2ra-1125/17 — executarea dreptului de ipoteca

Dosarul nr. 2ra-1125/17

prima instanță - (judecătoria Strășeni) I. Chiroșca

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, I. Cotruță, V. Negru

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială

„Moldinconbank” societate pe acțiuni,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca

Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni împotriva Olgăi Tovstenco,

intervenienți accesorii societatea cu răspundere limitată „Savilux Impex”, Tovstenco

Raisa, Bezdetnîi Andrei privind executarea dreptului de ipotecă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe

acțiuni și s-a menținut hotărârea judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 24 septembrie 2012 Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Tovstenco solicitând

executarea dreptului de ipotecă prin transmiterea silită în posesia Băncii Comerciale

„Moldinconbank” societate pe acțiuni a bunurilor ipotecate situate în r-nul Strășeni

localitatea Cojușna și anume terenul pentru construcții cu suprafața de 0,1444ha, și

construcția cu suprafața de 144,70 m. p., în vederea comercializării bunurilor și

încasarea taxei de stat în mărime de 1370,80 lei.

În motivarea pretențiilor formulate a reiterat că, potrivit contractului de credit

nr.401 din 13 iulie 2007, Tovstenco Olga a beneficiat de un credit în sumă de 400000

lei, cu termenul de rambursare pînă la 13 iulie 2017, și rata dobînzii în mărime de

21% anual.

Ulterior la 19 septembrie 2011 părțile au încheiat un acord adițional prin care au

modificat valoarea și obiectul contractului.

La 19 septembrie 2011 părțile au încheiat acordul adițional nr.2 prin care au

modificat rambursările de dobânda.

Susține reclamantul că garantarea rambursării în termen a creditului și a plăților

aferente a fost asigurată prin încheierea contractului de ipotecă din 13 iulie 2007 prin

care s-a gajat terenul cu nr. cadastral nr.8015301.402 cu suprafața de 0,1444 ha,

1

amplasat pe lotul Întovărășirii Pomicule „Vara” amplasat în r-nul Strășeni, localitatea

Cojușna și construcția cu nr. cadastral 8015301.402.01 cu suprafața de 144,70 m. p.,

amplasată în r-nul Strășeni, localitatea Cojușna.

A mai relevat că, la încheierea contractului de gaj părțile au convenit că prețul

bunurilor gajate este de 430470 lei.

Menționează că, banca a efectuat un calcul prin care a constatat că datoria

nerambursată a debitorului în baza contractului de credit nr.401 din 13 iulie 2007 este

de 50445,55 lei, formată din dobânda în mărime de 32724,21 lei, comisioane în

mărime de 6943,71 lei și dobânda suplimentară în mărime de 8466,63 lei.

Indică că, debitorul gajist nu și a onorat obligațiunile contractuale de rambursare

a împrumutului și a plăților aferente și din acest motiv banca a început urmărirea

bunurilor ce au constituit obiectul contractului de gaj. A expediat în adresa pârâtului

notificarea de executare a dreptului de gaj, prin care s-a solicitat achitarea benevolă a

datoriei restante. De asemenea, banca a înregistrat preavizul sub nr.02/3-2224 din 09

iunie 2009 în Registrul gajului bunurilor imobile.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. art.

512,572,1240,1243,1425 din Codul civil și art. 30,33,34 din Legea cu privire la

ipotecă nr.142-XVIdin 26 iunie 2008.

Prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din 29 noiembrie 2012 acțiunea înaintată de

Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni a fost admisă.

S-a transmis silit de la Tovstenco Olga în posesiunea creditorului Banca

Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni pentru vînzare bunurile imobile

ipotecate și anume terenul cu nr. cadastral nr.8015301.402 cu suprafața de 0,1444 ha,

amplasat pe lotul Întovărășirii Pomicule „Vara” amplasat în r-nul Strășeni, localitatea

Cojușna și construcția cu nr. cadastral 8015301.402.01 cu suprafața de 144,70 m. p.,

amplasată în r-nul Strășeni, localitatea Cojușna, evaluate la prețul de 430470 lei, într-

un executarea contractului de credit nr.401 din 13 iulie 2007.

S-a încasat de la Tovstenco Olga în beneficiul Băncii Comercială

„Moldinconbank” societate pe acțiuni taxa de stat în mărime de 1370,80 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Tovstenco Olga, la 26 februarie

2013 a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Strășeni din 29 noiembrie 2012,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și transmiterea cauzei

la rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, s-a admis apelul

declarat de Tovstenco Olga, s-a casat hotărârea judecătoriei Strășeni din 29 noiembrie

2012 și s-a restituit pricina spre rejudecare în aceeași instanța, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei au fost atrași în proces în calitate de intervenienți

accesorii, societatea cu răspundere limitată „Savilux Impex” Tovstenco Raisa și

Bezdetnîi Andre.

Prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2016 cererea de chemare în

judecată înaintată de Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Banca Comercială

„Moldinconbank” societate pe acțiuni, la 21 iunie 2016 a depus apel nemotivat,

ulterior la 12 august 2016 a depus apel motivat împotriva hotărîrii judecătoriei

2

Strășeni din 10 iunie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei

instanțe și emiterea unei decizii de admiterea a cererii de chemare în judecată

înaintată de Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2016.

La 04 aprilie 2017 Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017 și a

hotărîrii judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2016, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei decizii de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată.

Recurentul a depus cerere de recurs în temeiul art.432, alin. (4), din Codul de

procedură civilă, care statuează expres că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare.

Susține că la examinarea litigiului în fond instanțele investite cu judecarea

fondului nu au luat în considerație faptul că pârâta s-a adresat cu o cerere de eliberare

a creditorul la 13 iulie 2007 în mărime de 400000 lei, în perioada când aceasta nu

finisase să achite un alt credit eliberat la 12 octombrie 2006 în mărime de 95000 lei,

având o restanță de 68000 lei.

Susține recurentul că, instanțele ierarhic inferioare nu au examinat

mulitiaspectual probele prezentate prin care se constată că Tovstenco Olga avea

deschis un cont curent la care depunea sume bănești cu titlu de stingere tuturor

obligațiunilor de plată pe ambele contracte de credit.

Mai indică că, la efectuarea expertizei, expertul nu a luat în calcul faptul că

plățile efectuate de către Tovstenco Olga mergeau la stingerea unui singur contract de

credit și anume nr.401 din 13 iulie 2007, care a fost garantat cu ipotecă, în cauză

constatând că aceasta urmează să achite încă o diferența în sumă de 79288,03 lei

pentru a stinge integral suma creditului acordat la 13 iulie 2017.

Menționează recurentul că, expertiza efectuată la caz este greșită și nu poate fi

luată în considerație la stabilirea creanței rambursate, deoarece la efectuarea acesteia

nu s-a luat în considerație și cel de al doilea contract de credit eliberat la 12

octombrie 2006.

Prin prezentarea raportului de expertiză instanțele ierarhic inferioare au fost

induse în eroare și astfel au emis o soluție greșită.

Prin referința depusă la 19 mai 2017 Tovstenco Olga indicat că recurentul în

cererea de recurs nu a indicat nici un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă. Temeiurile invocate sunt declarative și lipsite de

suport probator, temeiurile care au fost analizate de către instanțele investite cu

judecarea fondului. A solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

3

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 08 februarie 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 10

martie 2017 (f.d.147 Vol.II), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării

acesteia de către părți.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 04 aprilie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

4

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Banca Comercială

„Moldinconbank” societate pe acțiuni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Banca Comercială „Moldinconbank” societate pe acțiuni,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5

6