2ra-2223/16 — încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-2223/16

Instanța de fond: Judecătoria Edineț – Gh. Bîrsan

Instanța de apel: CA Bălți – T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Anatolii Jurcov în pricina civilă la acțiunea lui Anatolii Jurcov împotriva Liliei

Țurcan și Nicolae Titov privind încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din data de 07 iunie 2016,

C O N S T A T Ă:

Anatolii Jurcov la data de 16 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Liliei Țurcan și Nicolae Titov privind repararea prejudiciului

moral în cuantum de 50 000 euro ( f.d.2-3)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că împreună cu Jurcov Vitalii au

depus documentele pentru privatizarea apartamentului 20 din str. 31 August 1989, nr.

4/1, or. Dondușeni.

Prin hotărîrea din 12 iunie 2015 Oficiul Cadastral Dondușeni a refuzat în

eliberarea documentelor necesare pentru înregistrarea și privatizarea apartamentului,

motivîndu-și refuzul pe faptul că, apartamentul aparține altui proprietar, care a

înregistrat dreptul în baza hotărîrii Judecătoriei Dondușeni din 06 septembrie 2004,

prin care s-a recunoscut valabil contractul de vînzare- cumpărare a apartamentului nr.

20 din str. 31 August 1989, nr.4/1, or. Dondușeni, încheiat între Anatolii Jurcov și

Nicolae Titov.

Menționează, că a contestat hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din data de 06

septembrie 2004, care prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 august 2011 a fost

casată cu remiterea cauzei la rejudecare. În urma rejudecării, prin hotărîrea

Judecătoriei Dondușeni din 04 decembrie 2012 s-a respins cererea de chemare în

judecată înaintată de Nicolae Titov ca fiind neîntemeiată ( f.d. 28).

Fiindcă pînă la anularea hotărîrii Judecătoriei Dondușeni din 06 septembrie

2004 apartamentul litigios a fost vîndut altei persoane, consideră că pîrîții l-au

prejudiciat material și a solicitat de la ei o compensație bănească în sumă de 50 000

euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineț din data de 29 februarie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Anatolii Jurcov ca fiind neîntemeiată ( f.d.

70).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 17 martie 2016

Anatolii Jurcov a depus apel, prin care a solicitat anularea hotărîrii, emiterea unei

hotărîri noi, prin care să fie încasată suma de 50 000 euro cu titlu de prejudiciu moral

( f.d.84-85).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din data de 07 iunie 2016 s-a respins cererea

de apel depusă de Anatolii Jurcov, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Edineț din data

de 29 februarie 2016 ( f.d. 129).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 26 iulie 2016 Anatolii

Jurcov a depus recurs, prin care a solicitat casarea deciziei și hotărîrii primei instanțe

cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii ( f.d. 145-146).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 07

iunie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal.

Recursul depus la data de 26 iulie 2016 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Anatolii Jurcov

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca

temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către Anatolii Jurcov asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Anatolii Jurcov inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Anatolii Jurcov împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 07 iunie 2016 în pricina civilă la acțiunea lui

Anatolii Jurcov împotriva Liliei Țurcan și Nicolae Titov privind încasarea

prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas