2ra-811/18 — evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ, constatarea dreptului de abitație

2ra-811/18 — evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ, constatarea dreptului de abitație (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosar nr. 2ra-811/2018

prima instanță, Judecătoria Strășeni

judecător: D. Mîrzenco

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ionașco Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ionașco

Alexandru împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, intervenienți principali

Ăivazova Elena și Ionașco Maria cu privire la evacuarea, fără acordarea altui

spațiu locativ și cererea depusă de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia împotriva lui

Ionașco Alexandru și Ionașco Olga cu privire la constatarea dreptului de abitație și

obligarea de a nu crea obstacole în folosința spațiului locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, prin care

au fost admise apelurile declarate de Ionașco Alexandru și Ionașco Olga și a fost

casată integral hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02 martie 2016, a fost emisă o

nouă hotărâre, prin care a fost admisă integral cererea de chemare în judecată

depusă de Ionașco Alexandru împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia,

intervenienți principali Ăivazova Elena și Ionașco Maria cu privire la evacuarea,

fără acordarea altui spațiu locativ, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea

depusă de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia împotriva lui Ionașco Alexandru și

Ionașco Olga cu privire la constatarea dreptului de abitație și obligarea de a nu crea

obstacole în folosința spațiului locativ,

c o n s t a t ă:

La data de 28 august 2014, Ionașco Alexandru, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia cu privire la evacuarea

din bunul imobil, fără acordarea altui spațiu locativ.

1

În motivarea acțiunii, reclamantul Ionașco Alexandru a indicat că, locuiește

în casa situată la adresa XXXXXXXX, deținând dreptul de proprietatea asupra

acesteia, în baza contractului de donație din data de 07 martie 2000.

Astfel, a menționat că, începând cu anul 2002, a permis feciorului său,

Ionașco Gheorghe, să locuiască împreună, cu familia sa, în casa situată la adresa

XXXXXXXX, ce-i aparține cu drept de proprietate.

Reclamantul Ionașco Alexandru, a indicat că, începând cu anul 2002 și până

în prezent, cu pârâtul Ionașco Gheorghe și familia acestuia, sunt în relații ostile,

deoarece pârâții încalcă regulile de conviețuire, deteriorând imobilul. La fel, a

indicat că este agresat verbal și fizic de către Ionașco Gheorghe.

Reclamantul a mai menționat că, prin aceste fapte, Ionașco Gheorghe și

Ionașco Lilia, îi fac imposibilă conviețuirea, în același imobil, provocând conflicte

în familie, care au efect negativ asupra stării sale psihologice.

De asemenea, reclamantul Ionașco Alexandru, a indicat că drept dovadă a

comportamentului agresiv al pârâților Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, sunt

ordonanța de protecție a Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014 și ordonanța

de protecție a Judecătoriei Strășeni din 25 aprilie 2014, eliberate lui Ionașco

Alexandru împotriva agresorilor Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia.

Reclamantul Ionașco Alexandru, a solicitat evacuarea, fără acordarea altui

spațiu de locuit, a lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia din bunul imobil situat în

XXXXXXXX, înregistrată cu drept de proprietate pe numele lui Ionașco

Alexandru.

În drept, reclamantul Ionașco Alexandru și-a întemeiat pretențiile în baza

prevederilor art. art. 315, 316 alin. (1), 320 alin. (2), 321 alin. (2), 376 Cod civil și

art.art. 102, 130,131 Codul cu privire la locuințe.

La data de 18 septembrie 2014, Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Ionașco Alexandru și Ionașco Olga,

prin care au solicitat obligarea pîrîților de a nu le îngrădi dreptul de folosire a

spațiului locativ și constatarea dreptului de abitație în casa de locuit.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanții Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia

au indicat faptul că, locuiesc în casa situată la adresa XXXXXXXX, din anul 1998,

Astfel, au indicat că jumătate din imobilul, situat la adresa XXXXXXXX,

este ocupată de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia împreună cu fiicele acestora, iar

în a doua jumătate a imobilului, locuiesc pârâții Ionașco Alexandru și Ionașco

Olga.

Reclamanții Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia au menționat că, pârâții

Ionașco Alexandru și Ionașco Olga, le îngrădesc dreptul de folosire a spațiului

locativ, prin acțiuni, precum stricarea geamului, punerea lacătului la poartă,

2

pomparea intenționată a apei din fântână și pricinuirea dezordinii în odăile, ocupate

de aceștia.

Reclamanții au mai menționat că în anul 1998, la nunta acestora, tatăl

reclamantului Ionașco Gheorghe, pîrîtul Ionașco Alexandru, a anunțat oral că îi

dăruiește casa, care la acel moment aparținea, cu drept de proprietate, lui Zubac

(Ionașco) Parascovia, mama pîrîtului Ionașco Alexandru.

La data de 06 martie 2000, bunica Zubac (Ionașco) Parascovia a donat casa,

situată la adresa XXXXXXXX, pîrîtului Ionașco Alexandru. Astfel, pîrîtul Ionașco

Alexandru i-ar fi comunicat reclamantului Ionașco Gheorghe, că casa, de fapt, este

a lui, cum a anunțat și la nuntă, dar contract nu a fost întocmit pe numele acestuia,

pe motiv ca soția fiului său, Ionașco Lilia să nu poată pretinde la această casă.

Prin urmare, reclamantul Ionașco Gheorghe, considerând că este proprietar,

a efectuat diverse lucrări de reparație a imobilului, pentru care a cheltuit sume

semnificative de bani. Totodată, a menționat că a îngrijit și de bunica sa, Zubac

(Ionașco) Parascovia, conform înțelegerii, cu tatăl său, Ionașco Alexandru.

Astfel, reclamanții au invocat că în anul 2010, procurorul Procuraturii

Strășeni D. Buinovski s-a adresat, cu cerere de chemare în judecată, în interesele

lui Ionașco Alexandru, cu privire la evacuarea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco

Lilia, din casa de locuit menționată. La fel, au invocat că, Ionașco Gheorghe a

înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ionașco Alexandru și

Ionașco Olga privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil,

iar ambele acțiuni au fost conexate și examinate de judecătoria Strășeni. Prin

hotărârea Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2010, ambele cereri de chemare în

judecată au fost respinse, fiind menținută prin decizia Curții de Apel din

20 octombrie 2011 și decizia Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie 2011.

Reclamanții Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia au invocat că, motivul

respingerii cererii, privind evacuarea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, din

casa de locuit din XXXXXXXX, a constituit faptul că instanța de judecată a

constatat că Ionașco Gheorghe, împreună cu familia sa, s-au instalat cu traiul și

locuiesc, în imobilul menționat, cu acordul proprietarului acestuia, Ionașco

Alexandru.

În aceste circumstanțe, Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, făcând referire la

prevederile art. 123, alin. (2) Cod de procedură civilă, și la faptele constatate, prin

hotărârea judecătoreasă irevocabilă, referitor la dreptul lor de abitație și, în acest

sens, au solicitat să fie obligați pârâții Ionașco Alexandru și Ionașco Olga, să nu le

creeze obstacole în folosirea odăilor din casa de locuit și terenul aferent, care

constituie ½ cotă parte din gospodăria din XXXXXXXX.

Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia au mai indicat că, dat fiind faptul că

pârâții Ionașco Alexandru și Ionașco Olga, se eschivează de la perfectarea actului

3

juridic, pentru înregistrarea dreptului de abitație în imobilul în litigiu, în Registrul

bunurilor imobile, sunt în imposibilitatea de a încheia contracte individuale cu

furnizorii de energie electrică, gaz, apă și telefonie. Astfel, au solicitat

recunoașterea dreptului de abitație în 1/2 cotă parte, din gospodăria, situată în

XXXXXXXX, cu obligarea lui Ionașco Alexandru și Ionașco Olga, de a nu le creia

obstacole, în folosirea odăilor, din casa de locuit și terenul aferent, care constituie

1/2 cotă parte, din gospodăria din XXXXXXXX.

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 11 decembrie 2014, a fost dispusă

conexarea într-o singură procedură, a cauzelor civile la cererea de chemare în

judecată depusă de Ionașco Alexandru împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco

Lilia, cu privire la evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ și cererea depusă de

Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia împotriva lui Ionașco Alexandru și Ionașco

Olga cu privire la constatarea dreptului de abitație și obligarea de a nu crea

obstacole în folosința spațiului locativ.

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 16 martie 2015, a fost admisă

cererea depusă de Ionașco Alexandru și Ionașco Olga și s-a dispus atragerea în

calitate de intervenienți accesorii pe Ionașco Maria și Ăivazova Elena.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02 martie 2016, a fost respinsă

acțiunea înaintată de către Ionașco Alexandru, intervenienți principali Ăivazova

Elena și Ionașco Maria către Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia cu privire la

evacuarea din imobilul format din teren aferent XXXXXXXX, casa de locuit

XXXXXXXX.xx și construcție XXXXXXXX.xx, situat pe XXXXXXXX. A fost

constatat dreptul de abitație după Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, asupra

imobilului format din teren aferent XXXXXXXX, casa de locuit XXXXXXXX.xx

și construcție XXXXXXXX.xx, situat pe XXXXXXXX. Au fost obligați Ionașco

Alexandru și Ionașco Olga să nu creeze obstacole lui Ionașco Gheorghe și Ionașco

Lilia la exercitarea dreptului de abitație, folosirea imobilului format din teren

aferent XXXXXXXX, casa de locuit XXXXXXXX.xx și construcție

XXXXXXXX.xx, situat pe XXXXXXXX.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, a fost admis

apelul declarat de Ionașco Alexandru și apelul declarat de Ionașco Olga. A fost

casată integral hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02 martie 2016 și a fost emisă o

nouă hotărâre, prin care a fost admisă integral cererea de chemare în judecată

înaintată de Ionașco Alexandru împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia,

intervenienți principali Aivazova Elena și Ionașco Maria cu privire la evacuarea,

fără acordarea altui spațiu locativ.

A fost dispusă evacuarea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, împreună cu

copii minori Ionașco Daniela și Ionașco Andriana, domiciliați în XXXXXXXX,

din bunul imobil format din terenul aferent cu nr. cadastral XXXXXXXX, casa de

4

locuit cu nr. cadastral XXXXXXXX.01 și construcție cu nr. cadastral

XXXXXXXX, situat pe str. XXXXXXXX, fără acordarea altui spațiu locativ.

A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată cererea lui Ionașco Gheorghe și

Ionașco Lilia împotriva lui Ionașco Alexandru și Ionașco Olga cu privire la

constatarea dreptului de abitație și obligarea de a nu crea obstacole în folosința

spațiului locativ.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat violarea de

către Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia a dreptului de proprietate a lui Ionașco

Alexandru, asupra imobilului în litigiu, în corespundere cu prevederile art. art. 315

alin. (1) și (2) și 316 alin. (1) și (2) Cod civil, în redacția Legii nr. 1107-XV din 06

iunie 2002, și a probatoriul administrat și circumstanțele de fapt ale speței.

Raportând prevederile art. 374 alin. (1) și art. 376 alin. (1) Cod civil, la

circumstanțele de fapt, instanța de apel a considerat necesar de a dispune evacuarea

pârâților Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia și a membrilor familiei lor, din

încăperile amplasate pe XXXXXXXX, deoarece, aflarea acestora în continuare în

imobilul litigios, încalcă dreptul de proprietate a lui Ionașco Alexandru, asupra

bunurilor imobile, deținute în proprietate.

Instanța de apel a respins argumentele intimaților Ionașco Gheorghe și

Ionașco Lilia precum că, dețin dreptul de abitație asupra bunului imobil litigios, or,

aceste afirmații sunt lipsite de suport probatoriu și juridic.

La fel, instanța de apel a reținut că, din prevederile art. 424 alin. (1), (2) și

(3) din Codul civil, reiese că legiuitorul a prevăzut expres condiția constituirii

dreptului de abitație și momentul nașterii acestui drept, de la efectuarea înscrierii

respective în Registrul bunurilor imobile. Deci, la instituirea abitației este necesar

de respectat dispozițiile legale, privind înregistrarea dreptului în Registrul

bunurilor imobile, în cazurile când obiect al acestor drepturi, este un bun imobil.

Instanța de apel a considerat drept neîntemeiată, concluzia instanței de fond

cu referire la constituirea dreptului de abitație, asupra bunului imobil amplasat pe

XXXXXXXX, în favoarea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, deoarece aceste

pretenții sunt lipsite de suport legal. Or, faptul că Ionașco Gheorghe și Ionașco

Lilia s-au instalat, cu traiul în imobilul respectiv, după căsătorie și continuă să

locuiască în acest imobil în prezent, fără acordul proprietarului, chiar și în situația

că aceștia nu dispun de o altă locuință, nu poate servi temei de instituire a dreptului

de abitație a lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, în locuința, care la moment

constituie proprietatea lui Ionașco Alexandru, ultimul neavând nici o obligație față

de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, de a-i asigura cu locuință.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, atât de către Ionașco Gheorghe

și Ionașco Lilia, în cererea de chemare în judecată, cât și de instanța de fond, în

motivarea hotărârii adoptate, a fost invocat faptul că dreptul de abitație al lui

5

Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, a fost constituit în cadrul examinării pricinii

civile, la cererea de chemare în judecată depusă de Procurorul raionului Strășeni, în

interesele lui Ionașco Alexandru, împotriva lui Ionașco Gheorghe cu privire la

evacuarea din casa de locuit și cererea lui Ionașco Gheorghe împotriva lui Ionașco

Alexandru cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil. În acest sens, instanța de apel a reținut că, nici în dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2010, și nici în dispozitivul deciziei Curții

Supreme de Justiție din 08 decembrie 2011, în cauza civilă menționată, nu a fost

indicat faptul că se instituie dreptul de abitație a lui Ionașco Gheorghe și Ionașco

Lilia, în bunurile imobile amplasate pe XXXXXXXX.

Totodată, instanța de apel a menționat că invocarea de către intimații

Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia a prevederilor hotărârilor judecătorești

menționate, nu este justificată și nici nu are o forță probatorie în conformitate cu

art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, pe motiv că constatările, doar din partea

dispozitivă a unei hotărâri, are puterea lucrului judecat, așa cum rezultă din

interpretarea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia

nu au prezentat probe, ce ar confirma înregistrarea în Registrul bunurilor imobile, a

dreptului acestora, de abitație în bunul imobil situat în r-ul Strășeni, s. Cojușna, str.

M. Viteazu 41, iar, din materialele cauzei rezultă că, careva grevări sau drepturi

reale ale altor persoane, asupra acestui bun imobil, la moment nu sunt înscrise.

În acest context, instanța de apel a reținut și prevederile art. 37 alin. (1)

Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, care

indică că, consecințele juridice ale înregistrării, apar după efectuarea înscrierii

despre drepturile asupra bunului imobil în registrul bunurilor imobile. După

efectuarea înscrierii în registrul bunurilor imobile, data autentică a înregistrării este

data primirii cererii de înregistrare, care trebuie să fie inclusă în condica de cereri.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că instalarea lui Ionașco Gheorghe, în

bunul imobil litigios, precum și întreținerea imobilului, nu servește temei de

constituire a dreptului de abitație, în bunul imobil litigios, atât timp cât acest drept

nu a fost înscris, în modul stabilit, în Registrul bunurilor imobile.

La fel, instanța de apel a remarcat că dreptul de proprietate a lui Ionașco

Alexandru, asupra imobilului în litigiu, nu a fost contestat, iar dispoziția

art. 424 alin. (3) Codul Civil, este imperativă și nu poate fi interpretată extensiv.

Or, a fost stabilit cu certitudine că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor

imobile, Ionașco Alexandru este proprietarul bunului imobil, situat în r-ul Strășeni,

s. Cojușna, str. M. Viteazu 41, iar dreptul de proprietate a fost înregistrat la

26 februarie 2002.

6

De altfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond, neîntemeiat, la

admiterea acțiunii depuse de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, a aplicat

prevederile Codului cu privire la locuințe al RSS Moldovenești, stabilind faptul că

legea civilă, nu are efect retroactiv, însă la soluționarea cererii de chemare în

judecată depuse de Ionașco Alexandru, a indicat că Codul cu privire la locuințe al

RSS Moldovenești, este abrogat și nu este aplicabil speței. Astfel, la caz, instanța

de apel a constatat că instanța de fond a aplicat duble standarde, în privința părților

la proces, fapt ce este inadmisibil.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, au fost

admise cererile de corectare a greșelilor. Au fost corectate greșelile, care se conțin

în partea dispozitivă a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, și

anume, în partea ce ține de înscrierea corectă a nr. cadastral al casei de locuit din

XXXXXXXX- nr.XXXXXXXX, urmînd a fi indicat corect nr. cadastral

XXXXXXXX, cît și în partea ce ține de înscrierea corectă a nr. cadastral al

terenului aferent - urmînd a fi înscris corect nr. cadastral XXXXXXXX. A fost

corectată greșeala strecurată la f.d. 5 a deciziei Curții de Apel Chișinău din

17 octombrie 2017, fiind indicat greșit, numele Vioară Natalia, corect urmînd a fi

indicat -Ionașco Gheorghe si Ionașco Lilia. A fost corectată greșeala strecurată la

f.d. 5 alin. (5) a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, fiind

indicat greșit numele Ionașco Ion, corect urmînd a fi indicat numele lonasco

Alexandru. A fost corectată greșeala strecurată în decizia Curții de Apel Chișinău

din 17 octombrie 2017 fiind indicat greșit numele Ionașco Maroa, corect urmînd a

fi indicat -numele Ionashko Măria.

La 16 ianuarie 2018, Ionașco Gheorghe, a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei

Strășeni din 02 martie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Ionașco Alexandru împotriva lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia,

intervenienți principali Ăivazova Elena și Ionașco Maria cu privire la evacuarea

fără acordarea altui spațiu locativ și cererea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia

împotriva lui Ionașco Alexandru și Ionașco Olga cu privire la constatarea

dreptului de abitație și obligarea de a nu crea obstacole în folosința spațiului

locativ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Ionașco Gheorghe a invocat că,

instanța de apel nu a indicat motivele, care au determinat concluziile acesteia și

legea aplicabilă speței, inclusiv nu a apreciat probele prezentate de părți.

Recurentul a menționat că prin hotărârea judecătoriei Strășeni din

14 iulie 2010, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

procurorului raionului Strășeni, în interesele lui Ionașco Alexandru, împotriva lui

7

Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia cu privire la evacuarea forțată împreună cu

membrii familiei, ca fiind neîntemeiată, totodată, instanța a respins acțiunea lui

Ionașco Gheorghe către Ionașco Alexandru cu privire la recunoșterea dreptului de

proprietate asupra casei de locuit. Hotărîrea menționată, fiind contestată, a fost

menținută prin decizia Curții de Apel din 20 ianuarie 2011 și decizia Curții

Supreme de Justiție din 08 decembrie 2011.

Astfel, recurentul Ionașco Gheorghe a indicat că motivul respingerii cererii

privind evacuarea lui Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia, din casa de locuit din

XXXXXXXX, a constituit faptul că instanța de judecată a constatat că Ionașco

Gheorghe, împreună cu familia, s-a instalat cu traiul și locuiesc, în imobilul

menționat, cu acordul proprietarului acestuia, Ionașco Alexandru.

Recurentul a invocat că prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2010,

instanța de judecată a constatat că în luna octombrie al anului 2002, reclamantul

Ionașco Alexandru, avînd stabilit domiciliul în casa proprie, situată pe str. M.

Viteazu 263, a permis fiului său, Ionașco Gheorghe, împreună cu membrii familiei

acestuia, să se stabilească cu traiul în casa de locuit de pe XXXXXXXX. Astfel, a

indicat că, în conformitate cu art.130 al Codului cu privire la locuințe, membri

familiei proprietarului casei de locuit (art.56 din prezentul Cod), instanța de

judecată a concluzionat că, pîrîtul Ionașco Gheorghe, fiind membrul al familiei lui

Ionașco Alexandru, care este proprietar al casei de locuit de pe XXXXXXXX,

ultimul era în drept de a permite stabilirea, cu traiul a fiului său, împreună cu

membri familiei acestuia, în casa de locuit, menționată.

Totodată, recurentul a indicat că, instanța de judecată a considerat că nu

poate fi reținut argumentul reprezentatului reclamantului Ionașco Alexandru,

avocatul Drăguță Pentru, precum că pîrîtul Ioașco Gheorghe, urmează a fi evacuat

din casa de locuit în baza art. 376 Cod civil, deoarece instanței de judecată nu i-a

fost prezentată nicio probă pertinentă și admisibilă, care ar confirma faptul că

pîrîtul Ioașco Gheorghe, a uzurpat casa lui Ionașco Alexandru și 1-a privat ilegal

pe acesta de posesiune, deoarece în speță, însuși Ionașco Alexandru a acordat

dreptul de abitație, în casa de locuit de pe XXXXXXXX, fiului său, Ionașco

Gheorghe și membrilor familiei acestuia.

La fel, recurentul Ionașco Gheorghe, a indicat că, în ședință de judecată, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de procurorului raionului

Strășeni, în interesele lui Ionașco Alexandru, împotriva lui Ionașco Gheorghe și

Ionașco Lilia cu privire la evacuarea forțată împreună cu membrii familiei, și

cererea depusă de Ionașco Gheorghe către Ionașco Alexandru cu privire la

recunoșterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit, a fost confirmat faptul

că Ionașco Gheorghe, locuiește în casa de locuit de pe XXXXXXXX, din luna

octombrie 2002 și pe parcurs a efectuat reparația acestui imobil, a instalat

8

telefonul, a conectat casa la traseul de gaze naturale, a construit garaj și a făcut alte

lucrări pentru a îmbunătăți imobilul dat, însă proprietarul imobilui, este Ionașco

Alexandru, dreptul de proprietate al acestuia fiind înregistrat în registrul bunurilor

imobile în baza contractului de donație.

Astfel, recurentul Ionașco Gheorghe a menționat că, faptele stabilite prin

hotărîrea judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2010, în conformitate cu art. 123 alin. (l)

Cod civil, sunt obligatorii pentru instanța, care judecă pricina și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile, la

care participă aceleași persoane.

Luînd în considerare faptele stabilite prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din

14 iulie 2010, recurentul a invocat că Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia dispun de

dreptul de abitație în casa de locuit din XXXXXXXX, iar acțiunile lui Ionașco

Alexandru și Ionașco Olga, prin care le îngrădesc dreptul de posesie, sunt

nelegitime, în conformitate cu prevederile art. 424 Cod civil.

Recurentul Ionașco Gheorghe a solicitat recunoașterea dreptului de abitație

în 1/2 cotă parte, din gospodăria, situată în XXXXXXXX, cu obligarea lui Ionașco

Alexandru și Ionașco Olga, de a nu le creia obstacole, în folosirea odăilor, din casa

de locuit și terenul aferent, care constituie 1/2 cotă parte din gospodăria din

XXXXXXXX.

Totodată, recurentul Ionașco Gheorghe a solicitat obligarea intimaților

Ionașco Alexandru și Ionașco Olga, de a perfecta actul juridic, pentru înregistrarea

în Registrul bunurilor imobile a dreptului de abitație, pentru a avea posibilitatea de

a încheia contracte individuale, cu furnizorii de energie electrică, gaz, apă și

telefonie.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

la o dată necunoscută (f.d. 9, vol. III), însă la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Ionașco Gheorghe la data de 16 ianuarie 2018 (f.d.44-49), cu respectarea

termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ionașco Gheorghe, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

9

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Ionașco Gheorghe, nu se încadrează în limitele stabilite de norma

indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

10

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de către Ionașco Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Ionașco Gheorghe, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Ionașco Alexandru împotriva lui Ionașco

Gheorghe și Ionașco Lilia, intervenienți principali Ăivazova Elena și Ionașco

Maria cu privire la evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ și cererea cererea

depusă de Ionașco Gheorghe și Ionașco Lilia împotriva lui Ionașco Alexandru și

11

Ionașco Olga cu privire la constatarea dreptului de abitație și obligarea de a nu crea

obstacole în folosința spațiului locativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

12