3ra-427/17 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-427/17

Prima instanță: Judecătoria Comrat

Judecător: Hudoba V.V.

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat

Judecători: Colev G.P.

Curdov A.I.

Starciuc Șt.T

Î N C H E I E R E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cîlcic Nicolai,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cîlcic Nicolai

împotriva Ministerului Justiției, privind contestarea actului administrativ și încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 25 octombrie 2016, prin care a

fost admis parțial apelul declarat de Cîlcic Nicolai, casată integral hotărârea

Judecătoriei Comrat din 23 august 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 27 aprilie 2016, Cîlcic Nicolai a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, privind contestarea actului administrativ și încasarea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul Ministrului Justiției nr. 418 din

14 aprilie 2016 s-a decis suspendarea activității executorului judecătoresc Cîlcic

Nicolai pentru o perioadă de 6 luni. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr.

106-113 din 22 aprilie 2016, articolul 618.

La baza ordinului a fost pusă decizia Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești din 26 noiembrie 2015 prin care a fost admisă solicitarea Societății cu

Răspundere Limitată „Rudon Grup” și în privința executorului judecătoresc Cîlcic

Nicolai pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzută de art. 21 alin. (2) lit. e) și lit.

d) din Legea privind executorii judecătorești, s-a aplicat sancțiune disciplinară –

suspendarea activității pe un termen de 6 luni.

1

Consideră reclamantul că, ordinul Ministrului Justiției nr. 418 din 14 aprilie

2016 a fost adoptat cu încălcarea legii, competenței și procedurii legale reieșind din

prevederile art. art. 18 alin. (1) lit. d) și art. 24 alin. (3) din Legea privind executorii

judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010.

Indică reclamantul că, în temeiul deciziei din 26 noiembrie 2015, Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești a propus Ministrului Justiției suspendarea

activității lui Cîlcic Nicolai în funcția de executor judecătoresc, nu pentru abaterile

disciplinare prevăzute de art. 21 alin. (2) lit. b1) și lit. i) din Legea privind executorii

judecătorești, dar pentru săvârșirea altor abateri disciplinare prevăzute de art. 21 alin.

(2) lit. e) și lit. d) din Legea privind executorii judecătorești, adică pentru refuzul

intenționat de a efectua acte de executare, ceea ce a avut drept consecință încălcarea

drepturilor părților în cadrul procedurii de executare și pentru tergiversarea

sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor legate de procedura de executare.

Astfel, din conținutul deciziei Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești nu este clar când anume și în ce circumstanțe a refuzat în mod intenționat

în efectuarea măsurilor de executare, fapt prin care ar fi încălcat drepturile părților.

La fel nu este clar prin ce se confirmă admiterea repetată a acestor acțiuni.

Menționează reclamantul că, nu este clar în baza cărui temei legal Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești și Ministerul Justiției a dispus suspendarea

activității pentru un termen de 6 luni.

Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată și prin cererile de

completare a cerințelor din 27 iunie 2016, 14 iulie 2016 și 27 iulie 2016, admiterea

acțiunii, anularea ordinului Ministrului Justiției nr. 418 din 14 aprilie 2016, încasarea

prejudiciului pentru perioada de absență forțată de la serviciu în mărime de 196

615,83 lei, a prejudiciului moral în mărime de 124 129,30 lei și încasarea cheltuielilor

de judecată în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 23 august 2016, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 25 octombrie 2016, a fost admis parțial

apelul declarat de Cîlcic Roman. S-a casat hotărârea Judecătoriei Comrat din 23

august 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele înaintate de Cîlcic

Nicolai s-au respins ca neîntemeiate.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, instanța de fond eronat

a concluzionat că în privința lui Cîlcic Nicolai a fost aplicată sancțiunea disciplinară

prin hotărârea Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, iar ordinul

Ministrului Justiției nr. 418 din 14 aprilie 2016 este doar o repetare a acestei hotărâri.

În prevederile art. 24 alin. (4) din Legea privind executorii judecătorești, în

vigoare la momentul emiterii ordinului, este exact stabilită ordinea aplicării sancțiunii

disciplinare sub forma de suspendare a executării obligațiilor, care se referă la

competența Ministrului Justiției.

2

Din acest motiv instanța de apel a concluzionat că, prima instanță nu a examinat

pe fond cerințele lui Cîlcic Nicolai și nu a examinat legalitatea ordinului Ministrului

Justiției nr. 418 din 14 aprilie 2016, motiv din care a decis casarea acesteia ca fiind

neîntemeiată.

Din conținutul hotărârii Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din

26 noiembrie 2015 s-a constatat că în procedura de executare intentată în baza titlului

executoriu nr. 05-2r-978-13072015, eliberat de către Curtea de Apel Cahul, privind

aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor

Societății cu Răspundere Limitată „Rudon Grup” în sumă de 2 319 642 lei, lipsește

procesul-verbal privind ridicarea bunurilor. De asemenea s-a constatat că executorul

judecătoresc Cîlcic Nicolai a încălcat prevederile art. 118 Cod de executare, faptul

care s-a exprimat în aceea că, în cadrul executării titlului executoriu nominalizat,

executorul judecătoresc nu a participat la strângerea recoltei și nu a întocmit actele

necesare referitor la cantitatea producției agricole recoltată, asupra căreia a fost aplicat

sechestru, și anume asupra 50 ha de floarea soarelui și 20 ha de porumb, ce aparțin

Societății cu Răspundere Limitată „Rudon Grup” și transmise spre păstrare la

Societatea cu Răspundere Limitată „Donastas-Com”.

Reieșind din prevederile art. 118 din Codul de executare în ansamblu cu

materialele cauzei, instanța de apel a constatat că executorul judecătoresc Cîlcic

Nicolai nu a prezentat datele de fapt corespunzătoare care ar certifica executarea

titlului executoriu, motiv din care instanța de apel a concluzionat despre legalitatea

deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 26 noiembrie 2015.

Instanța de apel a concluzionat că, deoarece Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești a studiat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și argumentele cererii,

în mod legal a constatat abaterea disciplinară care s-a exprimat prin încălcarea de către

executorul judecătoresc Cîlcic Nicolai a obligațiilor profesionale prevăzute de art. 21

alin. (2) lit. e) și lit. d) din Legea privind executorii judecătorești.

Referitor la termenul adoptării ordinului Ministerului Justiției nr. 418 din 14

aprilie 2016 instanța de apel a menționat că, la data de 26 noiembrie 2015 Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești a examinat solicitarea Societății cu

Răspundere Limitată „Rudon Grup” nr. 133 din 15 septembrie 2015. În aceiași zi a

emis decizia privind constatarea săvârșirii abaterii disciplinare de către executorul

judecătoresc Cîlcic Nicolai, care a fost trimisă organului competent – Ministrului

Justiției pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

Abaterea disciplinară a fost săvârșită la 15 septembrie 2015. Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești a constatat abaterea disciplinară la data de 26

noiembrie 2015, iar ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare a fost emis la 14

aprilie 2016, adică această sancțiune a fost aplicată în termen de 6 luni de la data

constatării abaterii disciplinare și cel târziu la un an de la data comiterii ei.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 26 decembrie 2017

Cîlcic Nicolai a contestat-o cu recurs prin intermediul oficiului poștal, solicitând

3

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea refuzului

în admiterea pretențiilor invocate în acțiune cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii. Încasarea din contul Ministerului Justiției în beneficiul său a

prejudiciului pentru lipsa forțată de la serviciu în mărime de 196 615,83 lei, a

prejudiciului moral egal venitului bilunar în mărime de 124 128,30 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 lei.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel a fost emisă

cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor dreptului material, fiind interpretată

eronat legea.

Indică recurentul că, din conținutul deciziei Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești din 26 noiembrie 2015, se presupune că au fost stabilite

semnele abaterilor disciplinare prevăzute de art. 21 alin. (2) lit. d) și lit. e) din Legea

privind executorii judecătorești, ceea ce conform art. 24 alin. (3), nu poate constitui

temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de suspendarea activității.

Astfel, ordinul Ministrului Justiției este lipsit de temei legal, deoarece este emis cu

încălcarea și aplicarea greșită a normelor dreptului material.

Totodată, prin examinarea și adoptarea ordinului privind aplicarea sancțiunii

disciplinare, de către Ministrul Justiției a fost încălcată competența stabilită de lege,

deoarece examinarea și adoptarea hotărârii nu ține de competența sa.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Cîlcic Nicolai, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 13 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea cererii de recurs, intimatul nu a depus referință la cererea

de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la acestea.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Comrat din 25

octombrie 2016 a fost contestată de către Cîlcic Nicolai la data de 26 decembrie 2016

(f.d.174 verso).

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Totodată se menționează că, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității

recursului simpla invocare a faptului că, la emiterea ordinului Ministrului Justiției nr.

418 din 14 aprilie 2016 privind suspendarea activității executorului judecătoresc

Cîlcic Nicolai, a fost încălcată competența. Or, aceste argumente se referă la aplicarea

sancțiunilor sub formă de avertisment, mustrare sau amendă. Însă, la caz prin decizia

Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 26 noiembrie 2015, s-au

constatat abaterile disciplinare prin încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) lit. e) și lit.

d) din Legea privind executorii judecătorești, în redacția care era în vigoare la data

emiterii deciziei, motiv din care s-a propus Ministrului Justiției aplicarea sancțiunii

disciplinare în privința executorului judecătoresc Cîlcic Nicolai, sub formă de

suspendare a activității pe un termen de 6 luni, ceea ce potrivit art. 24 alin. (4) din

Legea privind executorii judecătorești, ține de competența Ministrului Justiției.

Celelalte argumente invocate de către Cîlcic Nicolai în cererea de recurs nu au

relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea

deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar nu și temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

5

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în cererea de apel cât și în

procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul

corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În circumstanțele sus relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cîlcic Nicolai împotriva deciziei Curții de Apel Comrat

din 25 octombrie 2016, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cîlcic Nicolai se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6