înlăturarea

obstacolelor, în legătură cu decesul lui Anatolie Tîrsîna.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

reprezentantului lui Starîș Anatolie – avocatul Culeac-Reul Natalia cu privire la

înlocuirea reclamantului Vîlcu Ion cu succesorul în drepturi procedurale și s-a

înlocuit Vîlcu Ion cu succesorul în drepturi procedurale Dragan Ionela.

Prin decizia din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Starîș Anatolie și s-a menținut hotărârea din 09 septembrie 2011 a

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău.

La 20 februarie 2017 Starîș Anatolie, Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș

Dumitru, Starîș Nichita au declarat recurs împotriva deciziei din 21 decembrie 2016

a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu remiterea

pricinii la rejudecare în prima instanță – Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, în alt

complet de judecători.

2

În motivarea recursului s-a invocat că, hotărârile contestate sunt neîntemeiate și

pasibile de a fi casate, deoarece pricina a fost judecată în absența unui participant la

proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, precum și a

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Deci, indică că la dosar nu sunt probe ce demonstrează că instanța de judecată a

adus la cunoștința participanților la proces actele de procedură. Mai mult ca atât, nu

le-a fost expediată copia acțiunii cu materialele anexate. Astfel, neînștiințarea

participanților la proces despre data, locul și ora ședinței de judecată, constituie o

încălcare a normelor procedurale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 21 decembrie 2016 și

expediată în adresa participanților la proces la 28 decembrie 2016, iar Starîș

Anatolie, Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita au declarat

recurs la 20 februarie 2017.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Starîș Anatolie,

Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita împotriva deciziei din

21 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Starîș Anatolie, Starîș Viorica,

Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Starîș Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Deci, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul lui

Starîș Anatolie cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

3

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Starîș Anatolie, ca fiind inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru,

Starîș Nichita, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art. 430 Cod de procedură civilă, sânt în drept să declare

recurs: a) părțile și alți participanți la proces; b) martorul, expertul, specialistul,

interpretul și reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li

se cuvine.

În contextul normelor indicate supra, Completul notează că în prezenta acțiune

Starîș Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita nu au calitate de

participanți la proces, și nici nu au fost atrași ca copârâți sau intervenienți accesorii.

Deci, prin hotărârile adoptate de către instanțele judecătorești nu le-au fost

afectate drepturile lor.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil și recursul declarat de către Starîș Viorica, Starîș Marian,

Starîș Dumitru, Starîș Nichita, ca fiind depus de persoane care nu au dreptul să-l

declare.

4

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Starîș Anatolie, Starîș

Viorica, Starîș Marian, Starîș Dumitru, Starîș Nichita împotriva deciziei din 21

decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5