3ra-587/17 — recunoașterea ilegalității acțiunilor și contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-587/17

prima instanță - (Judecătoria Comrat) V. Harpacov

instanța de apel - (Curtea de Apel Comrat) G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov

ÎNCHEIERE

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Tresor”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Tresor” împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat, intervenient accesoriu Stancev

Nicolai, cu privire la recunoașterea ilegalității acțiunilor și contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 26 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Tresor” și menținută hotărârea

Judecătoriei Comrat din 26 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 27 februarie 2015 SA „Tresor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului Ecologic de Stat, solicitând recunoașterea ilegalității acțiunilor Agenției

Ecologice Găgăuzia la anularea avizului nr. 78 din 01 august 2014 cu privire la aprobarea

terenului de pămînt pentru amplasarea și proiectarea obiectului și avizului de expertiză

ecologică de stat a documentației de proiect nr. 38 din 24 septembrie 2014, precum și,

anularea notificării Agenției Ecologice Găgăuzia din 17 decembrie 2014.

În motivarea acțiunii a indicat că la 05 februarie 2015 a recepționat notificarea

expediată de Agenția Ecologică Găgăuzia în adresa SA „Tresor” la 17 decembrie 2014, în

conformitate cu care, au fost anulate documentele eliberate anterior, și anume, avizul nr.

78 din 01 august 2014 cu privire la aprobarea terenului de pămînt pentru amplasarea și

proiectarea obiectului și avizul de expertiză ecologică de stat a documentației de proiect

nr. 38 din 24 septembrie 2014.

Consideră că acțiunile Agenției Ecologice Găgăuzia privind anularea avizelor

menționate sunt neîntemeiate și ilegale deoarece pentru eliberarea lor a prezentat toate

actele necesare ce au fost solicitate.

La fel, pentru primirea avizelor ecologice, SA „Tresor” a solicitat și a primit toate

acordurile și autorizațiile necesare conform legislației, ale organelor de control și de

inspecție, a coordonat cu organele de supraveghere și proiectare în domeniul proiectării

obiectelor de construcție, precum și, a elaborat un proiect de construcție costisitor.

1

Totodată consideră că sunt neîntemeiate și argumentele Agenției Ecologice

Găgăuzia expuse în notificarea din 17 decembrie 2014, deoarece decizia Consiliului s.

Congaz nr. 4 din 29 mai 2014, ulterior anulată, inițial nu a avut și nu a putut avea careva

efecte juridice, deoarece aceasta nu reprezintă o autorizație de construcție.

Astfel, menționează că decizia consiliului nu a avut însemnătate, atât pentru

eliberarea avizelor de către organul ecologic, cît și pentru SA „Tresor”, fapt ce se constată

prin acțiunile efectuate pentru primirea autorizației de construcție în modul prevăzut de

legislație, de către emitentul acestei autorizații, Primăria s. Congaz.

Mai invocă reclamantul că legislația în vigoare nu stabilește careva temeiuri și

proceduri de anulare, în mod unilateral, a avizelor eliberate de organul ecologic, ceea ce

constituie un argument suficient pentru recunoașterea ilegalității acțiunilor la anularea

avizelor sus-menționate.

Reține că la 10 februarie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către Agenția

Ecologică Găgăuzia, însă aceasta a fost respinsă.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Comrat în proces a fost atras în calitate de

intervenient accesoriu Stancev Nicolai. (f.d. 124)

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 26 octombrie 2016 s-a respins ca fiind

tardivă cererea de chemare în judecată depusă de SA „Tresor” împotriva Inspectoratului

Ecologic de Stat, intervenient accesoriu Stancev Nicolai, cu privire la recunoașterea

ilegalității acțiunilor și contestarea actului administrativ.

La 27 octombrie 2016 SA „Tresor” a declarat apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 26 ianuarie 2017 s-a respins apelul declarat

de SA „Tresor” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat din 26 octombrie 2016.

La 22 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 228), SA „Tresor” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Comrat din 26 ianuarie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Comrat din

26 octombrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, considerînd-o

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În acest sens, invocă că instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Susține că instanța de apel a ignorat și nu a examinat toate motivele invocate în

cererea de apel, și anume, a ignorat argumentul precum că, legislația în vigoare care

reglementează procedura de emitere a avizului ecologic, nu stabilește nici un temei pentru

anularea unilaterală a acestuia, mai ales în contextul în care avizul a fost pus deja în

aplicare.

Totodată, menționează recurentul că nu a primit nici decizia de anulare a avizelor

nr. 78 din 01 august 2014 și nr. 38 din 24 septembrie 2014, precum și, nici notificarea din

17 decembrie 2014 privind adoptarea acestei decizii.

Astfel, afirmă că avizul de recepționare din 18 decembrie 2014, anexat la

materialele dosarului, nu confirmă primirea de către SA „Tresor” a notificării Agenției

Ecologice Găgăuzia din 17 decembrie 2014.

Mai mult decât atât, avizele de recepție anexate la dosar sunt semnate de persoane

diferite.

2

Sub acest aspect, reține că sediul SA „Tresor” se află pe altă adresă decât cea

indicată în notificarea expediată, și anume în s. Congaz, str. Gorkogo, 48a, fapt ce se

confirmă prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin referința din 10 mai 2017 intervenient accesoriu Stancev Nicolai a solicitat

respingerea recursului declarat de SA „Tresor” ca fiind inadmisibil.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că recursul împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 26

ianuarie 2017 a fost depus de SA „Tresor” la 22 februarie 2017, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

3

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SA

„Tresor” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Tresor” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4