2ra-997/17 — partajarea bunurilor

Prima instanță: Judecătoria Nisporeni Dosarul nr. 2ra-997/17 Judecător: M. Ulinici Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc Î N C H E I E R E 24 mai 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druță examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Maria Ulinici prin intermediul reprezentantului avocatului Ion Tîmbur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Falone Antonio Alberto împotriva Mariei Ulinici, intervenient accesoriu Dan Ciortan, privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Maria Ulinici și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 17 octombrie 2016, c o n s t a t ă: La data de 08 mai 2015 Falone Antonio Alberto s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Ulinici, solicitând partajarea bunurilor proprietății comune în devălmășie, prin stabilirea cotelor-părți ideale, în mărime de câte 1/2 în proprietatea lui Falone Antonio și Maria Ulinici.

În motivarea acțiunii a indicat, că la 28 octombrie 2000 a fost încheiată căsătoria între Falone Antonio Alberto și Maria Ulinici, fiind înregistrată de către Primăria Valbrona, provincia Como, Italia, transcrisă de OCS Nisporeni la data de 11.05.2010, cu nr. n.31-T. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 17 aprilie 2014 căsătoria a fost desfăcută. Reclamantul menționează, că în timpul căsătoriei a procurat apartamentul nr. 10 din or. Nisporeni, str. Marii Adunări Naționale, 10 și a făcut reparație capitală, toate cheltuielile fiind suportate de el, fiind nevoit chiar să ia un credit pentru a face față cheltuielilor considerabile. Cu toate că deține cu pârâta un apartament în comun, ea locuiește peste hotare, iar reclamantul nu are acces în acest bun imobil de mai bine de 5 ani, locuind cu chirie, apartamentul fiind încuiat de pârâtă.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 17 octombrie 2016 acțiunea a fost admisă și s-a încetat dreptul de proprietate în devălmășie a soților Falone Antonio Alberto și Ulinici Măria asupra apartamentului cu nr. 30, situat în or. Nisporeni, str. Marii Adunări Naționale, 10, fiind stabilit și atribuit în proprietate personală lui Falone Antonio Alberto și lui Ulinici Maria, câte 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 30, cu două odăi, cu suprafața de 55,1 m2, situat în or. Nisporeni, str. Marii Adunări Naționale, 10 (f.d. 139, f.d.144-146). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, a fost respins apelul declarat de Maria Ulinici și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 17 octombrie 2016 (f.d.

169-174). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 februarie 2017, în termenul prevăzut de lege, Maria Ulinici prin intermediul reprezentantului avocatului Ion Tîmbur (mandat nr.0114636) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Ungheni din 17 octombrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de fond au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material.

La 10 mai 2017 Falone Antonio prin intermediul avocatului Victor Nastas a prezentat referință pe marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Ulinici prin intermediul reprezentantului avocatului Ion Tîmbur nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Ulinici prin intermediul reprezentantului avocatului Ion Tîmbur ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Maria Ulinici prin intermediul reprezentantului avocatului Ion Tîmbur se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță