2ra-959/17 — incasarea prejudiciului material si a venitului ratat

dosarul nr. 2ra-959/17

prima instanță: Judecătoria Ocnița – D.Băbălău

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Gheorghieș, A.Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Jurcov Anatoli,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Jurcov Anatoli

în contradictoriu cu Țurcan Lilia privind încasarea prejudiciului material și a

venitului ratat,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2017, prin care a fost

respinsă cererea lui Jurcov Anatoli privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel

Bălți și,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Jurcov Anatoli și menținută hotărârea Judecătoriei

Ocnița din 13 septembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 28 octombrie 2015, Jurcov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată

în contradictoriu cu Țurcan Lilia privind încasarea prejudiciului material și a

venitului ratat.

În motivarea acțiunii, Jurcov Anatoli a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Dondușeni din 06 septembrie 2004, emisă de judecătorul Țurcan Lilia, s-a

recunoscut valabil contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 20, situat

în or.Dondușeni str.31 august 4/1, încheiat între Titov Nicolai și Jurcov Anatoli.

Susține că, la 12 iunie 2015 s-a adresat către Oficiul Cadastral Teritorial

Dondușeni pentru eliberarea actelor necesare pentru privatizarea apartamentului,

însă a primit refuz, din care a aflat că, apartamentul nr. 20 situat în or.Dondușeni

1

str.31 august 4/1 este înregistrat în Registrul bunurilor imobile ca proprietate

privată a Arapu Galinei.

Menționează că, împreuna cu copiii săi ilegal au fost lipsiți de apartament.

Reclamantul solicită, încasarea din contul pârâtului a venitului ratat din

motivul ilegalității hotărârii pronunțate la 06 septembrie 2004 de către Țurcan

Lilia.

La 27 noiembrie 2015, în baza încheierii Curții de Apel Bălți din

17 noiembrie 2015, pricina a fost strămutată spre judecare Judecătoriei Ocnița.

Prin încheierea Judecătoriei Ocnița din 05 februarie 2016 a fost primit spre

examinare doar capătul de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, fiind

refuzat în capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului din considerentul

existenței pe acest temei a hotărârii Judecătoriei Ocnița din 23 iunie 2014, prin

care a fost respinsă acțiunea.

Prin hotărârea Judecătoriei Ocnița din 13 septembrie 2016, cererea de

chemare în judecată depusă de către Jurcov Anatoli a fost respinsă ca nefondată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Jurcov Anatoli la 03 octombrie

2016 a depus cerere de apel (f.d.119), prin care a solicitat casarea hotărârii

Judecătoriei Ocnița din 13 septembrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Ulterior, la 25 ianuarie 2017, a depus cerere de recuzare judecătorilor Curții

de Apel Bălți, Albu Ana și Toderaș Aurelia.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2017, s-a respins ca

neîntemeiată cererea de recuzare a judecătorilor.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, s-a respins apelul

declarat de către Jurcov Anatoli și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ocnița din

13 septembrie 2016.

La 15 martie 2017, Jurcov Anatoli a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2017 și deciziei Curții de Apel Bălți din

31 ianuarie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii privind recuzarea

judecătorilor Curții de Apel Bălți și a cererii de chemare în judecată înaintată de

Jurcov Anatoli privind încasarea venitului ratat.

În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu hotărârile

judecătorești, solicitînd casarea lor ca fiind adoptate cu încălcarea și aplicarea

greșită a normelor de drept material și procedural.

Menționează că, judecătorii Curții de Apel Bălți, Albu Ana și Toderaș

Aurelia într-o altă cauză civilă au calitatea de pârât, i-ar recurentul este

participant la proces și consideră că dânsele ar putea examina pricina imparțial.

Consideră că, instanța de apel superficial a examinat pricina civilă la cererea

de chemare în judecată înaintată de Jurcov Anatoli, nu a constatat și nu a elucidat

2

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii,

concluziile instanței expuse în hotărârile contestate sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii i-ar normele de drept material și procedural au fost încălcate

și aplicate eronat.

Afirmă recurentul că, încălcările admise au dus la soluționarea greșită a

pricinii, iar erorile comise încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale

apelantului și copiilor lui (f.d. 181-182).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

31 ianuarie 2017 (f.d. 166-170), fiind expediată în adresa părților prin scrisoarea de

însoțire a Curții de Apel Bălți la 16 februarie 2017 (f.d. 171), în termenul prevăzut

de lege la 15 martie 2017, Jurcov Anatoli a declarat recurs împotriva încheierii și

deciziei instanței de apel (181-182).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

3

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Jurcov Anatoli, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Jurcov Anatoli în cererea

de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Jurcov Anatoli, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Jurcov Anatoli, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4