3ra-1652/16 — anularea deciziei de constatare a abaterii disciplinare și aplicarea sanctiunii disciplinare

3ra-1652/16 — anularea deciziei de constatare a abaterii disciplinare și aplicarea sanctiunii disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1652/16

Prima instanță: Judecătoria Cahul (jud. L. Turculeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

DECIZIE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

executorul judecătoresc Valentin Dușcov împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la

anularea deciziei de constatare a abaterii disciplinare și aplicare a sancțiunii

disciplinare, anularea ordinului de sancționare,

c o n s t a t ă:

La data de 03 mai 2016, executorul judecătoresc Valentin Dușcov a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești solicitând anularea

ordinului Ministrului Justiției al Republicii Moldova din 14 aprilie 2016 cu privire

la suspendarea activității executorului judecătoresc Valentin Dușcov, anularea

deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 11 februarie 2016 în

privința executorului judecătoresc Valentin Dușcov privind aplicarea sancțiunii

disciplinare - suspendarea activității pe un termen de 6 luni.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul Ministrului

Justiției al Republicii Moldova din 14 aprilie 2016 s-a dispus suspendarea activității

executorului judecătoresc Valentin Dușcov, teritoriul de activitate rl Cahul, licența

seria LE nr.152, pe termen de 6 luni. Concomitent, s-a indicat că în termen de 10

zile de la data comunicării prezentului ordin, executorul judecătoresc Valentin

Dușcov va transmite conform art. 20 al Legii cu privire la executorii judecătorești,

sigiliul, legitimația, documentele procedurilor de executare, registrele de evidență și

arhiva la Camera teritorială a executorilor judecătorești Sud. Iar, din ziua publicării

ordinului, dreptul de gestionare a contului curent al executorului judecătoresc

Valentin Dușcov trece în administrarea Camerei teritoriale a executorilor

1

judecătorești Sud, care în termen de 3 zile va desemna persoana care va gestiona

contul respectiv.

Ca temei de drept întru emiterea ordinului au fost invocate prevederile art. 18

alin.(1) lit. d), alin.(2), art.24 alin.(1) lit.d) al Legii privind executorii judecătorești

nr.113 din 17 iunie 2010 și decizia Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești din 11 februarie 2016.

Susține că, nu este de acord cu ordinul Ministrului Justiției al Republicii

Moldova și decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 11

februarie 2016.

Remarcă că, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești, fără să indice

care anume încălcări au fost admise la executarea titlului executoriu menționat,

motivează soluția prin aceea că în rezultatul cercetărilor materialelor prezentate și

audierii participanților, a constatat abateri disciplinare prevăzute de art.21 alin.(2)

lit. b1), lit. c) și lit. f) al Legii privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie

2010.

Indică că, conform titlului executoriu aflat în procedura de executare,

executorul judecătoresc urma să transmită în posesie BC „Moldova-Agroindbank”

SA pentru vânzare bunul imobil ipotecat și anume construcția comercială cu

suprafața de 184,8 m.p., cu număr cadastral 9603205607.01 și lotul de pămînt cu

suprafața de 0,0233 ha, cu număr cadastral 9603205607, amplasate în or. Vulcănesti,

str. Frunze, ce aparțin cu drept de proprietate SRL „Cheli-Zin”, cu transmiterea în

posesia ВС „Moldova-Agroindbank” SA a unui șir de bunuri mobile (materiale de

construcție și altele). În documentul executoriu nu era prevăzută evacuarea.

Precizează că, art.44 alin.(1) Cod de executare, art. 20 Cod deontologic,

garantează drepturile și obligațiile părților, inclusiv dreptul de a lua cunoștință de

materialele procedurii de executare și a participa la executare, cu drepturile și

obligațiile ce rezultă din aceasta, iar executorul judecătoresc asigură transparența

activității sale în relațiile cu solicitantul serviciilor sale, părțile procedurii de

executare, precum și terțele persoane, sub rezerva respectării obligației de

confidențialitate.

Conform prevederilor art. 147 alin.(5) Cod de executare, în cazul în care

documentul executoriu prevede transmiterea bunului ipotecat, iar debitorul refuză

eliberarea lui benevolă, executorul judecătoresc va evacua silit din imobil atât

debitorul, cât și persoanele care locuiesc cu acesta. Iar, conform art. 36 al Legii cu

privire la ipotecă, debitorul ipotecar, cât și celelalte persoane care locuiesc în

imobilul ipotecat sunt obligate să elibereze bunul ipotecat la data intrării în vigoare

a acordului de executare benevolă, semnat între creditorul ipotecar și debitorul

ipotecar, dacă părțile nu au stabilit un alt termen, sau la momentul rămânerii

definitive a ordonanței judecătorești ori, după caz, a hotărîrii judecătorești - în cazul

executării forțate a dreptului de ipotecă, sau la data indicată în notificare și preaviz

conform art.31 - în cazul executării dreptului de ipotecă în temeiul contractului de

ipotecă învestit cu formulă executorie. Dacă persoanele menționate la alin. (I) refuză

să elibereze bunul ipotecat sau dacă nu l-au eliberat la expirarea termenului de 15

zile din data stabilită la alin.(1), executorul judecătoresc va iniția evacuarea silită în

corespundere cu Codul de executare și ținînd cont de prevederile art. 30 (4) din

prezenta lege și ale alin.(3) din prezentul articol.

2

Conform pct. 35 al Regulamentului Colegiului disciplinar, Colegiul nu va

examina solicitările care țin de competența instanței de judecată, de competența altor

organe și instituții sau care nu întrunesc prevederile art. 21 al Legii privind executorii

judecătorești nr.113 din 17 iunie 2010.

În acest sens specifică că, legalitatea acțiunilor sale în cadrul executării titlului

executoriu menționat au fost contestate, dar instanțele de judecată au stabilit că el-

executorul judecătoresc a îndeplinit întocmai prevederile legale ce țin de executarea

documentului executoriu.

Invocă că, în contextul prevederilor art. 51 al Regulamentului Colegiului

disciplinar, termenul de la desfășurarea primei ședințe până la adoptarea deciziei nu

poate depăși 1 (una) lună. Pentru procedurile complexe termenul poate fi prelungit

până la 3 luni. Prima ședință a Colegiului disciplinar s-a desfășurat la data de 01

octombrie 2015, iar decizia s-a pronunțat la data de 11 februarie 2016.

Prin hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești cu privire la anularea deciziei din 11 februarie 2016 a Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești despre tragerea la răspundere disciplinară a

executorului judecătoresc Valentin Dușcov și ordinul Ministrului Justiției al

Republicii Moldova nr. 619 din 14 aprilie 2016 cu privire la suspendarea activității

executorului judecătoresc Valentin Dușcov pentru un termen de 6 luni.

Prin decizia din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a admis cererea

de apel depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov și s-a casat integral

hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care s-a admis acțiunea depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov și s-a

anulat ca fiind contrară legii decizia din 11 februarie 2016 a Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești privind constatarea abaterii disciplinare în activitatea

executorului judecătoresc Valentin Dușcov și aplicată sancțiunea disciplinară-

suspendarea activității pe termen de 6 luni și ordinul Ministrului Justiției al

Republicii Moldova nr. 619 din 14 aprilie 2016 cu privire la suspendarea activității

executorului judecătoresc Valentin Dușcov.

La data de 26 septembrie 2016, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul,

solicitând casarea acesteia, cu menținerea hotărârii din 14 iulie 2016 a Judecătoriei

Cahul.

În susținerea recursului s-a invocat că rezultând din prevederile art. art. 239,

373 alin.(1) Cod de procedură civilă, conform cărora hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată și instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată, iar instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță, instanța de

apel eronat a interpretat și aplicat art. 21 al Legii cu privire la executorii judecătorești

nr. 113 din 17 iunie 2010- executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară

pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, în cazul acțiunilor sau omisiunilor

care contravin dispozițiilor stabilite de lege.

3

Declară că, prevederile art. art. 21, 22 și 24 ale Legii privind executorii

judecătorești, stipulează dreptul Colegiului disciplinar de a examina abaterile

disciplinare ale executorilor judecătorești și de a sancționa aceste abateri prin

intermediul răspunderii disciplinare.

Remarcă că, la adoptarea deciziei din 11 februarie 2016, Colegiul disciplinar a

constatat că executorului judecătoresc Valentin Dușcov a săvârșit fapte care aduc

atingere onoarei, probității profesionale, bunelor moravuri. Au fost ignorate

prevederile art. 11 Cod de executare de către executorul judecătoresc, care în mod

neprofesional și abuziv a acționat în lipsa unui document executoriu prin care ar fi

fost dispusă evacuarea SRL „Cheli-Zin” și a bunurilor acesteia, precum și a încălcat

prevederile art. 44 Cod de executare- drepturile și obligațiile părților.

Precizează că, pct. 43 al Regulamentului de activitate a Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 75 din 09

martie 2011, prevede că sancțiunile disciplinare se aplică luând în considerare

următoarele elemente: a) caracterul și gravitatea abaterii; b) împrejurările în care

abaterea a fost săvârșită; c) cauzele și consecințele abaterii; d) gradul de vinovăție;

e) conduita executorului judecătoresc pe perioada examinării abaterii; f) impactul

faptei asupra imaginii profesiei de executor judecătoresc.

Opinează că, instanța de apel nu a luat în considerare prevederile art. 26

alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 octombrie 2000 și a

ignorat prevederile art. 26 alin.(2) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din

10 octombrie 2000, conform cărora instanța de contencios administrativ nu este

competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. Iar, în speță, unicul

organ competent în constatarea și aplicarea sancțiunilor disciplinare este Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 01 septembrie 2016, iar

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la data de 26 septembrie

2016, ceea ce denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificînd legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

4

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și va casa decizia instanței de

apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în

anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărîrii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

5

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Din materialele pricinii rezultă că prin decizia din 11 februarie 2016 a

Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești s-a decis admiterea sesizării SRL

„Cheli-Zin” cu privire la tragerea la răspundere disciplinară a executorului

judecătoresc Valentin Dușcov; constatarea în acțiunile executorului judecătoresc

Valentin Dușcov abateri disciplinare prevăzute de art.21 alin.(2) lit.b1), lit.c), lit.f)

al Legii privind executorii judecătorești nr.113 din 17 iunie 2010; aplicarea

executorului judecătoresc Valentin Dușcov sancțiune disciplinară –suspendarea

activității pe un termen de 6 luni (f.d.11).

Prin ordinul nr. 619 din 14 aprilie 2016 a Ministrului Justiției al Republicii

Moldova, în temeiul art.18 alin.(1) lit.d), alin.(2), art. 24 alin. (1) lit. d) al Legii

privind executorii judecătorești nr.113 din 17 iunie 2010 și al deciziei din 11

februarie 2016 a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, s-a suspendat

activitatea executorului judecătoresc Valentin Dușcov, teritoriul de activitate rl

Cahul, licența seria LE nr.152, pe termen de șase luni; s-a dispus ca în termen de 10

zile de la data comunicării prezentului ordin, executorul judecătoresc Valentin

Dușcov va transmite conform art. 20 al Legii cu privire la executorii judecătorești,

sigiliul, legitimația, documentele procedurilor de executare, registrele de evidență și

arhiva la Camera teritorială a executorilor judecătorești Sud; din ziua publicării

ordinului, dreptul de gestionare a contului curent al executorului judecătoresc

Valentin Dușcov trece în administrarea Camerei teritoriale a executorilor

judecătorești Sud, care în termen de 3 zile va desemna persoana care va gestiona

contul respectiv; prezentul ordin se aduce la cunoștință Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești și instanței de judecată în a cărei circumscripție

executorul judecătoresc își are biroul și se publică în Monitorul Oficial a Republicii

Moldova (f.d.8).

Astfel, la data de 03 mai 2016, executorul judecătoresc Valentin Dușcov a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești solicitând anularea

ordinului Ministrului Justiției al Republicii Moldova din 14 aprilie 2016 cu privire

la suspendarea activității executorului judecătoresc Valentin Dușcov, anularea

deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 11 februarie 2016 în

privința executorului judecătoresc Valentin Dușcov privind aplicarea sancțiunii

disciplinare - suspendarea activității pe un termen de 6 luni (f.d.2-6).

Prin hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești cu privire la anularea deciziei din 11 februarie 2016 a Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești despre tragerea la răspundere disciplinară a

6

executorului judecătoresc Valentin Dușcov și ordinul Ministrului Justiției al

Republicii Moldova nr. 619 din 14 aprilie 2016 cu privire la suspendarea activității

executorului judecătoresc Valentin Dușcov pentru un termen de 6 luni (f.d.53, 60-

65).

Prin decizia din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a admis cererea

de apel depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov și s-a casat integral

hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Cahul și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care s-a admis acțiunea depusă de executorul judecătoresc Valentin Dușcov și s-a

anulat ca fiind contrară legii decizia din 11 februarie 2016 a Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești privind constatarea abaterii disciplinare în activitatea

executorului judecătoresc Valentin Dușcov și aplicată sancțiunea disciplinară-

suspendarea activității pe termen de 6 luni și ordinul Ministrului Justiției al

Republicii Moldova nr. 619 din 14 aprilie 2016 cu privire la suspendarea activității

executorului judecătoresc Valentin Dușcov (f.d.90-96).

În contextul dat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție relevă că instanța de apel pripit a concluzionat asupra

temeiniciei acțiunii, prin ce se impune casarea acesteia, cu remiterea pricinii la

rejudecare în instanța de apel, în următoarele circumstanțe.

Colegiul reiterează că temei pentru aplicarea executorului judecătoresc

Valentin Dușcov a sancțiunii disciplinare a servit cererea SRL „Cheli-Zin”, conform

căreia s-a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc

Valentin Dușcov în legătură cu admiterea încălcării grave a legislației și anume că

ar fi evacuat SRL „Cheli-Zin” în lipsa unei hotărâri judecătorești, deoarece conform

hotărârii din 07 aprilie 2011 a Judecătoriei Vulcănești cerința în partea evacuării a

fost respinsă (f.d.41-42).

În această ordine de idei, Colegiul relevă că prin hotărârea din 07 aprilie 2011

a Judecătoriei Vulcănești a fost dispusă transmiterea în posesie BC „Moldova-

Agroindbank” SA în scopul vânzării bunul imobil gajat, format din construcție, casă

de locuit, cu suprafața totală de 198, 2 m.p., cu număr cadastral 9603211082. 01 cu

terenul aferent cu suprafața de 0, 0508 ha, cu număr cadastral 9603211082, amplasat

în or. Vulcășnești, str. Pionerească, nr. 14, în valoare de 150000, 00 lei, cu evacuarea

Mariei Chelea și Nicolai Chelea; a fost dispusă transmiterea în posesie BC

„Moldova-Agroindbank” SA în scopul vânzării bunul imobil gajat, constituit din

construcția comercială cu suprafața de 184, 8 m.p., cu număr cadastral

9603205607.01 și terenul aferent cu suprafața de 0, 0233 ha, cu număr cadastral

9603205607, amplasat în or. Vulcănești, str. Frunze, ce aparține cu drept de

proprietate SRL „Cheli-Zin”, în valoare de 500000,00 lei; a fost dispusă ridicarea de

la SRL „Cheli-Zin” cu transmiterea în posesie BC „Moldova-Agroindbank” SA

bunurilor mobile gajate, amplasate în or. Vulcănești, str. Frunze, nr.6 „A”, ce aparțin

cu drept de proprietate SRL „Cheli-Zin”; încasarea în mod solidar de la Nicolai

Chelea și SRL „Cheli-Zin” în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA taxa de

stat în mărime de 2802, 84 lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.43-

47).

De asemenea, Colegiul reține că în contextul prevederilor art. 22 alin (2) lit.b)

al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, în cazul punerii

cererii pe rol, judecătorul dispune prezentarea de către pârât a actului administrativ

7

contestat și a documentației care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a

altor date pe care instanța le consideră necesare în judecarea pricinii.

Mai mult, conform art. 24 alin (3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii

în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În contextul normelor precitate, Colegiul relevă că la materialele pricinii

lipsește documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, fiind

anexată doar o copie a plângerii SRL „Cheli-Zin” și o copie a hotărârii din 07 aprilie

2011 a Judecătoriei Vulcănești, care nu este neautentificată și nu conține careva

mențiuni referitor la faptul că este definitivă și irevocabilă, rezultând din prevederile

art. 254 Cod de procedură civilă.

Or, această circumstanță reprezintă importanță pentru soluționarea pricinii, în

condițiile când decizia contestată, la fel, a stat la baza adoptării ordinului nr. 619 din

14 aprilie 2016 al Ministrului Justiției al Republicii Moldova contestat, fapt

identificat în preambulul ordinului respectiv.

Concomitent Colegiul remarcă că art. 10 alin.(3) Cod de executare statuează că

executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document

care, potrivit prezentului cod, este document executoriu.

La caz, Colegiul notează că titlul executoriu eliberat în baza hotărârii din 07

aprilie 2011 a Judecătoriei Vulcănești, la materialele cauzei, lipsește, or, în condițiile

art. 60 alin. (1) Cod de executare, procedura de executare se intentează la cererea

creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul

instanței de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare.

Iar, conform art. 10 alin.(1), (2) Cod de executare, executarea silită reprezintă

un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează,

prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate,

drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-și

îndeplinește benevol obligațiile. Executarea silită începe prin sesizarea executorului

judecătoresc în condițiile legii și se efectuează prin orice formă prevăzută de

prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin

documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităților sau a altor sume,

acordate potrivit legii, precum și a cheltuielilor de executare.

Conform art. 65 alin.(1) Cod de executare, la îndeplinirea atribuțiilor și a

îndatoririlor sale legate de punerea în executare a documentelor executorii,

executorul judecătoresc emite încheieri, întocmește procese-verbale și alte acte de

procedură.

Conform art. 66 alin.(1) Cod de executare, intentarea, amânarea, suspendarea

și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din

executare, aplicarea și ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri

prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

Conform art. 75 Cod de executare, acțiunile întreprinse de executorul

judecătoresc se consemnează în proces-verbal.

În contextul normelor menționate supra, Colegiul decelează că la materialele

pricinii lipsesc careva acte întocmite de executorul judecătoresc întru executarea

8

documentului executoriu prezentat spre executare, care, de altfel, de asemenea

lipsește la materialele cauzei, fapt indicat anterior.

Concomitent Colegiul remarcă că din textul cererii de chemare în judecată

rezultă că legalitatea acțiunilor executorului judecătoresc Valentin Dușcov au fost

contestate în instanța de judecată de SRL „Cheli-Zin”, însă careva acte judecătorești

definitive sau irevocabile prin care instanța s-ar fi expus asupra acestora, la

materialele pricinii lipsesc.

Mai mult, conform pct. 35 al Regulamentului de activitate al Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești, aprobat prin Ordinul nr. 75 din 09 martie

2011 al Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Colegiul nu va examina

solicitările care țin de competența instanței de judecată, de competența altor organe

și instituții sau care nu întrunesc prevederile art. 21 din Legea nr. 113 din 17.06.2010

privind executorii judecătorești.

În contextul prevederilor art. 21 al Legii privind executorii judecătorești,

executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligațiilor

sale profesionale.

Astfel, la rejudecarea pricinii urmează a fi verificate și aceste aspecte, or, în

contextul verificării legalității actelor administrative contestate de către executorului

judecătoresc Valentin Dușcov, necesitatea constatării circumstanțelor enunțate

supra este impusă prin prisma normelor invocate că ar fi fost încălcate de executorul

judecătoresc.

Or, instanța de apel pripit a constatat că decizia Colegiului disciplinar ar fi

nemotivată prin prisma constatărilor menționate în aceasta, în condițiile când

verificând legalitatea și hotărârea primei instanțe, în conformitate cu prevederile art.

373 alin.(2), (4) Cod de procedură civilă, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii și nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Mai mult, rezultând din prevederile art. 9 Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească are sarcina, în baza rolului activ, să ceară părții să facă precizările

necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce

la rezolvarea pricinii peste apărările și susținerile părților din acțiune, acțiunea

reconvențională, referință etc., luându-se în considerare faptul că, în conformitate cu

art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea

în limitele pretențiilor înaintate de reclamant în raport cu normele de drept și

obiecțiile părților oponente.

În speță, Colegiul reiterează că argumentele recurentului aduse la contestarea

deciziei, în esență nu constituie decât dezacordul părții pârâte cu constatările acesteia

sub aspectul temeinicei acțiunii, ceea ce denotă că instanța ierarhic inferioară urma

a supune aprecierii și argumentele părții pârâte invocate în referință depusă la cererea

de chemare în judecată.

Or, expunerea asupra pricinii sub aspectul temeiniciei acțiunii doar prin prisma

argumentelor reclamantului, nu duce decât la încălcarea principiului

contradictorialității garantat în cadrul unui proces civil.

9

Astfel, în conformitate cu art. 26 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă,

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de

a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței. Instanța care judecă

pricina își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru

exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a

circumstanțelor reale ale pricinii.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare nu poate

fi corectată de instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a casa integral

decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii civile la rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează a adopta soluția la caz atât

prin prisma argumentelor reclamantului, cât și a pîrîtului, rezultând din prevederile

art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă, sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii. Caracterul

peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu

circumstanțele pricinii și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează decizia din 01 septembrie 2016 a Curții de Apel Cahul, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de executorul judecătoresc

Valentin Dușcov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la anularea deciziei de constatare

10

a abaterii disciplinare și aplicare a sancțiunii disciplinare, anularea ordinului de

sancționare, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Cahul, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

11