3ra-930/20 — contestarea actului administrativ

3ra-930/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-930/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul – L. Turculeț

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat – Șt. Starciuc, L. Caraianu, Gr. Colev

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, reprezentat de Constantin Cachița,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

admis apelul depus de executorul judecătoresc Valentin Dușcov, s-a casat integral

hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul și s-a emis o nouă hotărâre prin

care s-a admis acțiunea depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov,

constată:

La 03 mai 2016, executorul judecătoresc Valentin Dușcov a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, prin ordinul

Ministrului Justiției din 22 aprilie 2016 s-a suspendat activitatea executorului

judecătoresc Valentin Dușcov, teritoriul de activitate r-nul Cahul, licența seria LE

nr. 152, pe termen de 6 luni. Conform ordinului, în termen de 10 zile de la data

comunicării acestuia, executorul judecătoresc Valentin Dușcov va transmite,

conform art. 20 din Legea cu privire la executorii judecătorești, sigiliul, legitimația,

documentele procedurilor de executare, registrele de evidență și arhiva la Camera

teritorială a executorilor judecătorești Sud. De asemenea, din ziua publicării

ordinului, dreptul de gestionare a contului curent al executorului judecătoresc

Valentin Dușcov, trece în administrarea Camerei teritoriale a executorilor

judecătorești Sud, care în termen de 3 zile va desemna persoana care va gestiona

contul respectiv.

Ordinul a fost emis în temeiul art. 18 alin. (1) lit. d), alin. (2), art. 24 alin. (1),

lit. d) din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010 și

decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 11 februarie 2016.

1

Reclamantul a menționat că nu este de acord cu ordinul Ministrului Justiției și

decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 11 februarie 2016 și

a considerat neîntemeiată și ilegală decizia Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești.

În acest sens executorul judecătoresc a indicat că decizia din 11 februarie

2016 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești a fost emisă în temeiul

sesizării SRL „Cheli-Zin” în legătură cu acțiunile întreprinse în cadrul procedurii

de executare intentate în temeiul titlului executoriu nr. 2-84 din 07 aprilie 2011

privind transmiterea în posesie pentru vânzare a bunului imobil ipotecat situat în

or. Xxx, str. Xxx, 6.

Reclamantul a remarcat că organul disciplinar al executorilor judecătorești nu

a indicat care încălcări au fost admise la executarea titlului executoriu menționat,

motivându-și soluția prin faptul că „în rezultatul cercetărilor materialelor

prezentate și audierii participanților, Colegiul constată abateri disciplinare

prevăzute de art. 21 alin. (2), lit. b1), lit. c) și lit. f) din Legea privind executorii

judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010, care prevede că executorul judecătoresc va

fi tras la răspundere disciplinară pentru acțiunii sau omisiuni, care contravin

dispozițiilor stabilite de lege, cum ar fi: încălcarea gravă a legislației; săvârșirea

unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri;

încălcarea Codului deontologic din următoarele considerente.

Potrivit titlului executoriu aflat în procedura de executare, executorul

judecătoresc urma să transmită în posesie BC „Moldova-Agroindbank” SA pentru

vânzare bunul imobil ipotecat: construcția comercială cu S-184,8 m.p., cu numărul

cadastral xxx.01 și lotul de pământ cu S-233 ha cu numărul cadastral xxx, situate

în or. Xxx, str. Xxx, ce aparțin cu drept de proprietate SRL „Cheli-Zin” și să ridice

de la SRL „Cheli-Zin”, cu transmiterea în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA

a unui șir de bunuri mobile (materiale de construcție și altele). În documentul

executoriu nu este prevăzută evacuarea”.

Însă, contrar obligației sale, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești

nu a indicat expres ce încălcări au fost admise de către executorul judecătoresc

Valentin Dușcov, limitându-se doar la citarea dispozițiilor art. 44 alin. (l) din

Codul de executare și art. 10 din Codul deontologic și expunând concluzia că

executorul judecătoresc a încălcat drepturile debitorului în procedura de executare.

Reclamantul a opinat că decizia din 11 februarie 2016 a Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești este neîntemeiată și vădit ilegală, deoarece faptele

constatate de Colegiu contravin dispozițiilor art. 147 alin. (5) din Codul de

executare și art. 36 din Legea cu privire la ipotecă.

Cu atât mai mult că art. 35 din Regulamentul Colegiului disciplinar prevede

că Colegiul nu va examina solicitările care țin de competența instanței de judecată,

de competența altor organe și instituții sau care nu întrunesc prevederile art. 21 din

Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010.

La aspectul dat reclamantul a invocat că în procedura Judecătoriei Cahul se

află contestația depusă de SRL „Cheli-Zin” la 28 mai 2015 privind legalitatea

acțiunilor executorului judecătoresc în cadrul executării titlului executoriu

susmenționat.

De asemenea, prin decizia din 22 februarie 2016 a Curții de Apel Cahul, s-a

stabilit că „executorul judecătoresc Valentin Dușcov a îndeplinit întocmai

prevederile legale ce țin de executarea documentului executoriu. Curtea de Apel

Cahul nu a găsit întemeiate afirmațiile recurentului Iurii Chelea, precum că în

2

documentul executoriu nr. 2-84 din 07 aprilie 2011 nu sunt prevăzute actele

îndreptate spre evacuarea silită a lui Iurii Chelea și Xenia Chelea, or, de rând cu

transmiterea în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA a bunului imobil ipotecat

se prevede și evacuarea din imobil a lui Nicolai Chelea și Maria Chelea. Potrivit

art. 147 alin. (5) din Codul de executare, în cazul în care documentul executoriu

prevede transmiterea bunului ipotecat, iar debitorul refuză eliberarea lui benevolă,

executorul judecătoresc va evacua silit din imobil atât debitorul, cât și persoanele

care locuiesc cu acesta. Astfel, instanța de judecată corect a aplicat norma legală

sus citată, și anume că existența vreunor persoane ce locuiesc în imobilul ipotecat,

nu împiedică evacuarea silită a acestora”.

Finalmente, reclamantul a relatat că, în corespundere cu art. 51 din

Regulamentul Colegiului disciplinar termenul de la desfășurarea primei ședințe

până la adoptarea deciziei nu poate depăși 1 lună, iar pentru procedurile complexe

termenul poate fi prelungit până la 3 luni de către Colegiu. La caz, însă, prima

ședință a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești a fost petrecută la 01

octombrie 2015, iar decizia s-a pronunțat la 11 februarie 2016.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 11, 16-

18, 24, 25 alin. (1) lit. b) și 26 din Legea contenciosului administrativ și art. 24 din

Legea executorilor judecătorești.

Reclamantul executorul judecătoresc Valentin Dușcov a solicitat prin cererea

de chemare în judecată anularea ordinului Ministrului Justiției din 14 aprilie 2016

„cu privire la suspendarea activității executorului judecătoresc Valentin Dușcov” și

anularea deciziei din 11 februarie 2016 a Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești emisă în privința executorului judecătoresc Valentin Dușcov, prin

care s-a aplicat sancțiune disciplinară suspendarea activității pe un termen de 6 luni

(vol. I, f.d. 2-6).

Prin hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către executorul

judecătoresc Valentin Dușcov (vol. I, f.d. 53, 60-65).

Prin decizia din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul

depus de către executorul judecătoresc Valentin Dușcov.

S-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul și s-a emis

o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis acțiunea depusă de către executorul judecătoresc Valentin Dușcov.

S-au anulat ca fiind contrare legii:

- decizia din 11 februarie 2016 a Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești, prin care a fost constatată abatere disciplinară în activitatea

executorului judecătoresc Valentin Dușcov și aplicată sancțiunea disciplinară

suspendarea activității pe termen de 6 luni;

- ordinul Ministrului Justiției din 14 aprilie 2016 „cu privire la suspendarea

activității executorului judecătoresc Valentin Dușcov” (vol. I, f.d. 90, 91-96).

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a casat decizia din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul și s-a remis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată (vol. I,

f.d. 116-126).

Prin încheierea din 12 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat

competența Curții de Apel Cahul la judecarea prezentei cauze de contencios

administrativ (vol. II, f.d. 8-10).

3

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

strămutat cauza pentru examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Comrat

(vol. II, f.d. 49-52).

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat s-a admis apelul depus

de către executorul judecătoresc Valentin Dușcov.

S-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul și s-a emis

o decizie nouă, prin care:

S-a admis acțiunea depusă de către executorul judecătoresc Valentin Dușcov.

S-au anulat ca fiind contrare legii decizia din 11 februarie 2016 a Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești, prin care a fost constatată abatere

disciplinară în activitatea executorului judecătoresc Valentin Dușcov și s-a aplicat

sancțiunea disciplinară suspendarea activității pe termen de 6 luni, precum și

ordinul Ministrului Justiției din 14 aprilie 2016 „cu privire la suspendarea

activității executorului judecătoresc Valentin Dușcov” (vol. II, f.d. 127, 128-136

recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că organul disciplinar al

executorilor judecătorești în mod eronat a constatat în decizia din 11 februarie

2016 că „executorul judecătoresc Valentin Dușcov, ignorând prevederile art. 11

din Codul de executare, în mod neprofesional și abuziv a acționat în lipsa unui

document executoriu, prin care ar fi dispusă evacuarea SRL „Cheli-Zin” și a

bunurilor, precum și a încălcat prevederile art. 44 din Codul de executare,

drepturile și obligațiile părților”.

Aceste constatări greșite au dus la aplicarea eronată a normelor de drept

material.

Instanța de apel a notat că, prin prisma art. 147 alin. (1)-(5) din Codul de

executare, pentru evacuarea persoanelor și bunurilor din bunul imobil în cazul

exercitării dreptului la ipotecă, nu este necesară existența unei hotărâri

judecătorești de evacuare.

Astfel, pentru evacuarea persoanelor și bunurilor din bunul imobil vizat într-

un document executoriu ce prevede exercitarea dreptului de ipotecă, prin

transmiterea în posesie creditorului ipotecar, nu este necesar ca în documentul

executoriu să fie menționate persoanele sau bunurile care urmează a fi evacuate.

Cu titlu subsecvent, instanța de apel a considerat că legalitatea acțiunilor

executorului judecătoresc Valentin Dușcov la executarea titlului executoriu nr. 2-

84/11 emis la 19 iulie 2011 se confirmă și prin decizia din 06 martie 2020 a Curții

de Apel Cahul s-a menținut încheierea din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei

Cahul, prin care a fost respinsă contestația înaintată de debitorii SRL „Cheli-Zin”,

Maria Chelea și Nicolai Chelea împotriva acțiunilor executorului judecătoresc

Valentin Dușcov, creditor BC „Moldova-Agroindbank” SA, intervenient accesoriu

de partea creditorului Vadim Dimov (vol. II, f.d. 115-119).

Instanța de apel a menționat că, odată ce executorul judecătoresc Valentin

Dușcov a respectat procedura de preavizare a debitorului ipotecar despre evacuare,

specificată la art. 147 alin. (3) din Codul de executare, iar Colegiul disciplinar al

executorilor judecătorești nu a constatat persoane care ar fi fost evacuate contrar

prevederilor art. 30 alin. (4), art. 36 alin. (3) din Legea cu privire la ipotecă nr.142

din 26 iunie 2008, plângerea debitorului ipotecar SRL „Cheli-Zin” este nefondată,

iar acțiunile executorului judecătoresc Valentin Dușcov sunt perfect legale și nu au

adus la prejudicierea drepturilor debitorului SRL „Cheli-Zin”, nu a restricționat

transparența activității sale.

4

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că în acțiunile

executorului judecătoresc Valentin Dușcov lipsesc elementele abaterii disciplinare,

iar aplicarea sancțiunii disciplinare prin decizia Colegiului disciplinar și ulterior

prin ordinul Ministrului Justiției contravine prevederilor legii.

La 20 iulie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Constantin Cachița, a depus la Curtea de Apel Comrat, prin intermediul poștei

electronice, recurs motivat împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel

Comrat (vol. II, f.d. 141, 142-143 recto-verso).

La 21 iulie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Constantin Cachița, a depus la Curtea de Apel Comrat, prin intermediul oficiului

poștal, recurs motivat împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat

(vol. II, f.d. 145-148, 151).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor faptice

ale speței și a etapelor procesuale de examinare a cauzei, suplimentar fiind

invocat că instanța de apel eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 21, 22 și

24 din Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010.

În opinia recurentului, în condițiile speței, sancțiunea disciplinară s-a aplicat

potrivit pct. 43 din Regulamentul de activitate a Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 75 din 09

martie 2011, luând în considerare următoarele elemente:

a) caracterul și gravitatea abaterii:

b) împrejurările în care abaterea a fost săvârșită;

c) cauzele și consecințele abaterii;

d) gradul de vinovăție;

e) conduita executorului judecătoresc pe perioada examinării abaterii;

f) impactul faptei asupra imaginii profesiei de executor judecătoresc.

Făcând referire la procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, recurentul

a considerat că Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești a respectat

procedura reglementată de pct. 23 din Legea privind executorii judecătorești

nr. 113 din 17 iunie 2010 și Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești. Or, ședința a fost publică, a fost solicitată opinia

executorului judecătoresc și prezența sa.

Mai mult ca atât, instanța de apel a ignorat și prevederile art. 225 alin. (1)

din Codul administrative, care statuează că instanța de judecată nu este

competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ.

Finalmente, recurentul a remarcat că hotărîrea privind aplicarea sancțiunii

disciplinare sub forma de amendă executorului judecătoresc Valentin Dușcov a

fost luată în unanimitate de membrii colegiului.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Constantin Cachița, a solicitat prin cererea de recurs admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat și menținerea

hotărârii 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul.

La 25 august 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului

executorului judecătoresc Valentin Dușcov pentru notificare copia recursului

depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu explicarea dreptului de a

depune referință. Deși, conform avizelor de recepție a corespondenței

DS9350371017AS și DS9350371018AS recursul a fost notificat intimatului,

acesta nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință asupra

motivelor recursului (vol. II, f.d. 155-156).

5

Conform articolul 245 din Codul administrativ, (1) recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Comrat a fost adoptată la 11

iunie 2020 și motivată a fost notificată Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

prin poștă cu scrisoare recomandată, la 01 iulie 2020, fapt confirmat prin avizul de

recepție a corespondenței DS3805122974AS și informația publică plasată pe

pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” (vol. II, f.d. 139, [https:// posta.md/ro/tracking?

id=DS3805122974AS]), iar recursul motivat al Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a fost depus la 20 și 21 iulie 2020, completul ajunge la concluzia că

recurentul s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

6

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Constantin Cachița, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

7